Join the new world

Salutare !



Azi, în miez de iarnă, am hotărât să lansez un concurs pe tema:
"Cea mai fierbinte poveste / istorie"

Se participă printr-un articol, lincul la el se postează în comentariu la acest articol.

Regulament:

* Respectarea temei
* Încadrarea în limitele bunului simţ, limbaj decent.

Termen: 1 săptamină


Premiu:

Locul 1: 10 gold
Locul 2: 7 gold
Locul 3: 5 gold

Locul 4: 700 mdl + 700 food q2
Locul 5: 500 mdl + 500 food q2



( pentru inspiraţie : )

---

Mult istorii si povesti sunt spuse-n noptile reci ale iernii, la gura sobei.
Si ele sunt auzite nu doar de oameni ci si de foc, care le scrie pe toate cu jaratec intr-o carte..





E o carte a povestilor de iarna, ascunsa-n inima sobei sau a caminului,
unde fiecare poveste prinde viata intr-un foc de ganduri omenesti.

Ea se deschide de fiecare data cand o flacara, o fapta sau un cuvant bun incalzeste pe cineva.


Si iata ca intr-o seara, la bunei, stateam si eu la gura sobei.
In jur liniste, doar focul soptea ceva incetisor..
Iar afara era o lupta grea, in care domina Gerul.

" În paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghetate, cerul pare otelit "...
Miezul iernii - Vasile Alecsandri




..si gerul se ridica iarasi de la poli pentru a intra in cumpliturl razboi al iernii.

Se lasa cu furie peste pamanturi, peste paduri, rauri, sate..

.. si incearca sa intre si in casele oamenilor, insa acolo,
o mana nevazuta il opreste si il tine dincolo de fereastra.







Flori de ghiata rasar pe fereastra ca rod al luptei dintre doua forte, 2 maini ale unuia si aceluias mare creator.

Flacarile imbratiseaza fiecare bucata de lemn, fiecare creanga ce pastreaza o istorie a unui vieti, si incepe a o deapana acolo in foc, si pe suvite lungi de fum, povestea urca sus, catre cer, spre lumea intreaga.





.. Si iata ca focul a deschis cartea si incepu a povesti:


O poveste de dragoste dintre Foc si Apa

"Se spune ca focul, venit candva din fulgerul cerurilor, a poposit pe pamant si s-a facut dansator. Dansatorul Pamantului. Era multa caldura in dansul lui, caldura si vraja dragostei, a misterului, a vietii si a mortii. Dans de lumina si culoare, aratand vietatilor si oamenilor drumul si desenandu-le propriile umbre.





Si era focul nostru tare indragostit. De cine credeti? De o fiica a cerului, tocmai de ea... Ii placuse cantecul ploii printre frunze si ramuri, tropotit sau mangaietor, pe pamant... Ii urmarea strecurarea rochiei transparente printre stanci, in fire de ape dantelate alb-argintiu.

Indragostit, o pandea cand curgea din nori, dar mereu imbratisarea ii era aducatoare de moarte. Sarutul ploii, indragostita si ea de mandrul dansator, il lasa doar un pic sa mai salte, apoi il stingea in fuioare alb-albastrii, incercand sa il stranga la piept si pierzandu-l mereu...


Imposibila, iubirea lor...

Focul insa nu se lasa, si izbucnea iar, de te miri unde, incercand din nou sa cuprinda cu flacarile sale ploaia, dansatoarea norilor... Iar si iar incerca, pana cand, intr-o zi, a urcat pana la cer si a strigat Soarelui, Marelui Soare, tatal focurilor si al luminilor:

- Tu stii, Marite Soare, parinte al flacarilor, ce-i mistuirea dragostei. Nu ma lasa fara imbratisarea iubitei. Desavarseste intr-un fel unirea nostra. Tu stii si tu poti...

Si a plans Focul cu multime de scantei, sfasiind noptile si zilele. Pana la urma, Soarele s-a indurat si a inceput sa incalzeasca pamantul, acolo unde focul se facuse cenusa udata de lacrimile ploii. In caldura si vraja soarelui s-a nascut un bob mic, auriu, sclipind jucaus in lumina. Pamantul ud s-a deschis si l-a primit in adancul sau, facandu-se pantec si hranindu-l. Micutul bob si-a facut frati. S-au inmultit si apoi au scos fire verzi din pamant, tragandu-se in sus, spre soare, Si asa, in camp au inceput a se undui spice de grau... Oamenii le-au cules si au gustat boabele din spic. Dulce si cald. Plin de soare. Le-au pus intre pietrele pamantului si au facut pulbere alba, curata. Au amestecat-o apoi cu apa si au facut forme rotunde, micute, pe care le-au incredintat caldurii focului. Asa au faurit cea mai buna hrana a lor, din rodul pamantului, cu apa si foc. Si au numit-o Paine.

Asa s-a facut imbratisarea focului cu apa, in painea cu care oamenii se hranesc, cu care isi cresc pruncii. Acolo, in acea intalnire a lor, dansul Focului si al Apei zamisleste painea calda si aromitoare, asternuta pe lemn de brad si asteptand sfioasa, sub stergar, sa fie rupta in bucati si gustata cu bucurie.

In noptile calde, dupa seceris, oamenii se aduna seara la foc, ii privesc dansul, ii canta si ii spun povesti. Ii aduc pe copii langa el, sa invete a citi in flacari istorii ale strabunilor. Si dupa ce au obosit, stropesc ultimele flacari cu apa, binecuvantand pamantul si cerul, apa si focul, vanturile si toate vietuitoarele. Pe urma pleaca la casele lor, spre odihna.

In urma lor, fuiorul alb rasucit in sus poarta soapta de dragoste a focului, dansator al pamantului. Iubita lui din nori e gata sa coboare iar...

Publicată de: Mikka






Raiul şi iadul

"Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr şi 1-a întrebat:
- Cum poate să existe rai şi iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate raiul şi iadul ?
- Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poţi numi războinic, când nu văd în faţa mea decât un caraghios?

Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:
- Vezi, aşa se deschid porţile iadului!
Impietri, şocat de răspunsul călugărului. Înţelegând lecţia dată, războinicul a pus sabia în teacă şi s-a înclinat
respectuos.
- Vezi, i-a mai spus călugărul, aşa se deschid porţile raiului! "

---

Povestea vanatorului

Un vanator povesteste: " Plimbandu-ma prin savana, aud zgomot mare dupa un deal ! Ma uit ma uit dupa deal si vad fiare muulte !! si lei si tigri si pantere, si leoparzi de am tras 2 ore in continuu !! "
Il intreaba fiul sau:
- Tata, dar nu mai si incarcai?!
La care vanatorul:
- Da ce, mai aveai timp?!

---

Se spune ca sunt focuri care cutreiera lumea sub chip de animale.


Odată, un cal si un ghepard de foc s-au întalnit. Fiecare credea ca el este cel mai rapid din lume. Ghepardul dorind sa se simtă suprem calului, i-a propus o intrecere pana la munte, crezând că il va intrece.

Calul a acceptat si s-au luat la intrecere. Fugea fiecare cat de tare putea, au trecut campii , paduri pana au ajuns la un rau de munte, aproape de finis.

S-au oprit amandoi gandind cum mai bine sa treaca raul astfel
ca sa ajunga primul si sa nu cada in apa si sa se stinga.

Ghepardul hotari sa riste, si sa sara raul. Calul insa porni in ocolire, gandind sa-l sara raul unde va fi sigur ca nu va cadea in apa sa se stinga si porni porni la fuga cat de tare putea, incat vantul ii da puteri noi si el ardea mai tare ca niciodata.


Ghepardul stranse fortele, si sari. A nimerit pe malul celalalt dar jumatea care a nimerit in apa s-a stins, astfel el se transforma intr-un pisoi micut care a castiga intrecerea.

Calul a venit al doilea. El a pierdut intrecerea.
Insa de acum incolo el era cel mai rapid foc din lume.

---

Un tânăr braconier a fost prins si adus in fata suveranului. Imparatul l-a aruncat în temniţă dar i-a promis că-l va elibera dacă ii raspunde corect la întrebarea: „Ce vrea de fapt femeia?”

Tânărul si-a intrebat mama, sora, bunica, si toate cunoscutele insa raspunsul lor nu l-au satisfacă pe suveran. Într-o zi pe linga inchisoare trecu o vrăjitoare: bătrâna, gârbovita şi urâta, care-l intreba de ce e inchis. Ea i-a promis că-i va dezvălui răspunsul corect daca el o va lua de nevasta. Tânărul, care inca nici nu a reusit sa guste bine din viata, a acceptat târgul. Atunci vrăjitoarea ii spuse: "Dorinţa cea mai aprigă a femeii este să fie stăpâna propriei sale vieţi! "

Tânărul s-a cerut degrabă la împărat şi i-a spus răspunsul aflat de la vrăjitoare. Împăratul se arătă mulţumit şi elibera tinarul. El, fiind om de cuvant s-a casatorit cu zgripturoaica cea batrina, chiar daca ii era sila la gandul ca va trai alaturi de ea. Mare fu mirarea mirelui când, în noaptea nunţii, găsi în pat o mândreţe de fată: foarte fierbinte, delicată şi plăpândă ca o floare de crin.





Ea ii spuse:

– Pentru că te-ai ţinut de cuvânt îţi voi îndulci soarta în chipul acesta: jumătate de zi voi fi hîdă iar cealaltă jumătate voi fi întocmai aşa cum mă vezi acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără şi în care să fiu bătrână.

(tu, cititoru-le, ce ai alege ?)

Tânărul nu ştia ce sa aleaga: să râdă toţi de el, văzându-l ziua cu o babă slută, iar noaptea să petreacă alături de o zâna , ori ziua să-şi arate soaţa frumoasă şi să urască de fiecare dată venirea nopţii ?
În cele din urmă tânărul i-a spus femeii să aleagă ea, cum crede că e mai bine.

– Voi fi tot timpul tânără şi frumoasă, răspunse mireasa, pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viaţă.

---

carte se numea "Razboiul iernii"

muza mea: Crazy Fire





Succes participantilor la concurs.

Lupusorul Tainic.