Leapșa literară

Day 1,948, 13:00 • Published in Romania Romania • by notterosa
Leapșa literară. Sezonul al II-lea, Școala Vieții
Continuare din actul 6, scena 7
Licean 3: Ia uite-l mă, adineauri îl apucase jalea, acum o dădu pe rocangeală. (către Spiridon) N-ai auzit fratele meu ce a zis băiatul ăla mai devreme? Ne lași și pe noi să învățăm adunarea și înmulțirea cu milioane cu maestrul Guță?
Spiridon: Băiețică, dacă ai de dat dedicații plătești separat, da? (schimbă nervos din nou pe TV)
Licean 3 (întorcându-se către prietenii săi la masă): Uadevă.
Licean 2 (uitându-se la ceas): Gen, în curând sună de intrare. Mergem la prima oră sau mai băgăm gen un rând?
Licean 1: Fratello… nu ma provoca cu ispituri, tentanzioni… tentante d-stea. Hai drac la scoala ca ne spulbera signor Davinci Leonas a lu’ tanti Mytzi, de o punem si azi de frunze si flori.
Licean 2: Gen… ‹‹ "Verbul" este a mânca, a bea, a copula. Iisus a decretat că acestea sunt "păcate" şi că "lucrările cărnii ne duc în ispită". Dar dacă nu ar duce în ispită, am muri. Însă, "Slavă Domnului", ispita supravieţuieşte, oamenii, "Slavă Domnului", continuă să trăiască.››
Licean 3: Te scrantisi?! Ce face primavara asta din oameni!
Licean 1: Ar mai merge una mica… dar scump al drac. Noroc cu sor-ta, care-si face veacul p-aci, la etaj si ne mai miluieste si pe noi cu cate un maruntis.
Licean 3: Ba sase! Uite pe Platou, farfuria zburatoare cu filozofeli… ce ranjet are.
( Liceenii se baga sub masa, se lovesc cap in cap)
Licean 1: Stati ba calmo, asta nu mai vede nici pe unde calca, da’pai sa ne vada pe noi.
Licean 2: Gen, gen… am o idee, beculetu salvator!
Licean 3: Iti zisei ca te scrantisi.
Licean 2: Gen… Legenda spune ca am ucis… am ucis odata o vrabie… baaa ascultati icisa ce va spui… E geniala!
Licean 1: Hai drac sa mergem, ne povestesti la pauza.
(Licean 3 scoate din buzunar, ostentativ, un teanc de bancnote, le numara apoi lasa pe masa cateva si se intoarce catre bar)
Licean 3: Spiridoane… hai te-am pupat cu tesla, ai zece lei de la baietii…
Zăpezi pe copaci (Freestyle) acorduri pe care liceenii se retrag din scena lalaind fiecare in legea lui.
Cade cortina.

Act 7. De vise rele

Decor: usi, ferestre suspendate, voaluri, fasii de perdea, un scaun rupt, un sevalet, masa de bar, ghiveci cu o tufa de maracine.

Scena 1
Mytzica
Licean 2

In surdina, ca fundal, se aud acorduri din Sonata pentru pian în do major (KV 545)
Cortina se ridica si in lumina reflectoarelor apare prima usa – usa masiva pe care atarna neglijent un carton unsuros pe care cu litere aurii scrie foarte mare: DIRECTOR. Fundalul sonar e oprit brusc de sunet de usa trantita in acelasi timp in care Mytzica, scoasa din penumbra de lumina reflectorului, isi rosteste replica suierator.

Mytzica: Spanac cu perji, mai! Model! Iti scot io tie artili celea din bostan… cu ochi cu tat.
( se intoarce si da cu privirea de licean)
Si mata tineri ce mijesti ochii ceia la mini?! Hai! Nu mai vazusi muieri asa ghini si apriga?!

(Liceanul face un pas in lateral si Mytzica e lasata in penumbra)

Licean 2: Na, geniule! Unde iti sunt ouale?! A dracu muiere! Si cand te gandesti ca asteia nu-ti vine sa-i fredonezi decat:
« Esti frumoasa, dar te strica fata
Te strica ochii, nasul si mustata
Esti nasparliiiiiiiie rau... rau rau»
Avea dreptate fratello, cu toate aerele lui de italiano vero – pericoloso sporgersi… (hohoteste in ras) Ba, ai sa ramai virgin! Aia e prea blonda… aia are, aia n-are… nas lung, ochi de broasca constipata… ii pui cearceful pe fata, tragi pe gat juma’ de tarie si… Si merge ca focu! Scantei sa iasa!

( Liceanul revine in pozitia initiala, lumina “a giorno” pe amandoi.)

Licean 2: Doamna Mytzi, va rog sa-mi permiteti sa va spun asa, va rog sa ma scuzati ca-mi permit ( un oftat insinuant), pur si simplu imi pierd uzul ratiunii adica ma emotionez foarte tare. O adevarata doamna ( ofteaza iar), de cand v-am zarit la concertul acela de la cantina, cum mangaiati clapele pianului… (gatuit) Doamna Mytzi, fiti buna si dati-mi cateva ore lectii de pian.

( Mytzica se umfla in taiorul, care sta sa-i plesneasca, facand jumatate de pas spre licean)

Mytzica: Haidi mai baieti merji la clasa… si vina dara marti la tri sa vidiem cum sezi cu aptitudinili muzicale.

(In surdina, revine tema muzicala de la ridicarea cortinei si cei doi se indeparteaza cativa pasi fluturand cate o esarfa alba. Cade o cortina de voal care « ingheata » scena)


Scena 2
Leonida Davincinescu
Platoneanu
Lolita/Jeanette

Fundal sonor, in surdina: Moi Lolita
Lumina reflectoarelor se muta pe usa a doua - usa dubla cu vitralii, flancata de voaluri in nuante pastel. In partea stanga Lolita/ Jeanette sta sprijinita de scaunul rupt intr-o “poza” demna de « Maja desnuda » a lui Goya. In partea dreapta: ghiveciul cu tufa de maracine si sevaletul in fata caruia Davincinescu se afla cu o surubelnita in mana, pe care o manuie prin aer, in chip de pensula.
Se intrerupe brusc muzica, sunete de usa trantita si geamuri sparte si Platoneanu isi face intrarea in scena, declamand.

Platoneanu :
« Când ştiu că totul curge ca un val,
Mă simt cuprins d-o teamă ce mă-ngheaţă:
Ca slab înotător, voi face faţă
Imensului torent... universal?! »
(ceva mai domolit)
Sa traiesti Maestre! Dom’ Director, situatia aceasta cu ghertoiu’ de Modoran e cam incurcata. Sa vezi dumneata ca prostul o sa faca pe dracu in patru sa ne bage la cheltuiala. Am auzit ca vrea sa-si angajeze un avocat, desi la cat de zgarcit este, dupa cum am inteles, ma indoiesc ca o va face, dar de la prost te poti astepta la orice.

Leonida Davincinescu: Cum dracu s-a intepenit surubul asta de la cremaliera…!? Si tocmai acum cand eram devastat de inspiratie ( replica rostita in timp ce arunca priviri pline de subinteles spre micuta Lolita)

(Abia acum, Platoneanu isi intoarse privirea spre coltul Lolitei)
Platoneanu: Inteleg Maestre… Da-mi voie sa-ti dau un sfat. Pune cateva intrebari din teoria culorilor, lu’ fatuca asta… si nu-ti mai piere inspiratia… toata saptamana! Da-mi voie sa ma retrag, vedem mai tarziu cum rezolvam cu Modoran. Au revoire! ( iese din scena cu pasi leganati)

Davincinescu se apleaca sa vada mai bine de ce s-a intepenit cremaliera sevaletului si nimereste cu fundul in tufa de maracine. Nu apuca sa sara in sus. Cade cortina de voal care “ingheata” scena. In surdina, revine tema muzicala de la inceputul actului.

Scena 3
Modoran
Ileana
Spiridon
O voce

Liniste ca de inmormantare. Lumina reflectoarelor se muta pe usa a treia – usa mare, termopan, pe care se vede scris cu litere mari si rosii: SECTIA PREMATURI. Imediat langa usa se afla masa de bar pe care sunt rasturnate pahare si sticle. Modoran si Spiridon stau cu fata lipita de blatul acesteia si mormaie neinteligibil. Ileana apare infasurata neglijent intr-o bucata de perdea alba, cu privirea ratacita, leganand in brate o sticla de vin. Se apropie de bar fredonan😛 Ia-ma Doamne stinge-mi neamu’...

(Modoran, intr-un ultim efort, isi ridica capul.)

Modoran: Femeeeie… ce-mi facusi femeie?!

Spiridon: Femeieeeee… ce-i facusi femeie?! ( inganat, fara sa-si ridice capul de pe masa)

(Incep sa cada fasii de perdea, se aud zgomote de usi trantite si geamuri sparte.)

O voce: Tataaaa! Prost ai fost, prost ai fost scolit… prost ai sa ramai!

(Modoran se clatina si cade pe podea la picioarele Ilenei.)

Zgomot de usi trantite, geamuri sparte, lumina reflectorului se plimba de la o scena la alta, cad toate cortinele de voal.
Acorduri de final de act: P.O.H.U.I. ( Patologia Obstructiv Huliganica Uniform Iradiata)
Cade cortina.
....
Leapsa merge mai departe la ... Colonel Jack ONeal