De vorba cu Mosul - pietre in rau !
Day 2,946, 23:30
•
Published in Romania 
•
by
•
by Omae X
Va multumesc pentru vot !
L-am intalnit pe Mos chiar in dimineata ce urma dupa Ajun, statea zgribulit in fata unui chiosc de ziare si se incalzea la o cafea instant, parea obosit. E normal, mi-am zis, asta noapte a trebuit sa colinde intreaga lume impartind cadouri.
Nu stiam cum sa intru in vorba cu el, insa Mosul stie mai bine ce ne dorim si mi-a spus direct :”Poti sa ma inviti la o cafea adevarata”
Era liniste in bar la ora aia, trecuse ora de varf in care toti isi beau cafeua, mai erau doar citiva rataciti care cautau sa se dreaga dupa seara trecuta.
Discutia mergea greu, de fapt nu mergea deloc, la masa noastra se auzeau doar sorbiturile din cafea fierbinte si, uneori, sunetul strident al dintilor mei care izbeau ceasca.
“Intreaba-ma, stiu ca vrei sa o faci!”
Nu am fost surprins ca Mosul stia totul despre mine, inclusiv ce gandesc, banuisem asta de cand ma lasase sa-l invit la cafea.
“Mosule, tu chiar existi ?
“Ti se pare o intrebare logica, doar stai de vorba cu mine ?”
“Da, dar esti chiar TU ?”
“Tu ai venit la mine. De ce?”
“Am vazut ca .. semeni cu Mos Craciun”
“Numai atat? In perioada asta sunt multi care seamana cu mine.”
“Nu doar asta…. Am … simtit ca esti cel mai apropiat de Mos Craciun din toti Mosii pe care i-am intalnit pana acum”
“Si nu MOS CRACIUN ?”
“Nu stiu. Nu mai stiu. Adevarat, cand te-am vazut am crezut ca esti Mos Craciun, adevaratul.”
“Si acum de ce te indoiesti ?
“Paii, nu mai am 6 ani, am terminat o facultate, sunt matur, nu mai pot crede chiar asa usor in basme. Banuiesc ca oboseala serii trecute, colindele ascultate repetat au declansat in mine melancolia copilariei si dorinta de a retrai acei ani plini de bucurii sincere.Poate de asta..”
Mosul tacu. O tacere lunga, ma temeam ca l-am suparat, indiferent cine ar fi fost cu adevarat, credea cu adevarat in el.
“Credinta e conditionata de varsta ?
“Nu, doar ca acum, fiind mai mare, imi pun altfel problemele, sunt mai pragmatic, nu pot crede orice”
“Dar totusi ai vazut ceva in mine”
“Da”
O noua tacere. Ramasesem singuri in bar, la televizor canta un negru cret.
“Hm, credinta si necredinta ta sunt justificate, amandoua”
“Ma tem ca nu e posibil”
“Dupa ce-ti voi spune ceea ce-ti voi spune … imi vei da dreptate…. “ si dupa alte cateva clipe continua “ M-am nascut ca om, acum 1800 de ani, in Turcia de astazi. Dupa o viata inchinata Domnului am trecut la cele sfinte, insa nu pentru mult timp, caci Domnul mai avea treaba cu mine.. m-a invrednicit sa aduc bucurie copiilor cuminti si sa-i mustru pe cei ce-si supara parintii. Am facut asta pentru 1600 ani, apoi totul s-a schimbat, lumea s-a schimbat”
“Tu … esti Mos Nicolae ? Si atunci .. Mos Craciun, tot tu ?
“Uneori. Uneori ii tin locul, cand e prea ocupat sau cand nu are chef. Ca anul asta, nu a mai avut chef sa se plimbe prin lume”
“Dar asta e rolul sau, sa calatoreasca impartind daruri copiilor.”
“Asa e, sau asa a fost la inceput, pana sa devina o vedeta. Acum cadourile se cumpara, nu se mai daruiesc, eu imparteam nuci si cozonac si martipan si dragoste, acum dronele teleghidate sunt livrate prin curier de catre parinti care nu mai au timp sa-si sarute copii de noapte buna, timpurile s-au inrait.Iar eu nu mai pot sa ma bucur de fetele vesele ale copiilor, sarbatoarea mea a cazut in uitare si rar se mai gasesc dulciuri in ghetute.
Asa ca profit de lenea lui Craciun, desi el crede ca ma pacaleste, nu stie ce dar imi face lasandu-ma sa muncesc in locul sau.”
“Dar, daca Dumnezeu a vrut ca tu sa aduci bucurie copiilor de ce nu schimba lucrurile, de ce nu face o minune ?
“Toate cad in pierzanie si chiar Domnul poate fi uitat. Totul e comercial, orice se poate vinde si cumpara, credinta a devenit o afacere, pildele sfinte nu mai au valoare in fata banului. Si lumea nu mai are timp sa se aplece asupra intelepciunii stravechi, publicitatea naste sfinti peste noapte iar cei adevarati sunt uitati…. Asa cum sunt si eu “
Si privindu-ma , trist, in ochi : “ Crede in mine si nu-ti vei pierde niciodata copilaria”
Omae, Maestru ZEN
L-am intalnit pe Mos chiar in dimineata ce urma dupa Ajun, statea zgribulit in fata unui chiosc de ziare si se incalzea la o cafea instant, parea obosit. E normal, mi-am zis, asta noapte a trebuit sa colinde intreaga lume impartind cadouri.
Nu stiam cum sa intru in vorba cu el, insa Mosul stie mai bine ce ne dorim si mi-a spus direct :”Poti sa ma inviti la o cafea adevarata”
Era liniste in bar la ora aia, trecuse ora de varf in care toti isi beau cafeua, mai erau doar citiva rataciti care cautau sa se dreaga dupa seara trecuta.
Discutia mergea greu, de fapt nu mergea deloc, la masa noastra se auzeau doar sorbiturile din cafea fierbinte si, uneori, sunetul strident al dintilor mei care izbeau ceasca.
“Intreaba-ma, stiu ca vrei sa o faci!”
Nu am fost surprins ca Mosul stia totul despre mine, inclusiv ce gandesc, banuisem asta de cand ma lasase sa-l invit la cafea.
“Mosule, tu chiar existi ?
“Ti se pare o intrebare logica, doar stai de vorba cu mine ?”
“Da, dar esti chiar TU ?”
“Tu ai venit la mine. De ce?”
“Am vazut ca .. semeni cu Mos Craciun”
“Numai atat? In perioada asta sunt multi care seamana cu mine.”
“Nu doar asta…. Am … simtit ca esti cel mai apropiat de Mos Craciun din toti Mosii pe care i-am intalnit pana acum”
“Si nu MOS CRACIUN ?”
“Nu stiu. Nu mai stiu. Adevarat, cand te-am vazut am crezut ca esti Mos Craciun, adevaratul.”
“Si acum de ce te indoiesti ?
“Paii, nu mai am 6 ani, am terminat o facultate, sunt matur, nu mai pot crede chiar asa usor in basme. Banuiesc ca oboseala serii trecute, colindele ascultate repetat au declansat in mine melancolia copilariei si dorinta de a retrai acei ani plini de bucurii sincere.Poate de asta..”
Mosul tacu. O tacere lunga, ma temeam ca l-am suparat, indiferent cine ar fi fost cu adevarat, credea cu adevarat in el.
“Credinta e conditionata de varsta ?
“Nu, doar ca acum, fiind mai mare, imi pun altfel problemele, sunt mai pragmatic, nu pot crede orice”
“Dar totusi ai vazut ceva in mine”
“Da”
O noua tacere. Ramasesem singuri in bar, la televizor canta un negru cret.
“Hm, credinta si necredinta ta sunt justificate, amandoua”
“Ma tem ca nu e posibil”
“Dupa ce-ti voi spune ceea ce-ti voi spune … imi vei da dreptate…. “ si dupa alte cateva clipe continua “ M-am nascut ca om, acum 1800 de ani, in Turcia de astazi. Dupa o viata inchinata Domnului am trecut la cele sfinte, insa nu pentru mult timp, caci Domnul mai avea treaba cu mine.. m-a invrednicit sa aduc bucurie copiilor cuminti si sa-i mustru pe cei ce-si supara parintii. Am facut asta pentru 1600 ani, apoi totul s-a schimbat, lumea s-a schimbat”
“Tu … esti Mos Nicolae ? Si atunci .. Mos Craciun, tot tu ?
“Uneori. Uneori ii tin locul, cand e prea ocupat sau cand nu are chef. Ca anul asta, nu a mai avut chef sa se plimbe prin lume”
“Dar asta e rolul sau, sa calatoreasca impartind daruri copiilor.”
“Asa e, sau asa a fost la inceput, pana sa devina o vedeta. Acum cadourile se cumpara, nu se mai daruiesc, eu imparteam nuci si cozonac si martipan si dragoste, acum dronele teleghidate sunt livrate prin curier de catre parinti care nu mai au timp sa-si sarute copii de noapte buna, timpurile s-au inrait.Iar eu nu mai pot sa ma bucur de fetele vesele ale copiilor, sarbatoarea mea a cazut in uitare si rar se mai gasesc dulciuri in ghetute.
Asa ca profit de lenea lui Craciun, desi el crede ca ma pacaleste, nu stie ce dar imi face lasandu-ma sa muncesc in locul sau.”
“Dar, daca Dumnezeu a vrut ca tu sa aduci bucurie copiilor de ce nu schimba lucrurile, de ce nu face o minune ?
“Toate cad in pierzanie si chiar Domnul poate fi uitat. Totul e comercial, orice se poate vinde si cumpara, credinta a devenit o afacere, pildele sfinte nu mai au valoare in fata banului. Si lumea nu mai are timp sa se aplece asupra intelepciunii stravechi, publicitatea naste sfinti peste noapte iar cei adevarati sunt uitati…. Asa cum sunt si eu “
Si privindu-ma , trist, in ochi : “ Crede in mine si nu-ti vei pierde niciodata copilaria”
Omae, Maestru ZEN
Facebook
Twitter
Discord
Comments
Da de data asta dece "sictir"????
Hai sa-ti fac pe plac si sa-l scot. Doar de data asta😉
Așa e altceva 🙂
bv!
o7
so...deep inside there is hope
chapeau o/
“Toate cad in pierzanie si chiar Domnul poate fi uitat. Totul e comercial, orice se poate vinde si cumpara, credinta a devenit o afacere, pildele sfinte nu mai au valoare in fata banului. Si lumea nu mai are timp sa se aplece asupra intelepciunii stravechi, publicitatea naste sfinti peste noapte iar cei adevarati sunt uitati" - trist dar adevarat.
...huh !...abia acum incep sa ma indoiesc...chiar si de Mos Craciun 🙁
bun, bravo!!!
bv!
Bun articol. Bine ca nu l-ai stricat cu "hai sictir" la sfarsit . v. o7