Join the new world

...continuare


Scena 6: Platoneanu, Lolita/Jeanette

(Lumina se aprinde în camera de la etaj, în care intră Platoneanu urmat de Jeanette)
Platoneanu: „Și zi așa, ai serbat tu majoratul fără mine... măcar dacă știam să-ți aduc și eu un cadou, ceva.”
Jeanette (înțepată): „Lasă drăguțule, că parcă văd că-mi aduceai o carte din alea de-ale voastre. Grele... de să le uiți în tren.”
Platoneanu: „Uite, ca să mă revanșez, promit să vorbesc cu decanul de la Științe Sociale despre tine. Îmi este amic. Am auzit că s-ar putea să te intereseze.”
Jeanette (brusc înduioșată, începând să-l mângâie sugestiv): „Faci tu asta pentru mine, Emanuel? Te rog să-i transmiți că sunt deja gata să trec la alt nivel. La studii superioare, înțelegi tu!”
Platoneanu: „Sigur Lolita dragă... pardon, Jeanette. O să-mi ia ceva timp să mă obișnuiesc cu noul nume. Până atunci hai să vedem dacă ai pregătit lecția pentru azi.”
Jeanette: „Sigur, dar trebuie să-ți aduc aminte că semestrul ăsta deja e a treia oară când mă scoți la oral. Mai rămâne teza și gata, că altfel mă ia domn Stele la întrebări.”
Platoneanu: „Hmm, bine, bine. Dar la teză cred că o să ai un subiect și din studiile alea superioare, ca să înțeleg mai bine despre ce e vorba. (Așezându-se pe marginea patului) Acum hai să ne grăbim că în 15 minute începe ora.”
Jeanette (scoate tacticos guma de mestecat și o lipește de sertarul noptierei, pe care îl deschide și din care scoate un prezervativ. În timp ce rupe ambalajul se mișcă lasciv și se lasă în jos la picioarele lui Platoneanu. Cu un ton devenit brusc oficial, dar zâmbind ștrengărește): „A, păi domn profesor Platoneanu, nu cred că asta e o problemă. 15 minute la oral ar fi un record și pentru dumneavoastră și pentru mine.”
(Lumina se stinge treptat)
Platoneanu (în crescendo): „Jeanette... Jeanette... Jeanette! Lacomo!”
(Pe măsură ce lumina se stinge la etaj și se aprinde din nou jos la bar, muzica ce se auzea în surdină devine din ce în ce mai tare: „Love, love, love / M-a înghițit bordelul mov”)


Scena 7: Cei 3 liceeni, Spiridon

Licean 3: „Ia uite-l mă, adineauri îl apucase jalea, acum o dădu pe rocangeală. (către Spiridon) N-ai auzit fratele meu ce a zis băiatul ăla mai devreme? Ne lași și pe noi să învățăm adunarea și înmulțirea cu milioane cu maestrul Guță?”
Spiridon: „Băiețică, dacă ai de dat dedicații plătești separat, da?” (schimbă nervos din nou pe TV)
Licean 3 (întorcându-se către prietenii săi la masă): „Uadevă.”
Licean 2 (uitându-se la ceas): „Gen, în curând sună de intrare. Mergem la prima oră sau mai băgăm gen un rând?”

...................................................................................................................................................................................................................................

Continuare din actul 6, scena 7 (de notterosa)

Licean 1: „Fratello… nu mă provoca cu ispituri, tentanzioni… tentante d-astea. Hai drac’ la şcoală că ne spulberă signor Davinci Leonaş a lu’ tanti Mytzi, de o punem şi azi de frunze şi flori.”
Licean 2: „Gen… ‹‹ „Verbul“ este a mânca, a bea, a copula. Iisus a decretat că acestea sunt „păcate“ şi că „lucrările cărnii ne duc în ispită“. Dar dacă nu ar duce în ispită, am muri. Însă, „Slavă Domnului“, ispita supravieţuieşte, oamenii, „Slavă Domnului“, continuă să trăiască.››”
Licean 3: „Te scrântişi?! Ce face primăvara asta din oameni!”
Licean 1: „Ar mai merge una mică… dar scump al drac’. Noroc cu sor-ta, care-şi face veacul p-aci, la etaj şi ne mai miluieşte şi pe noi cu câte un mărunţiş.”
Licean 3: „Bă şase! Uite pe Platou, farfuria zburătoare cu filozofeli… ce rânjet are.”
(Liceenii se bagă sub masă, se lovesc cap în cap)
Licean 1: „Staţi bă calmo, ăsta nu mai vede nici pe unde calcă, da’păi să ne vadă pe noi.”
Licean 2: „Gen, gen… am o idee, beculeţu' salvator!”
Licean 3: „Îţi zisei că te scrântişi.”
Licean 2: „Gen… Legenda spune că am ucis… am ucis odată o vrabie… băăă ascultaţi icişa ce vă spui… E genială!”
Licean 1: „Hai drac’ să mergem, ne povesteşti la pauză.”
(Licean 3 scoate din buzunar, ostentativ, un teanc de bancnote, le numără, apoi lasă pe masă câteva şi se întoarce către bar)
Licean 3: „Spiridoane… hai te-am pupat cu tesla, ai zece lei de la băieţii…”
Zăpezi pe copaci (Freestyle) acorduri pe care liceenii se retrag din scenă lălăind fiecare în legea lui.
Cade cortina.



Actul al Şaptelea: De vise rele

Decor: uşi, ferestre suspendate, voaluri, fâşii de perdea, un scaun rupt, un şevalet, masă de bar, ghiveci cu o tufă de mărăcine.

Scena 1
Personaje:
Mytzica
Licean 2

În surdină, ca fundal, se aud acorduri din Sonata pentru pian în do major (KV 545)
Cortina se ridică şi în lumina reflectoarelor apare prima uşă – uşă masivă pe care atârnă neglijent un carton unsuros pe care cu litere aurii scrie foarte mare: DIRECTOR. Fundalul sonor e oprit brusc de sunet de uşă trântită în acelaşi timp în care Mytzica, scoasă din penumbră de lumina reflectorului, îşi rosteşte replica şuierător.

Mytzica: „Spanac cu perjî, măi! Model! Îţi scot io ţie artili celea din bostan… cu ochi cu tăt.
(se întoarce şi dă cu privirea de licean)
Şi mata tineri, ce mijeşti ochii ceia la mini?! Hai! Nu mai văzuşi muieri aşa ghini şi aprigă?!”

(Liceanul face un pas în lateral şi Mytzica e lăsată în penumbră)

Licean 2: „Na, geniule! Unde îţi sunt ouăle?! A dracu’ muiere! Şi când te gândeşti că ăsteia nu-ţi vine să-i fredonezi decât:
« Eşti frumoasă, dar te strică faţa
Te strică ochii, nasul şi mustaţa
Eşti naşpărliiiiiiiie rău... rău, rău»

Avea dreptate fratello, cu toate aerele lui de italiano vero – pericoloso sporgersi… (hohoteşte în râs) Bă, ai să rămâi virgin! Aia e prea blondă… aia are, aia n-are… nas lung, ochi de broască constipată… Îi pui cearceaful pe faţă, tragi pe gât juma’ de tărie şi… Şi merge ca focu’! Scântei să iasă!”

(Liceanul revine în poziţia iniţială, lumina „a giorno“ pe amândoi)

Licean 2: „Doamna Mytzi, vă rog să-mi permiteţi să vă spun aşa, vă rog să mă scuzaţi că-mi permit (un oftat insinuant), pur şi simplu îmi pierd uzul raţiunii, adică mă emoţionez foarte tare. O adevărată doamnă (oftează iar), de când v-am zărit la concertul acela de la cantină, cum mângâiaţi clapele pianului… (gâtuit) Doamna Mytzi, fiţi bună şi daţi-mi câteva ore lecţii de pian.”

(Mytzica se umflă în taiorul care sta să-i plesnească, făcând jumătate de pas spre licean)

Mytzica: „Haidi măi băieti, merji la clasă… Şi vină dară marţi la trii să vidiem cum şezi cu aptitudinili muzicale.”

(În surdină, revine tema muzicală de la ridicarea cortinei şi cei doi se îndepărtează câţiva paşi fluturând câte o eşarfă albă. Cade o cortină de voal care « îngheaţă » scena)


Scena 2
Personaje:
Leonida Davincinescu
Platoneanu
Lolita/Jeanette

Fundal sonor, în surdină: Moi Lolita
Lumina reflectoarelor se mută pe uşa a doua - uşă dublă, cu vitralii, flancată de voaluri în nuanţe pastel. În partea stângă Lolita/Jeanette stă sprijinită de scaunul rupt, într-o „poză” demnă de «Maja desnuda» a lui Goya. În partea dreaptă: ghiveciul cu tufa de mărăcine şi şevaletul în faţa căruia Davincinescu se afla cu o şurubelniţă în mână, pe care o mânuie prin aer, în chip de pensulă.
Se întrerupe brusc muzica, sunete de uţă trântită şi geamuri sparte, şi Platoneanu îşi face intrarea în scenă, declamând.

Platoneanu :
« Când ştiu că totul curge ca un val,
Mă simt cuprins d-o teamă ce mă-ngheaţă:
Ca slab înotător, voi face faţă
Imensului torent... universal?! »
(ceva mai domolit)
„Să trăieşti, Maestre! Dom’ Director, situaţia aceasta cu gherţoiu’ de Modoran e cam încurcată. Să vezi dumneata că prostul o să facă pe dracu' în patru să ne bage la cheltuială. Am auzit că vrea să-şi angajeze un avocat, deşi la cât de zgârcit este, după cum am înţeles, mă îndoiesc că o va face, dar de la prost te poţi aştepta la orice.”

Leonida Davincinescu: „Cum dracu' s-a înţepenit şurubul ăsta de la cremalieră…!? Şi tocmai acum când eram devastat de inspiraţie” (replică rostită în timp ce arunca priviri pline de subînţeles spre micuţa Lolita)

(Abia acum, Platoneanu îşi întoarse privirea spre colţul Lolitei)
Platoneanu: „Înţeleg, Maestre… Dă-mi voie să-ţi dau un sfat. Pune câteva întrebări din teoria culorilor, lu’ fătuca asta… şi nu-ţi mai piere inspiraţia… toată săptămâna! Dă-mi voie să mă retrag, vedem mai târziu cum rezolvăm cu Modoran. Au revoire!” (iese din scenă cu paşi legănaţi)

Davincinescu se apleacă să vadă mai bine de ce s-a înţepenit cremaliera şevaletului şi nimereşte cu fundul în tufa de mărăcine. Nu apucă să sară în sus. Cade cortina de voal, care „îngheaţă” scena. În surdină, revine tema muzicală de la începutul actului.


Scena 3
Personaje:
Modoran
Ileana
Spiridon
O voce

Linişte ca de înmormântare. Lumina reflectoarelor se mută pe uşa a treia – uşă mare, termopan, pe care se vede scris cu litere mari şi roşii: SECŢIA PREMATURI. Imediat lângă uşă se află masa de bar pe care sunt răsturnate pahare şi sticle. Modoran şi Spiridon stau cu faţa lipită de blatul acesteia şi mormăie neinteligibil. Ileana apare înfăşurată neglijent într-o bucată de perdea albă, cu privirea rătăcită, legănând în braţe o sticlă de vin. Se apropie de bar fredonân😛Ia-mă Doamne, stinge-mi neamu’...

(Modoran, într-un ultim efort, îşi ridică capul)

Modoran: „Femeeeie… Ce-mi făcuşi, femeie?!”

Spiridon: „Femeieeeee… Ce-i făcuşi, femeie?!” (îngânat, fără să-şi ridice capul de pe masă)

(Încep să cadă fâşii de perdea, se aud zgomote de uşi trântite şi geamuri sparte)

O voce: „Tataaaa! Prost ai fost, prost ai fost şcolit… Prost ai să rămâi!”

(Modoran se clatină şi cade pe podea la picioarele Ilenei)

Zgomot de uşi trântite, geamuri sparte, lumina reflectorului se plimbă de la o scenă la alta, cad toate cortinele de voal.

Acorduri de final de act: P.O.H.U.I. (Patologia Obstructiv-Huliganică Uniform Iradiată)
Cade cortina.

...................................................................................................................................................................................................................................


Actul al Optulea: Ori la bal, ori la spitalul de nebuni (de Colonel Jack ONeal)

Scenă unică
Personaje:
Studentul 1
Studentul 2
Studentul 3
Modoran
Studentul 4
Un ungur

Maneaua de început (pungile pentru vomitat incluse în preţul biletului)

Studenţii 1, 2 şi 3 stăteau la o masă. Era ora de lectură, se cultivau pentru orele de la „Şcoala Vieţii“. Studentul 1 citea din „Click“, Studentul 2 din „Libertatea“ şi Studentul 3 din „Cancan“. Modoran, care era barman citea „Gândul“ şi apăsa de nebun pe o pagină unde scria „N-o să ghiceşti NICIODATĂ ce a ZIS NICOLAE GUŢĂ lui ADI MiNuNe despre NOua lui MAŞINĂ! CliCK AICI!“ (din cauza unei greşeli de redactare, unul din redactorii GÂNDUL au confundat ediţia online cu ediţia tipărită). Studentul 4 intră val-vârtej în bar, agitat, cu ochii aproape ieşiţi din orbite, şi se duce la barman.

Studentul 4: „INCREDIBIL! n-O sĂ-ţI vină să CREZI ce băuTURĂ vreau SĂ COMAND! MIlioane de ROMÂNI conSUMĂ ZIlnic această BĂUTURĂ INCREDIBILĂ! Dă-mi LIKE Şi SHARE şi vei AFLA!“

Modoran (după ce îi serveşte două perechi de palme): „Ia spune, ţi-ai revenit? Ţi-am zis să nu te mai uiţi pe sportpunctro, c-o să rămâi prost!“
Studentul 4: „Sorry coa', ştii că eu sunt milostiv cu cerşetorii, chiar şi cu cerşetorii de click-uri.“

Studentul 1: „Hahaha, ce prost!“, după care îşi băgă înapoi nasul la pagina 5 din ziarul de cultură Click.
Modoran: „Ia spune, ce vrei?“
Studentul 4: „O apă plată cu lămâie.“
Modoran: „Ia o vodkă tonică. De data asta te iert, data viitoare te bat şi te dau afară.“

Un ungur intră în bar liniştit şi se duce la tejghea.

Ungurul: „Un sticle de tokai la eu.“
Modoran: „Scuze, nu servim unguri!“
Ungurul: „Ejty qmva gzenofob?“
Modoran (sarcastic): „Nu, doar rasist şi antisemit. Xenofob? Niciodată! Şi acum fă ca Elodia şi DISPARI!“
Studentul 1: „Uaai, ce pepeni are blonda de la pagina 5!“
Studentul 2: „Ce maşină şi-a tras ăsta!“
Studentul 3: „Băi ce mă oftic, atâta bulan are Vârciu la femei! Iar n-o să mai dorm trei nopţi de ciudă şi de oftică!“
Studentul 4 (care se cam cherchelise): „Timpul este moneda vieţii noastre! Este singura monedă pe care o avem şi numai noi putem hotărî cum să o cheltuim. Să fim atenţi şi să nu lăsăm pe alţii să o cheltuiască pentru noi.“
Studentii 1, 2 si 3: „Uaaaat?“
Studentul 4: „De asemenea, marele compozitor Hector spunea că...“
Studentul 2: „Nu-i mai da lu' ăsta să bea, că face urât la băutură! Mâine-poimâine o să recite din Eminescu şi te pomeneşti că ne prosteşte pe toţi să învăţăm tabla înmulţirii!“

Studentul 4 adormi cu capul pe tejghea.

Studentul 3: „Abia aştept să termin Şcoala Vieţii şi să intru în politică, să mă însor c-o blondă cu silicoane, să am trei băieţi pe care să-i trimit la jandarmerie.“
Studentul 2: „Eu vreau să ajung ministru de finanţe, să am un băiat şi o fată, la majorat să le dau câte o firmă şi să le fac rost de nişte contracte cu statul şi să ne umplem de bani.“
Studentul 1: „Eu vreau să ajung ministru la cultură.“
Modoran: „Dar pentru tovarăşul vostru de pahar? N-o să-i daţi şi lui un post călduţ p-acolo?“
Studentul 2: „Cine mă, amatorul ăla? Lasă-l să doarmă în continuare, poate îl punem să spele wc-uri la Casa Poporului.“
Modoran: „Nu mă, vorbeam de mine!“
Studentul 3: „Pe tine te facem colonel şi îţi dăm un trust de televiziune în care să spui ce deştepţi şi frumoşi suntem noi.“
Modoran: „De când eram mic visez să ajung jurnalist. Dacă o să am o televiziune, o să-i spun >.“
Studentul 1: „Bine, ne-am înţeles. Mai schimbă şi tu muzica, m-am săturat de atâtea manele! Pune şi tu ceva cu ţâţe, buci şi cluburi de la BUG Mafia.“

Mai târziu am aflat că unul a ajuns ministrul culturii, unul ministru de finanţe, iar ultimul ministru de interne. Modoran şi-a văzut visul cu ochii şi acum deţine un post TV tradus în limba română, „NasulTV“.

Maneaua de final de scenă

...................................................................................................................................................................................................................................


Actul al Nouălea: Reexaminarea (de vali71)

Scenă unică
Personaje:
Modoran
Directorul
Profesori
Agentul Căpşună


Copleşit de măreţia faptelor care îi guvernau circumvoluţiunile de ceva vreme, fapte care îl făcuseră să se creadă infailibil, Modoran, un individ modest de altfel în viaţa de zi cu zi, îşi lustruia cu sârg basca, scuipând din când în când pe ea, pe anumite zone care i se păreau lui pline de murdărie, după care, cu marginea mânecii prinsă în mână, freca cu viteză zona vizată, zguduindu-şi cu putere capul de la stânga la dreapta. De fapt, curăţitul băştii nu era decât un ritual care îl ajuta să-şi pună în ordine gândurile, ideile, metodele care îl guvernau în viaţa de zi cu zi. Proceda mereu aşa atunci când rămânea în pană de idei, îşi dădea jos basca, după care şi-o lustruia cu frenezie, lucru care i-a creat neplăceri, o dată, chiar la lucru, din partea unui prieten, acela lovindu-l cu putere cu un par, fiind convins că Modoran era victima unei electrocutări. Nu a reuşit însă decât să-i facă două cucuie imense în creştet şi, în loc de multumiri că l-a scăpat de la moarte, a primit din partea lui Modoran un noian de înjurături de mamă, aşa cum numai el ştia să le execute.

- „Eh..eh..eh, fi..fi..v-a...v-a...rrr ma..ma voa..stră a dra..cu’, cre...dea..ţi că vă pu..ne..ţi voi cu mi..ne ?“, zise cu năduf în timp ce-şi lustruia basca, nedându-şi seama că vorbea sacadat, în ritmul dat de zguduielile imprimate de mâna ce parcă era o bielă-manivelă.
- „Vă arăt eu puşlamalelor cine e mai al dracu’! Pot să vă arăt că nu sunt numai prost, dar şi excesiv de al dracu’. V-aţi pus cu cine nu trebuie“, zise cu obidă, după care apucă basca cu două degete şi o aruncă pe cap.
- „Auzi la ei, sârme, probleme existenţiale, libertate, liber arbitru, ce e aia bă frate? Pe mine mă doare-n dos de toatea astea, eu vreau bani, şi o să-i am, că vrea nea’ Platoneanu sau nu. Şi aşa pe pezevenghiul ăsta de moş l-am mai adus odată în stare să se arunce din turla bisericii de vis-à-vis, de deabia au reuşit să-l dea jos de acolo pompierii luându-l înfăşurat într-o pătură, ca pe o pisică înspăimântată, ce repeta într-una...> “. În timp ce se pregătea să plece, nu uită să ia de pe masă mărunţişul de bani, lăsat acolo de cu seară, având de gând să treacă pe la cârciuma din colţ ca să ia un mic energizant de 100 de grame. Votca Săniuţa tot timpul îl limpezea şi îi dădea curaj să înfrunte cu pieptul înainte problemele vieţii.

În tot acest timp, Directorul şcolii era frământat de remuşcări, remuşcări induse de profesorul de filozofie care, îi dăduse atât de simplu soluţia dilemei, şi asta în faţa tuturor profesorilor. Ce mai putea să facă acum? Să calce în continuare pe calea impusă de Modoran şi să continue reexaminarea, sau să îl reclame pe acesta Poliţie ca pe un impostor ce era? Fiind un tip exhaustiv de felul său, începu brusc să dea din mâini şi să ţopăie în cabinet creând o imagine demnă de un şef de trib indian din America de Nord, care se chinuia prin invocări cântate şi dansate, să aducă ploaia. Pe semne că îi venise ideea genială, o idee care rar vine unui om, poate o dată la 100 de ani.
- „100 pe dracu’, hai vreo 20 de ani, că la 100 de ani cu greu ajunge un geniu aşa ca mine“, zise Directorul în gândul lui, conştient de faptul că deja reuşise să-şi omoare mai bine de jumătate din sinapse căutând soluţii.

Soluţia era simplă, îmbina două lucruri deodată, continua reexaminarea dar, în acelaşi timp, făcea şi reclamaţia la Poliţie, aducând în sală un reprezentant al legii care să asiste în direct la excrocherie.

Modoran intră pe uşa clasei dezinvolt, având în urechi căştile iPodului care era în buzunarul de la cămaşa sa albă, deschisă la gât tovărăşeşte, şi fredona încet versurile melodiei pe care o asculta cu atâta drag, era o melodie a lui Any Winehouse şi se numea „You Know I'm No Good“.
- „Salut berbecilor“, le adresă profesorilor din comisie o bineţe de care numai el era în stare, după care se duse glonţ la director şi, cu degetul arătător întins spre el îi zise: „ ’U are ma’ man, dude“.

În fine, după ce şi-au revenit cu greu din şocul avut când au dat cu ochii de o aşa arătare care combina perfect mârlănia proletară cu modernismul găştilor de cartier, au hotărât să continue testele, de data asta cu un reprezentant al legii lângă ei. Sau...aşa sperau ei.
Secţia de poliţie în raza căreia era şcoala unde se depusese plângerea respectivă, din viteză şi din lipsă de cadre în acel moment, în loc să trimită în comisie un inspector specializat în acest fel de excrocherii, au trimis singurul om disponibil în acel moment, pe agentu’ Căpşună, de felul lui agent de circulaţie.
Profesorii au ales, după îndelungi dezbateri, o materie unde sigur Modoran nu avea cum să nu aibă cunoştinţe, mai tot omul avea cunoştinţe din acest domeniu, în aşa fel încât acesta să nu aibă motiv de neştiinţă. Au căzut de acord că anatomia ar fi cea mai potrivită alegere, atât pentru faptul că încă din adolescenţă copiii erau atraşi de aceasta, dar şi pentru că observaseră anumite înclinaţii ale lui Modoran spre a-şi exprima sentimentele prin asocierea lor cu diverse organe ale corpului omenesc şi a modului cum specia umană se perpetua pe pământ.
În sinea lui directorul plănuia ceva... Dacă necioplitul ăsta a venit la ei să-i ia peste picior crezând că reuşeşte aşa de uşor să le ia banii, atunci şi el era hotărât să-l ia peste picior pe grobian. A hotărât să ţină locul profesorului de anatomie şi să-i adreseze lui Modoran o întrebare inspirată dintr-un banc auzit acum ceva vreme. Drept pentru care se ridică de pe scaunul pe care era aşezat şi, aranjându-şi haina cu grijă, ridică capul fixându-i privirea lui Modoran, după care zise şugubăţ:
- „Modorane, i-a zi mă, în ce lună se nasc indienii?“
Ăsta rămase năucit de-a dreptul, răspunzând instinctual cu o figură bovină:
- „De unde dracu’ să ştiu eu asta, domn’ director?“
Agentul Căpşună îşi frământa fundul pe scaun, semn că ceva îl nemulţumea, îl rodea, aşa că sări ca ars urlând practic:
- „Băăăă, da’ ce bou eşti măăăăăăă, eşti un excroc ordinar mă, cum să nu ştii asta mă, toţi ştiu că indienii se nasc ca toata lumea măăăă, în luna Septembrie!“
„QED“, îşi zise directorul, „niciodată să nu crezi că eşti cel mai mare bou din lume, tot timpul se va găsi altcineva să te contrazică!“

...................................................................................................................................................................................................................................



Actul al Zecelea: România pitorească (de direct x)

Scenă unică
Personaje:
Toţi
Ungurul


Modoran, la braţ cu Ileana în faţa altarului, îşi uneau în faţa Domnului destinele unite în alte circumstanţe.

În stânga şi în dreapta, Spiridon şi Platoneanu pe post de naşi. Îşi uniseră destinele în Amsterdam, pasiunile ascunse ieşiseră la iveală şi, pentru că legea românească era ambiguă, au considerat că treaba trebuie împlinită cumva.

În spate, Ministrul 1, 2 şi trei, copilul, directorul, profesori, noua Lolită şi Jeanette, lăsate grele în urma unor fapte reprobabile, elevi de la liceul Jean Dellacra-Iova.

În faţă, un sobor de preoţi care oficiau slujba...

- „Se cunună robul lui Dumnezeu Vasile, cu roaba lui Dumnezeu Ileana...“
Dănţuiau în jurul altarului.

La un moment dat, intră ungurul.

- „Ioi... Poliţia.... Sunteţi toţi arestaţi!“ Ungurul făcea spume la gură de fericire. Îşi luase geaca pe care scrisese „Dii CoT“ de la un bodyguard căruia îi dăduse un curcan la schimb.

Miniştrii 1, 2 şi trei, convorbiri telefonice în acelaşi timp....

Ministrul 1: „Draga mea, te rog să-l culegi pe ficior şi pe tanti Aguriţa, mergeţi la notar şi cesionezi acţiunile firmei lui ficior pe numele lui Tanti. În plus, ... da mă proasto, aşa faci! Dacă nu, se alege praful de tot! ...Deschizi seiful, vezi că sunt nişte plicuri şi bani... Unul verde şi unul roşu. Deschizi plicul roşu şi vezi că e un cont acolo... Bermude! Insulele Bermude! Vezi fă, să nu fie din Cipru! Iei banii şi-i depui în bancă şi după aia faci un ordin bancar la contul care e scris în plicul roşu. Acum iei laptopul meu şi îi dai ciocane, şi după aia îl bagi în foc. Înţeles?“
- „Înţeles... “, spuse blonda.

Ministrul 2: „Dragă, iei valiza aia mare din subsol, te duci la aeroportul Băneasa, şi iei avionul ăla care ţi l-am făcut cadou de ziua ta... Mergi la Zurich, unde e mă-ta, care o să te aştepte la aeroport... I-a tableta aia pe care ţi-am luat-o acum de Crăciun şi bag-o la tocător... Să mă suni... Te pup, pa, pa.“

Ministrul trei: „Nevastă, te rog să iei cârnaţii din beci şi să le dai foc... La toţi! Jeep-ul să-l bagi în lacul cu crapi! Înţeles? “
- „Înţeles.“

Ungurul, dându-se mare în biserică, cu un teanc de 5 kile de mandate de arestare în braţe...

- „Modoran... Asociere în vederea de comitere de infracţiuni.... 7 ani minim... “, şi îi aruncă mandatul în braţe.

- „Ileana – tăinuire şi constituire a unui grup infracţional organizat... 10 ani... “

- „Directorul... Deturnare de fonduri, fals, uz de fals şi însuşirea de foloase necuvenite... Eşti pe viaţă... Termopanele şi băncile din şcoală au costat mai mult decât autostrada Iaşi-Tg. Mureş.“

- „Ioi, Spiridon, în numele legii te arestez pentru trafic de etnobotanice. Îţi iau şi televizorul care e pe taraf tv, care e martor. Acolo spune > “

- „Platoneanu, te arestez pentru că ai distribuit de pe IP-ul tău filme de alea, făcute în liceul Jean Dellacra-Iova...“

Ministrul 1, către miniştrii 2 şi trei: „Bre, după ce am plecat de aici cu treabă, cine s-a ocupat de prafurile alea?“
- „Te omor! “, îi zice 2 lui 1. „Trei zice că el s-a ocupat de cârnaţi şi crapi... “

Noua Lolita şi Jeanette leşină admirabil, una în braţele celeilalte, declanşându-se la ambele naşterea prematură. Modoran, Spiridon şi miniştrii îşi dau coate.

Ungurul scoate telefonul şi sună la 112.
- „Alo, ioi sunt Pişto... Aicea la mine arestat la toţi... Vulturul spune la Fulgerul să trimite o Salvare să i-a 2 fete care naşte... “

Vine Salvarea în trombă, şoferul ratează curba din faţa bisericii, derapează pe prundiş, rupe gardul la casa vecină şi intră cu botul drept în Budă. Capul şoferului i-a un contact dur cu volanul, şi un sunet prelung de claxon se propagă peste adunarea arestată.

Oamenii îl scot pe şoferul Gică din Salvare.
- „Uai! “, spune şoferul... „Mi-am spart nasul în volan. Nişte vodcă n-aveţi?“
Un om de bine îi întinde o sticlă, pe jumătate plină sau goală... Gică suge conţinutul.
Săteanul îl întreabă: „Unde e medicul? Unde îi asistenta?“
Gică răspunde: „Uai, pe frigul ăsta, s-au dus în spate ambii să încălzească targa... “
Deschide uşa, doctorul, cu prohabul desfăcut, trăgea o liniuţă de făină de pe butelia de oxigen, iar asistenta era preocupată să-şi încheie nasturii de la ...şiret.

Între timp, ungurul Pişta îi alinie pe toţi cu mandat în faţa bisericii şi se puse pe făcut un marş forţat spre sediu.
În mintea lui scăpăra ideea care i-o fost răsădită de la început: „Bine fecut la mine. Arestat tot populaţie riomână. Eu mutat aici dupe, populaţie majoritar maghiar, plăcute la limba maghiar, autonomiat, autonomiat, autonomiat!!! “

Salvarea, cu Gică beat la volan, plecă cu Lolita nouă şi cealaltă cu apa ruptă spre spital. Medicul şi asistenta au rămas la procesiune să se asigure că nu se mai rupe la nimeni apa.

După 10 minute, cortegiul de arestaţi preventiv mărşăluia spre pârnaie...

La un moment dat, o Dacie albă Combi, de prin `85, cu un zgomot de piston scăpat de sub control şi cu tablele de pe ea gata să cadă, se opri în dreptul lor.

Din dreapta coborî un om îmbrăcat în halat alb, iar din spate două brute în acelaşi tip de halat.
- „Măi Pişto.... Ai plecat acum câţiva ani, între timp s-o schimbat multe acolo“, zise omul din dreapta, în timp ce ăia doi din spate desfăceau un halat boţit, la fel de alb, cu mânecile deosebit de lungi.

- „O fost vremuri frumoase când ne-am cunoscut noi doi, măi Pişto, iar pastilele pe care le luai chiar dădeau rezultate. Noh, hai că nu vreau să fiu rău... Uite, ţi-a scris o scrisoare patul tău şi a zis că e singur şi te aşteaptă, fă frumos şi intră binişor în halatul colegilor, că nu vrei să-ţi dezamăgeşti prietenul tău, patul... nu? “

- „Domnule doktor, eu angajat Dii CoT, poliţia romanok între timp. Ei găsit la mine întreg la cap. Eu fekut anket, eu arestat, eu... “
- „Bine măi Pişto, eu îmbrăcat la tine halat. Bun? “
- „Bun, domn’ doktor, sunat aici ca ei eliberat la mine. “

În timp ce Pişto îşi vedea mâinile la spate, apăru un jeep în care era şeful Dii CoT.
- „Ce-i cu agentul nost’ acoperit?“
- „E scăpat din spital“, îi zice doctorul.
- „De ce?“
- „Că s-a redus bugetul şi am tăiat de la mâncare şi de la pază“, răspunde doctorul. „Voi cum l-aţi angajat?“
- „Şi la noi au tăiat de la Resurse Umane“, răspunde chestorul.
- „Cu aştia încolonaţi ce faceţi?“
- „Le dăm drumul“, răspunde chestorul. „Cazul a fost instrumentat de un nebun, nu? “

În maşină se auzea Pişto urlân😛 „Autonomiat, autonomiat, autonomiat...“

Ministrul 1, sunând pe nevasta blondă: „Ai făcut ce ţi-am spus? “
- „Da“, îi răspunse. „Am făcut joncţiunea la firmă, am distrus laptopul şi am băgat toţi banii în Bank of Ciprus...“
Ministrul 1, descurajat, către ceilalti doi: „Două greşeli am făcut...“
- „Care?“, întrebă ei.
- „Am luat o nevastă blondă şi daltonistă.“



SFÂRŞIT ????



Mentalist de Bucovina
Prier, MMXIII