Damage Control 2 - o istorie a inovatiei [BBC]

Day 703, 06:52 • Published in Romania Romania • by dsalageanu

Update: celelalte articole din seria Damage Control le gasiti aici:

Damage Control 1 (De ce fura soldatii / despre Damage)
Damage Control 3 - Operatiuni speciale


Poate unii din voi s-au intrebat DE CE a ajuns Romania un imperiu? Ok, ok, am pierdut un imperiu, dar cum am ajuns sa-l castigam?

Factori au fost multi: lideri capabili, parghii demografice, comunitati pasionate, SI... inovatie.

Cei mai batrani poate isi aduc aminte faptul ca Romania a fost, cam tot timpul, in fruntea inovatiilor din acest joc. Si, asa cum knowledge development se coreleaza semnificativ cu succesul si bunastarea in viata reala, acest lucru a putut fi clar observat si in joc.

In acest articol ma voi referi mai mult la componenta militara, incercand sa fac o scurta trecere in revista a inovatiilor militare ale eRomaniei.


1. Armata regulata

Poate nu am fost primii si cu siguranta nu am fost singurii. Dar, trecerea de la o "populatie luptatoare" la o "armata regulata" a fost un pas foarte important in dezvoltarea modulului militar Erepublik.

La inceput a fost o singura unitate (Garda Nationala), care impartea solde la soldati (o idee foarte proasta dealtfel), DAR care reusea sa creasca nivelul de mobilizare si disciplina, facand posibile primele tactici de razboi in Lumea Noua.

2. Unitatile militare

Prima a fost FAR (Fortele Aeriene Romane), construita ca o unitate de elita, cu oameni vechi si puternici. FAR a inceput sa-si creasca oamenii in rank, sa ceara precizie si seriozitate, sa desfasoare misiuni in afara tarii si alte asemena. Sigur, nu era singura unitate mobila a Lumii Noi, dar, alaturi de parasutistii suedezi, era una dintre putinele.

Unitatile militare s-au diversificat mult in lunile ulterioare, generand inovatie dupa inovatie si conturand, ceea ce in final a devenit cea mai redutabila masinarie de razboi a vremurilor sale:

a. Diversificarea pe tip de unitate

Cand Garda Nationala a ajuns la multe sute de oameni (despre care nu se mai stia mare lucru), a intervenit nevoia de a avea mai multe unitati de dimensiuni gestionabile, care sa fie solide si active, pe modelul FAR. Asa au aparut Vanatorii de Munte si Fortelor Terestre si, ulterior, Soimii Patriei.

Soimii au fost prima unitate de novici, a caror rol era (pe vremea cand se juca "Player vs Player" (PvP), sa intre in lupta inaintea unitatilor de elita si sa consume armele inamicului. Un fel de carne de tun. Secventa de intrare in lupta era Soimii (t-15 minute), GN (t- 5 sau 10 minute) si unitatile de elita in ultimele (sau ultimul) minut. Daca mai era nevoie.

b. Unitatile militare moderne

Dupa desfiintarea Garzii Nationale (si infiintarea Fortelor Navale), se considera ca modelul cel mai potrivit este ca un soldat sa inceapa la Soimi, dupa care, cand devine mai puternic, sa treaca la alte unitati (FAR, FTR, FNR, VM). Acest model nu a functionat real niciodata, deoarece soldatii formau echipe care functionau bine impreuna, iar socializarea era la fel de importanta ca si lupta.

Dupa multe lupte interne, unitatile au ajuns sa fie considerate de rang egal, au aparut divizii in cadrul unitatilor (Alfa si Bravo), au aparut programe de recrutare si alte asemenea. Recent am vazut o recurenta a ideilor proaste (reinfiintarea Garzii si recrutarea de la o unitate la alta), dar sunt convins ca acestea sunt trecatoare.

3. Doctrina militara si capacitate institutionala

Avem asa ceva? Aveam 🙂 Sigur, in primul rand am avut un COD MILITAR. Nu a fost implementat chiar in forma asta, dar the_Mihai, presedintele Romaniei de atunci, a creat un cod militar simplu, suplu si eficient pe structura asta. Asa a aparut Statul Major Roman si capacitatea noastra de a avea un comandament strategic adecvat.

Doctrina militara romana a existat intotdeauna, mai mult sau mai putin explicit. Armata Romana avea o memorie institutionala si eram capabili sa demonstram o constanta a atitudinilor (pozitive sau negative) pe o perioada relativ lunga de timp.

Adicatelea, cand se schimba guvernul nu ne uitam prietenii. Si nici dusmanii.

4. Razboiul de tancuri

Totul a pornit de la un calcul simplu. Daca am 2 golzi, de ce sa ii dau unui soldat care da damage 15, cand le pot da unui general care da damage 50? Sigur, modul in care se lupta la vremea aceea (PvP) favoriza mult asemenea tactici.

De exemplu, daca Ungaria arunca in lupta un mercenar ca Alucard Bloodlust, acesta putea "trece" prin 30-40 de soldati romani fara mari dificultati. Atunci, iti trebuia un nenea ca Alex Craciun sau Butnaru (ma rog, el era tare dar a facut rank mai tarziu), care sa mearga si sa-i traga in freza. Indiferent cat costa.

Chiar daca in teorie toti stiau asta, si se mai luptase cu tancuri, prima desfasurare de forte masiva din partea tancurilor romanesti (care a bagat groaza in practic intreaga planeta, prieteni sau dusmani), a fost atacarea unei regiuni maghiare fara nici o miza de catre the_Mihai imediat dupa trecerea la V1. Pe vremea aceea zidurile aveau "inaltimea standard" de 100.000 puncte, o valoare pe care nici o armata din lume nu o putea da, nici macar in 48 de ore. Noi am dat jos zidul in 23 ore, cu ungurii + aliatii luptand de partea celalta. Smif a dat atunci 30.000 damage singur, devenind primul Field Marshal al Lumii Noi (pe banii cui nu mai conteaza, il iertam oricum pentru ca a scris istorie si pentru ca s-a trezit la 5 dimineata vreo 2 zile la rand 😃 ).

A fost un exemplu impecabil de strategie de lupta (tancare + coordonarea fortei militare + utilizarea fusului orar + alte chestii), combinata cu doctrina militara (deterrence, dupa faza asta nu i-a mai trecut nimanui prin cap sa ne ceara un foc) si cu un Stat Major functional (capacitate institutionala).

A fost un fel de parada militara sovietica, da' mai mare.

Ok, atat pentru azi, intr-un articol viitor ma voi referi mai mult la TEHNOLOGIE militara, operatiuni speciale si alte tampenii de-astea de razboi rece 😉

Ne auzim!

dsalageanu