Despre Viaţa în eViaţă

Day 3,336, 04:25 • Published in Romania Republic of Moldova • by Mentalist de Bucovina


Pregăteam ultimele pacheţele cu de-ale gurii şi ceva puşti pentru puştii moldoveni din transportul de săptămâna viitoare când ţârâitul prelung al telefonului de campanie mă făcu să tresar. Lăsai calculele baltă şi aruncai în grabă pe birou etichetele cu numele destinatarilor – telefonul ăsta nu mai sunase de ani de zile...

- „Man ... Ăştia vor să ne ia scrisul”, se auzi vocea lui Direct X, întretăiată de şuierul gloanţelor ce ciuruiau tabla hangarului...

Ca într-o transă, îmi aruncai pe umăr câteva bazuci, îndesai în buzunare ceva grenade rătăcite prin depozit, şi cu grijă, ascunsei în buzunarul de la piept, lângă inimă, lucrul cel mai de preţ – Stiloul.

„Nu voi permite niciodată să se întâmple aşa o grozăvie!”, scrâşnii din dinţi. „Va trebui întâi să ne îngroape de eVii!”, continuai îmbărbătându-mă singur.

Ştiam că ceilalţi plecaseră dintre noi demult... Alcide şi Vali... Sir Gogu şi Maniu, Anişoara, Osama şi Lady Indra... şi Ion Anapoda, Krontzo, Alter Dio, Moonlight Shadow, chiar şi Rexu...

Dar mai ştiam şi că rămăseserăm suficienţi ca să ducem lupta mai departe... Dragoş, Ardei, şi Alina, Visător, Belze, şi Notterosa, Tinkuţa, Millefleurs, şi Lucia, Kendra, evilgod, Danidanam şi în fruntea lor Directul. (dacă am uitat pe cineva, şi sigur am uitat, să-mi fie cu iertare şi cu editare) 🙂

Mai ştiam că atâta timp cât voi păstra cu sfinţenie Stiloul intact, nu se vor putea atinge de mine. Mai rămânea să dau alarma printre cei rămaşi, să sărim cu toţii să-l apărăm pe Direct X.

******************************************************************************

Pornii la drum spre lunca unde ştiam că-şi clădise hangarul, undeva aproape de graniţa cu Basarabia. Prin geamul mic, înghesuit, al amfibiei de servici peisajele se derulau fulgerător, odată cu amintirile mele. eViaţa mi se perindă pe repede-înainte prin faţa ochilor...
Cum am apărut pe eLume, la îndemnul unui „prieten” de afaceri, cum am dispărut scârbit, şi cum am renăscut din propria-mi cenuşă... Cum am descoperit prieteni extraordinari, camarazi de excepţie şi jurnalişti fenomenali...
Ceea ce m-a ţinut mereu în joc a fost această lume tainică, magică, în care principala noastră armă este scrisul...

******************************************************************************

Brusc, roţile vehiculului se frânseră în scrâşnete lugubre, trezindu-mă din reverie. Artileria duşmană trăgea cu sete pe principiul „loveşte şi apoi vezi pe cine”.
Sării cu disperare din capcana de oţel contorsionat şi mă adăpostii în spatele hangarului. Printre dărâmături îl zării pe Direct X rezistând eroic, dar o flamă fulminantă mă lovi în umărul stâng împroşcând zidul din spatele meu cu roşu-aprins. Durerea îmi cuprinse fiece atom al fiinţei şi mă prăbuşii închircit. Mâna liberă o încleştai la piept – Stiloul era acolo, era în siguranţă...

Cu ultimele puteri apelai la calea subliminală, de forţă majoră, transmiţându-i strigătul meu de distres unuia dintre ultimii Păstrători ai Stiloului:
- „Dani, te rog, ajută-ne! Suntem încolţiţi, vor să ne ia scrisul...”


Leapşa merge mai departe la Danidanam.



Mentalist de Bucovina
Gerar, MMXVII