Eu pot ! Io, nu pot .
Day 2,905, 08:34
•
Published in Romania 
•
by
•
by Patanjali
Bună să vă fie inima !
Mama a zis că pot ! Nu puteam alege altă limbă, dacă e vorba de Dumitru, al nostru, decât pe cea preferată de orice coană Zoițica.
Prezentul are ca motiv faptul că citesc articolele unor eZiare românești, la care am abonament de mai demult. Care îmi plac, adică.
Unul dintre ziarele astea a publicat un articol , la categoria Copy/Paste, cum zice la Revista Presei. Adică a … republica un text mai vechi al unui transilvănean care cochetează cu idea de federalizare a României, unul Sabin Gherman.
Omul acela, cu ideile lui, de prin 98. eZiarul încerca să evidențieze, cred, starea în care se află România, probabil și ca urmare a tragediei ce a avut loc de curând și a tuturor acțiunilor și reacțiunilor ce au apărut în RL ca urmare a ei.
În puține cuvinte, cred că se dorea o dezbatere de idei.
Aici apare problema. eRo (fiind creată după chipul și asemănarea României) este aproape întotdeauna incapabilă să distingă între discutarea unor idei și discutarea unor persoane.
Nu vă faceți griji, nici măcar asta nu este caracteristic numai românilor. Chiar și englezii fac greșeala asta.
Ăia care se feresc de ea (și au învățat să se ferească multă vreme) sunt puțini și nu foarte publici. Diferența e că sunt ceva mai ascultați.
Totuși, de când cu ”rețelele de socializare” e tot mai greu să găsești opinii serioase, pentru că în asemenea rețele, ca și aici, nu contează faptele, intențiile, etc, ci prevalează opinia celui mai influent sau a celui care strigă mai tare.
Dacă pe FB cineva zice că românii sunt hoți, nu mai contează dacă Umberto Eco vine și le explică italienilor că nu trebuie să generalizeze, că majoritatea românilor sunt muncitori, familiști, chiar educați. Nu mai contează, opinia lui Pippo Nero 91 a devenit deja virală și, implicit, e un fapt ce nu mai are nevoie de demonstrație.
E ca și diferența dintre Doxa și Episteme, dacă vreți să mai aprofundați subiectul.
On a side note: noi suntem preponderent din ăia cu … Doxa, și nu mă refer la ceasuri.
Cinematografia românească a ecranizat, mai demult, o piesă care se numea : ”Fluture pe lampă”, și care vorbea despre problemele unui emigrant român (înainte de 90) în lumea occidentală, capitalistă.
Despre cum era el atras de luminile reclamelor capitaliste și cum, de fapt, acolo ducea o viață mult mai grea decât în țară, etc, etc.
Vreau să spun că același fel de manipulare este folosită și azi, cu diferența că instrumentele s-au îmbunătățit simțitor.
Ponta a scăpat de scandalul tezei de doctorat copiate datorită tragediei avionului sanitar prăbușit în Apuseni, Oprea scapă de scandalul coloanei oficiale datorită tragedie dintr-un club. În general subiectele apar tocmai bine pentru a ascunde sau a ne face să uităm altceva.
Nu, nu cred că subiectele sunt … ”create”. Cred doar că există așa de multe posibilități pentru ca evenimente nefericite să aibă loc încât ele chiar se produc.
Și toate astea pentru că am pierdut deprinderea de a urmări rațional un subiect, până la capăt (dacă ziceam până la frângerea pâinii ar fi fost altfel, ar fi însemnat altceva ? ).
În noianul ăsta de informații, care ne bombardează mintea și ne deranjează viețile, reacționăm la ultimul impuls primit și nu mai apucăm, nu mai avem timp, să ne ocupăm de lucrurile cu adevărat interesante.
Suntem prinși, ca un fluture pe lampă, de lumina și intensitatea ultimelor informații, a ultimelor trăiri, așa că uităm tot ce e mai vechi, mai puțin luminos, mai depărtat.
Interesant, în toată povestea asta, e că avem totuși timp să aruncăm o răutate, să facem pe cineva să sufere, pentru că e mult mai ușor decât să fim raționali, empatici.
Mai demult, discutând despre comunicare, Dragalu îmi atrăgea atenția că pe canalele de comunicare din medii virtuale (inclusiv eR) e foarte mult zgomot. Poate mai mult zgomot decât altceva.
Din motivul acesta, de la un moment dat nu mai contează ce spui, nu mai contează ce se aude. Zgomotul de fond acoperă totul și, atunci, fiecare înțelege ce vrea, ce crede că ar trebui să înțeleagă.
De aici până la scandal nu mai e decât un pas foarte mic.
Ne învățăm așa, ne obișnuim să acționăm și să reacționăm așa, ne educăm, prin acțiunile noastre, și copii așa (sau o fac profesorii).
De câte ori și în ce locuri ați auzit oameni vorbind tare, țipând, trântind uși, înjurând ?
Asta nu e decât un fel de pregătire pentru următoarele … comunicări cu semenii, ale unora dintre noi.
În cele din urmă, dacă nu reușim să îi educăm pe ceilalți prin sistemul de învățământ, nici în cei 7 (acum 6) ani din familie, nu ne mai rămâne decât șansa atitudinii publice.
Totuși cât de mari șanse de câștig, sau măcar de supraviețuire are o celulă sănătoasă într-un corp bolnav ?
Dacă vreți să discutăm despre eticheta de Mitică , poate că nu-i o idee prea bună.
PS
Am să îl las pe bunul meu prieten, Osama, să modereze discuțiile mai aprinse, nu de alta dar iubesc comentariile lui.
Toate cele bune !
Mama a zis că pot ! Nu puteam alege altă limbă, dacă e vorba de Dumitru, al nostru, decât pe cea preferată de orice coană Zoițica.
Prezentul are ca motiv faptul că citesc articolele unor eZiare românești, la care am abonament de mai demult. Care îmi plac, adică.
Unul dintre ziarele astea a publicat un articol , la categoria Copy/Paste, cum zice la Revista Presei. Adică a … republica un text mai vechi al unui transilvănean care cochetează cu idea de federalizare a României, unul Sabin Gherman.
Omul acela, cu ideile lui, de prin 98. eZiarul încerca să evidențieze, cred, starea în care se află România, probabil și ca urmare a tragediei ce a avut loc de curând și a tuturor acțiunilor și reacțiunilor ce au apărut în RL ca urmare a ei.
În puține cuvinte, cred că se dorea o dezbatere de idei.
Aici apare problema. eRo (fiind creată după chipul și asemănarea României) este aproape întotdeauna incapabilă să distingă între discutarea unor idei și discutarea unor persoane.
Nu vă faceți griji, nici măcar asta nu este caracteristic numai românilor. Chiar și englezii fac greșeala asta.
Ăia care se feresc de ea (și au învățat să se ferească multă vreme) sunt puțini și nu foarte publici. Diferența e că sunt ceva mai ascultați.
Totuși, de când cu ”rețelele de socializare” e tot mai greu să găsești opinii serioase, pentru că în asemenea rețele, ca și aici, nu contează faptele, intențiile, etc, ci prevalează opinia celui mai influent sau a celui care strigă mai tare.
Dacă pe FB cineva zice că românii sunt hoți, nu mai contează dacă Umberto Eco vine și le explică italienilor că nu trebuie să generalizeze, că majoritatea românilor sunt muncitori, familiști, chiar educați. Nu mai contează, opinia lui Pippo Nero 91 a devenit deja virală și, implicit, e un fapt ce nu mai are nevoie de demonstrație.
E ca și diferența dintre Doxa și Episteme, dacă vreți să mai aprofundați subiectul.
On a side note: noi suntem preponderent din ăia cu … Doxa, și nu mă refer la ceasuri.
Cinematografia românească a ecranizat, mai demult, o piesă care se numea : ”Fluture pe lampă”, și care vorbea despre problemele unui emigrant român (înainte de 90) în lumea occidentală, capitalistă.
Despre cum era el atras de luminile reclamelor capitaliste și cum, de fapt, acolo ducea o viață mult mai grea decât în țară, etc, etc.
Vreau să spun că același fel de manipulare este folosită și azi, cu diferența că instrumentele s-au îmbunătățit simțitor.
Ponta a scăpat de scandalul tezei de doctorat copiate datorită tragediei avionului sanitar prăbușit în Apuseni, Oprea scapă de scandalul coloanei oficiale datorită tragedie dintr-un club. În general subiectele apar tocmai bine pentru a ascunde sau a ne face să uităm altceva.
Nu, nu cred că subiectele sunt … ”create”. Cred doar că există așa de multe posibilități pentru ca evenimente nefericite să aibă loc încât ele chiar se produc.
Și toate astea pentru că am pierdut deprinderea de a urmări rațional un subiect, până la capăt (dacă ziceam până la frângerea pâinii ar fi fost altfel, ar fi însemnat altceva ? ).
În noianul ăsta de informații, care ne bombardează mintea și ne deranjează viețile, reacționăm la ultimul impuls primit și nu mai apucăm, nu mai avem timp, să ne ocupăm de lucrurile cu adevărat interesante.
Suntem prinși, ca un fluture pe lampă, de lumina și intensitatea ultimelor informații, a ultimelor trăiri, așa că uităm tot ce e mai vechi, mai puțin luminos, mai depărtat.
Interesant, în toată povestea asta, e că avem totuși timp să aruncăm o răutate, să facem pe cineva să sufere, pentru că e mult mai ușor decât să fim raționali, empatici.
Mai demult, discutând despre comunicare, Dragalu îmi atrăgea atenția că pe canalele de comunicare din medii virtuale (inclusiv eR) e foarte mult zgomot. Poate mai mult zgomot decât altceva.
Din motivul acesta, de la un moment dat nu mai contează ce spui, nu mai contează ce se aude. Zgomotul de fond acoperă totul și, atunci, fiecare înțelege ce vrea, ce crede că ar trebui să înțeleagă.
De aici până la scandal nu mai e decât un pas foarte mic.
Ne învățăm așa, ne obișnuim să acționăm și să reacționăm așa, ne educăm, prin acțiunile noastre, și copii așa (sau o fac profesorii).
De câte ori și în ce locuri ați auzit oameni vorbind tare, țipând, trântind uși, înjurând ?
Asta nu e decât un fel de pregătire pentru următoarele … comunicări cu semenii, ale unora dintre noi.
În cele din urmă, dacă nu reușim să îi educăm pe ceilalți prin sistemul de învățământ, nici în cei 7 (acum 6) ani din familie, nu ne mai rămâne decât șansa atitudinii publice.
Totuși cât de mari șanse de câștig, sau măcar de supraviețuire are o celulă sănătoasă într-un corp bolnav ?
Dacă vreți să discutăm despre eticheta de Mitică , poate că nu-i o idee prea bună.
PS
Am să îl las pe bunul meu prieten, Osama, să modereze discuțiile mai aprinse, nu de alta dar iubesc comentariile lui.
🙂
Toate cele bune !
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Inainte de a plonja ca musca-n laptele articolului tau imi permit sa te citez si sa dezvalui posibililor pinguini definitia miticului:
"Eu cred ca in zilele noastre Mitica nu mai este (si de aia trag clopotele).
Mitica de alta data s-a transformat in personaj colectiv (a fost si el colectivizat) si asa am ajuns sa avem „Mitici”.
O „specie” tare ciudata, ce vietuieste in marele oras de altadata doar de o generatie, maxim doua, nedeprinsi cu fineturile si rafinamentele.
Niste mitocani ."
Trebuie sa mentionez din start ca asa cum nu toti cei din regat sunt mitici nici ardelenii nu sunt toti "bozgori" si viseaza erecti la autonomie teritoriala pe baze etnice. Nici macar ungurii nu vor autonomie de genul asta. Ideea asta tampita a fost scornita din setea de populism al unei formatiuni politice cu caracter de prostituata.
Reactia miticului la cuvantul federalizare este identica cu cea a unui lingator de moaste la auzul unei piese rock. Scuipa-n san si-si face 12 cruci cu toate 5 membrele, plus cu limba-n cerul gurii(a lui sau a altuia...) si prin alte cavitati ne-ortodoxe.
Cuvantul asta malefic declanseaza un semnal puternic de alarma la nivel endocrinologic, glandele lui producand disperate cantitati uriase de material ignifug, insipid si imbecil(ultimul e un soi de fiere amestecata cu pisat de bou). Si toata aceasta reactie violenta care-l orbeste instant datorita faptului ca isi simte amenintata "unitatea nationala". Nu... nu e vorba de nationalism sau patriotism. Neee... nici vorba.
Ei merg pe lozinca: "Unde-s multi puterea creste... punga se largeste si eu ma pot pierde in multime ca sa trag un pui de somn". Las' sa munceasca fraierii de ardeleni... socialul si alocatia sa traiasca. Pai cine sa munceasca la noi? EU??? Si atunci cine mai face politica si se lupta pentru bunastarea lor?"
PS. Expresia "Mitica, personaj colectiv" parca a fost predestinat. Cuvantul "colectiv" va avea multe conotatii si intelesuri de acum inainte...
Multumesc ! Cum ziceam, o adevarate delectare comentariile tale.
tocmai am fost abordat de un astfel de personaj "Mitic", pe care nici nu il am in lista de prieteni ai facebook-ului, si am fost facut albie de porci. Culmea este ca nu stiu din ce cauza, oi fi postat,oi fi comentat eu ceva,... ce nu a picat bine domniei sale vis a vis de evenimentele ce au loc acasa
era sa uit, multumesc! e o placere sa te citesc de fiecare data, chiar daca uneori nu reusesc sa descifrez mesajul tau dincolo de aparente.
Incerc sa imi controlez pornirile astea ... esoterice, de minte incalcita 😁
"Totuși cât de mari șanse de câștig, sau măcar de supraviețuire are o celulă sănătoasă într-un corp bolnav?" mica, foarte mica, iar cele ce supravietuiesc devin adevarate "enclave" ce rarisim reusesc sa interactioneze cu mediul ce le inconjoaza. cu greu reusim sa dialogam fara a ne situa pe pozitii defensive si a ne deda la atacuri sub centura. de fapt traim intr-o societate radicalizata, ce gandeste doar in alb si negru, si nu puteam accepta nuantele de gri ce ne inconjoara, chiar si atunci cand ele sunt evidente.
E mai simplu (mult mai simplu) sa punem etichete, sa gandim in alb si negru cum spui, pentru ca altfel trebuie sa facem eforturi constante de gandire, de simtire si asta e infinit mai greu decat a manipula acele etichete. Uneori, etichetele astea ne permit chiar sa ”reorganizam” lucrurile si/sau persoanele din aria noastra de cunoastere. Le / Ii mutam dintr-o cutie in alta si gata, am facut ordine. Suntem iar sefi in lumea noastra.
Cat despre supravietuire in conditiile unui corp bolnav, e evident imposibil, la fel cum e imposibil unei natiuni sa mai spere la un viitor al ei, asa cum a fost ea creata genetic, cand rata natalitatii scade la 1,2, ceea ce este cazul nu numai cu noi, dar si cu majoritatea populatiilor europene.
o7
heh.... pînă la urmă nici ”celula aia sănătoasă” nu știu dacă e chiar atît de sănătoasă (că doar nu e sfîntă) încît să nu poată conviețui în mediu.
Cum nu există doar alb și negru. toți avem și defecte, și chestii care chiar dacă noi le considerăm bune -cineva, într-un mediu anumit... le poate considera mai puțin bune.
Să schimbi ceva radical, major... -nu avem cum.
Dacă reușim să mai influiențăm cîțiva ”mitici” din mediul nostru și cu asta reușim să ne îmbunătățim starea mediului nostru...eu zic că e destul de bine -la nivel personal.
Pentru nivelurile mai superioare, trebuie oameni mai superiori. și acuma depinde de noi unde ne situăm.
Ca și în sport -campion mondial e doar unul iar acolo la vîrf îs doar cîțiva.
Cineva luptă la mondiale, cineva la naționale, județene.... pînă la cei de la sat care luptă și ei la rîndu lor la categoriile lor pentru berbec, iepure sau cocoș.
Cel mai important e poate să nu fii un ”mitic” și să continui să lupți. Oriunde, oricînd.
Ma bucur ca ai mai ramas o vreme o/
\o/
n-am citit, dar uite un comentariu
Nu trebuia sa te deranjezi pentru (doar) atata lucru.
unii chiar n-au timp, știi? 😁 dar am zis să te ajute la misiuni 😛
Mitica si mai cum? Cipria5n?
mitică al doameni tale 🙂
Multumesc pentru propunere. Am sa-i sugerez ca atunci cand ii va aparea primul hemoroid sa-l botezam Cipri😁)) Esti un dulce😁
Nu stiu daca dezbaterea trebuie sa fie redusa la capacitatea de supravietuirea a celulei sanatoase intr-un corp bolnav. Intr-un corp sanatos este suficienta o celula bolnava ca sa le imbolnaveasca pe toate celelalte ca la final corpul sa intre in colaps. Celulele in sine nu au sisteme de aparare proprii iar rolul de bodyguard in orice sistem biologic il au anticorpii. Asa ca intr-un corp cu un sistem imunologic functional chiar si o singura celula sanatoasa poate rezista intr-un sistem bolnav. Mai devreme sau mai tarziu corpul se va insanatosi cu ajutorul anticorpilor care vor elimina pericolul.
Si daca transpunem ideea celulei in exemplul cu miticii, avem o celula de baza sanatoasa, sa zicem tinerii neatinsi de febra habotniciei si ignorantei comunist-ortodoxe si cei cativa "batrani" cu un rest de bun simt in stare latenta... si, de partea cealalta, "miticii" reprezentati de marea majoritate a "celulelor" bolnave din sistem.
Pana acum o saptamana cei mai multi dintre noi consideram ca sistemul "Romania" nu mai are anticorpi impotriva cancerului de pe Dambovita. A fost nevoie de un soc dureros(#colective), de o scurt-circuitare a sistemului ca, in cateva zile, febra anticorpilor sa activeze 20 de mii de celule care sa-i dea peste cap pe miticii de la guvernare.
La o populatie de aprox. 20 de milioane, 20 de mii sunt doar 0,1%, cam cat o celula intr-un sistem. Nu?😁 Ehhh... acum singura speranta este ca anticorpii(energia, focul) sa tina "celulele" sanatoase in stare alerta si sa-si continue treaba.
eu ma intreb cine ce va trasnforma,.... cand ai un corp plin de infectie, in toate organele sale vitale este suficient sa ai niste anticorpi galagiosi ca sa salvezi situatia? nu cumva este nevoie si de o terapie de soc? avem noi in clipa de fata o clasa politica marginala si mai putin atinsa de coruptie care sa preia atributiile celei inlaturate si sa aiba capacitatea de a realiza schimbarea la fata a romaniei? ma indoiesc ca avem sanse de izbanda cat tip nu avem si o alternativa viabila oamenii actuali.
ma indoiesc ca avem sanse de izbanda cat tip nu avem si o alternativa viabila pentru inlocuirea oamenilor actuali
Noi am avut, destul de recent, o Revolutie, in care au participat multi oameni adevarti si curati la suflet.
Si atunci niste (alti oameni) mai ”orientati” au reusit sa preia puterea si, apoi, sa formeze generatii intregi de oameni ”orientati”.
Daca la inceput puteam avea sperante in societatea civila, in martieni sau orice altceva, acum am ajuns sa ne cam lipseasca si speranta, tocmai pentru ca incepem sa ne dam seama ca ... tot cam asa ramane treaba.
Exista in orice sistem (biologic, social, economic, etc) un punct critic. Ca atunci cand se aduna zapada pe acoperis iarna si, deodata, fara sa te previna, se pune pe alunecat si cade in capul unui trecator. Sau, nu se pune pe alunecat si sta pe casa pana se rup capriorii si grinzile.
Ok, sa nu fie numai variante pesimiste, poate rezista grinzile si da dezghetul sau poate aluneca dar nu trece nimeni pe strada.
Ar fi 4 variante dar ele, toate, depind de niste variabile, cum ar fi: cat de mult ninge acolo, cat de rezistente sunt grinzile, cat de inclinat acoperisul (adica daca e facut ca lumea acoperisul ala), cat de des trec oameni pe stada aia, cat de precauti sunt oamenii aia (adica ce fel de oameni sunt pe acolo).
NU stiu de ce, dar cred ca Prostia omeneasca trebuie sa fi existat de la Adam si Eva, nu numai de la Creanga incoaci, insa pentru ca la noi povestea asta a fost scrisa mai recent, poate nu ne dam seama asa de bine cat de multa prostie e in jurul nostru (de aia cand ne uitam in jur mai prindem curaj).
Din cauza asta, zapezile la noi sunt mai abundente (iarna nu-i ca vara), proiectele acoperisurilor sunt mai proaste (da mai ieftine, sau moca) si oamenii umbla de nebuni pe strazi, fara treaba (venind sau mergand la Iunion).
De aia (de funie), trag clopotele .
nu spun ca ducem lipsa de oameni capabili si curati, insa ma intreb vor avea ei curajul sa se arunce in valurile inspumate ale vietii poilitce romanesti pentru binele societatii din care fac parte? oare vor fi lasati acestia sa faca ceea ace au de facut fara sa fie deturnati si derutati de actualul sitem politic? caci trebuie sa fim realisti, acest sistem politic nu poate fi resetat decat printr-o noua revolutie. tot ceea ce se face fara varsare de sange este doar o transformare, iar o tranformare nu se face peste noapte, ea necesita decenii de munca, unde mai punem ca avem nevoie si de voita politica pentru o tranformare. stim cu totii ca pana acum ni s-a tot spus din 4 in 4 ani ca partidul x sau y se tranforma incepand de acum, dar nu au facut alceva decat sa schimbe palariile intre ei.
si ca sa imi sustin si afirmatiile aseara, la constanta, la asa zisa demonstratie, a dat interviu un om care pe vreme cand eu eram un pusti idealist al politici liberala, bine inteles ma raportam la perioada bratienilor, el era cu vreo 2-3 ani mai mare ca mine si facea parte din biroul permanent judeteam.
vezi ca acum mișcările includ și fandarea în spate. noi, mirenii, clăditorii catedralii mantuirii neamului prost, suntem paralizati de o demisie. noroc de tineri, de cei care strigă în strada, cu pumnii înclestati, cu unghiile intrate în palme, cu sânge în palmă: Ieși afară/javră ordinară. Sper să fim demni să ne mântuiască tinerii. s-ar putea să ne măture. Și n-ar greși cu mult.
nu fi extrem de idealist,... faptul ca nu avem ce pune in loc, sau cel putin inca nu se intrazaresc,e de natura sa nu schimbe mare lucru,... cum ti-am zis si la articol,daca eram acasa, eram in strada, dar nu mai visez de mult atat de departe fara niste baze solide in spate,...
belze, prefer la aproape 40 de ani sa ma mature cineva, indiferent ca are dreptate sau nu. in momentul in care vor cauta specialisti pe domeniul meu de expertiza, niciun principe nu-mi poate lua ceea ce stiu.
Nu mi-ar parea rau sa mature ce e rau. Ma tem insa ca avem nevoie de ... predictibilitate, de continuitate, de planificare (si alti termeni europeni) carora nu le prea pasa ce vrem noi.
Totusi, ai mare dreptate, o generatie intreaga nu a avut alt tel decat supravietuirea.
mda, facem parte dintr-un conglomerat de interese ce fara doar si poate nu pun pe prim plan ceea ce vrem noi. ai perfecta dreptate
nu incerc sa fiu avocatul diavolului, doar incerc sa nu ma las dus de val. nu contest ca este necesara reasezarea multor lucruri in romania, dar ma tem ca nu sunt asa de copti, cum avem noi impresia si nici nu e foarte doritoare sa ia povara unei tari in spate.
Asta e raspunsul meu:
http://www.erepublik.com/en/article/-briga-ziua-in-care-ne-am-luat-craciunul-inapoi-2562226/1/20
WTF??? iar vor ungurii la guvernare??? RL...
Nooo... tocmai am aflat ca se da pomana si se sta deja la coada la pupatul moastelor Sfantului Ponta si ale Preaexcitatului Daniel si ne-am strans sa ne organizam. Aatata tot! Te bagi?
o8