Join the new world

In mod normal acest articol trebuia sa apara acum cateva zile bune, insa o doamna pe nume “Viata” nu a fost deacord. Sper sa puteti trece peste si sa continuati sa ii scrieti lui Mos Craciun chiar daca pentru majoritatea dintre voi a venit acum cateva ore. Concursul “Scrisoare catre Mos Craciun” continua. Fonduri de premiere 45 de gold. Aici veti gasi detalii despre acest concurs aflat in desfasurare pana pe 31 decembrie: http://www.erepublik.com/en/article/concurs-scrisoare-catre-mos-craciun-2570923/1/20





Articole inscrise in concurs pana in acest moment:
Omae x http://www.erepublik.com/en/article/de-vorba-cu-mosul-2571058/1/20
Demidicus http://www.erepublik.com/en/article/in-asteptarea-lui-mos-craciun-2571113/1/20
Vic of Thor http://www.erepublik.com/en/article/draga-mos-craciun-2571143/1/20
Daciafelixcitizen http://www.erepublik.com/en/article/ti-aduci-aminte-mosule-bradul-jucariile--2573549/1/20
Nicolae Crefeleanhttp://www.erepublik.com/en/article/pentru-mo-cr-ciun-2573590/1/20

******************************************************************************************************** ********************************************************************************************************

Anul trecut, in ajunul Craciunului, in loc sa ies la colindat cum faceu copiii de varsta mea, mi-am pus in gand sa il prind pe Mos Craciun, asa ca mi-am improvizat un culcus sub brad. Ascultam colinde in surdina si ma jucam cu privirea printre ramurelele bradului artificial, care fie vb intre noi era de o calitate indoielnica, insa aveam sa aflu asta mult mai tarziu. Ma fascinau teribil beculetele multicolore ale instalatiei de brad, chiar daca era reparata rudimentar de tata si din loc in loc lipsea cate un bec, iar altele erau vopsite cu oja rosie a mamei. Asa erau timpurile pe atunci, trebuia sa improvizezi, caci instalatia de brad era si ea un obiect ce se gasea greu si se vindea pe sub mana, din cauza nurmarului foarte limitat ce ajungeau in magazine, la fel ca majoritatea multor alte lucruri, in acele vremuri. Mama, careia nu ii scapa nimic, spre ora 12 noaptea a venit cu o perna si o patura in brate spunandu-mi ”Imi faci si mie loc langa tine?”. I-am facut semn sa se aseze in liniste, nu vroiam sa il sperie pe Mos Craciun, daca s-ar fi aflat prin apropiere. Ea imi raspude trecandu-si degetul peste buzele si eliberand un usor suierat “Şşşşş!” apoi isi face culcus langa mine intrebandu-ma in şoapta “Nu a venit inca?” Eu fac semn ca nu, apoi ma cuibaresc la sanul ei in timp ce ma ia in brate.
...............................................................................................................................................

Nici nu stiu cand am adormit, dar nu cred ca a durat prea mult. Ma dau jos din pat, pe semne ca m-a dus tata in brate, caci mama e proaspat operata si nu poate sa ridice greutati, si alerg la bradul de pomul de iarna. Sub el cateva fructe, cateva dulciuri si o pereche de ghetute noi noute. Iau ghetutele si alerg la mama in bucatarie care pregatea masa de Craciun strigand “Mami, mamii, a venit Mosul!”

Stie mama,... raspunde ea cu voce scazuta. Se vedea pe fata ei ca nu a avut tocmai o noapte linistita.
Si de ce nu mai trezit?
A zis Mosul sa te lasam sa dormi, ca asa o sa cresti mare si frumos.
Nu probezi ghetutele, sa vedem daca a stiut Mosul ce sa iti aduca?
Ba da.
L-am visat pe Mos Craciun aseara sa sti! Si incep sa ii povestesc mamei fara sa mai astept raspuns din partea ei. M-a luat pe genughii lui si mi-a zis ca daca ii spun un colind imi va zice o poveste. I-am spus Dom, dom sa inaltam. Apoi el mi-a spus povestea bradului de Craciun, vrei sa ti-o zic?
Sigur, iubire!




“Bradul de Crăciun a apărut, în România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, suprapunându-se peste vechiul obicei autohton al butucului de Crăciun – un trunchi de brad tăiat (jertfit) şi ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, simbolizând moartea şi renaşterea zeului autohton Crăciun, obicei atestat din vremea romanilor dar dispărut între timp. Unele popoare aşează lângă brad o iesle înfăţişând naşterea Domnului, în care se regăsesc Fecioara Maria, Iosif şi pruncul Iisus, cei trei magi, îngeri şi animalele din staul, care l-au încălzit cu răsuflarea lor pe Iisus. În vârful bradului se aşează simbolul stelei care s-a arătat în Betlehem, vestind naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Arbore totemic, axă a lumii, substitut al omului şi arbore cosmic, bradul a fost redat sub numeroase forme artistice în imaginarul românesc. În concepţia predacică, bradul are o multitudine de valenţe simbolice: de reprezentant al lumii vegetale, de expresie a puterii şi a daimonologiei vegetale, de simbol al relaţiei omului cu universul vegetal. Figurarea bradului are în concepţia şi viziunea mitopeică a dacilor fantasma arborelui cosmic din Carpaţi, care străbate până la cerurile pline de aştri şi făpturi miraculoase; sub coroană protejează ginta sau tribul, cu eroii civilizatori sau salvatori şi sub rădăcinile lui adăposteşte o lume subterană, a demonilor.

Zeul-prunc din colindele pre-creştine era născut tocmai sus, în zona brazilor şi crescut de o Ţarină-mamă sălbatică, necultivată, deci foarte arhaică. Pe pruncul părăsit de mamă, cu leagănul agăţat de un brad, îl leagănă vântul, îl spală ploaia, îl hrăneşte pământul… Traian Herseni consideră în lucrarea Forme străvechi de cultură poporană românească. Studiu de paleoetnografie a cetelor de feciori din Ţara Oltului (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 182) că în arealul naţional ancestral, alături de agricultură şi creşterea vitelor mari, oaia cu lapte a avut un rol economic important. „Ea este exploatată economic numai la munte, de primăvara, când se înţărcă mieii, separându-i de mânzări, şi se duc oile la vărat, până toamna, când le coboară în sat şi se amestecă din nou ciopoarele pentru iernat, cu excepţia unor turme mai mari, care luau drumul transhumantei spre Dunăre şi mare. Pentru ciobani, în timpul verii, mânzările din munte asigurau hrana principală, «laptele cel de toate zilele». Înseamnă că muntele hrănitor şi brădetul ocrotitor al mânzărilor au putut să joace şi un rol religios în toate vremurile străvechi, în care a existat un păstorit în munţii noştri, indiferent dacă e vorba de români, de daci sau de populaţii şi mai arhaice”. Nu trebuie să ne mire deci că ciobanul român se împărtăşea la brad şi se cumineca cu răşină mai cu seamă că primele altare dacice – din perioada migraţiei popoarelor – erau făcute „sub zonă deasă de brădet”.

Simbol al permanenţei, bradul este intrinsec legat şi de riturile de trecere ale fiinţei. După naştere, închinatul nou-născutului la brad era o necesitate dacă existau indicii că pruncul ar fi fost ursit nefavorabil de Ursitoare, în cadrul unui ceremonial în care arborele era implorat de părinţi să le ocrotească copilul şi să-i asigure protecţie magică. În obiceiurile de nuntă tradiţionale, bradul este reprezentantul masculin care sugerează împerecherea cuplului divin în timpul nunţii: Bradul de nuntă cuMărul miresei. Bradul de înmormântare, mediază între cele două tărâmuri şi facilitează saltul de la un prag la altul al existenţei. Este pus în legătură directă cu sufletul care se duce „Lumea s-o îmbuce/[…] Iar la groapa mărilor,/ Unde-i bradul zînelor,/ Trecătoarea apelor,/ Sufletul stătea/ Şi mi se ruga/ — Brade, brade,/ Să-mi fii frate,/ întinde, întinde/ Eu să le pot prinde/ Vîrfurile tale,/ Să trec peste ele/ Marea-n ceia parte/ Ce lumea desparte…” (Simeon Florea Marian, Înmormântarea la români, Tipografia Carol Global, Bucureşti, 1892, p. 107). Bradul nu-1 poate ajuta deoarece şoimul, şarpele şi vidra păzesc vama de peste ape şi sunt gata să se repeadă asupra „dalbului de pribeag” pentru a-l îneca.

Bradul împodobit în ziua de ajun semnifică bunăstarea, speranţa pentru un an mai bun şi noroc – obicei atestat prima oară la egipteni, care, în ziua solstiţiului de iarnă, îşi decorau casele cu frunze de palmier. Obiceiul a fost preluat de romani, care au înlocuit palmierul cu bradul împodobit timp de secole cu mere, prăjituri şi dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit lumânări pentru împodobirea bradului, în sec. al XVI-lea şi tot în Germania, prin 1610, a fost inventată beteala iar înspre sfârşitul anilor 1800, o sticlărie din Lauscha producea primele globuri de sticlă. O altă tradiţie conexă consta în atârnarea de crengi de brad prin casă care, cu timpul, au fost împletite în ghirlande.”

http://gzt.ro/pomul-vietii-vesnic-verde/


*******************************************************************************************************
*******************************************************************************************************


Cum să se spulbere ceva care este?
Iarăși îi vuiau tâmplele, palpitații puternice, crampe la stomac.
Chiar dacă nu lupta cu nimeni, el se simțea azi învins,
mîine neînvins,
pământ pururea negru.
Odaia mirosea a usturoi și a naftalină,
obrajii lui viorii reflectați într-un ciob de oglindă,
cubul sau ceasul de sticlă de pe masă,
o mereu aceeași natură, mereu altcineva care se îndoiește
de aproape orice
(cum să se spulbere ceva care este?).
În seri stinse de iarnă, el vorbea despre dezastre preapocaliptice,
de tusea astrală și ciuperci.
Uneori,
amintirea zilelor ce trec atât de rar,
când își sorbea din ochi iubita
(dezmembrând-o, recompunând-o în brațe)
iar lanurile unde se aciuaseră ei erau lac de sudoare.

din volumul Medeea și mașinile ei de război (1999)

Sursa: http://gzt.ro/poemul-saptamanii-cum-sa-se-spulbere-ceva-care-este-de-ioan-flora/