Variatii tematice - Despre responsabilitate
•
by Vircati
Mai intai doua semnificatii cunoscute:
1. Aptitudine a persoanei de a-si da seama de sensul, importanta si urmarile actiunilor pe care le savarseste, precum si de a-si dirija liber vointa, potrivit cu scopurile urmarite. Responsabilitatea constituie conditia fundamentala a vinovatiei.
2. Ansamblu de reglementari privind consecintele care decurg in sarcina unei persoane din incalcarea unei obligatii si care in indatorirea ei de a repara prejudiciul cauzat si de a suporta, cand este cazul, o sanctiune.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea presupune asumarea unor riscuri in raport angajamentele si actiunile proprii.
Desigur, suntem obisnuiti cu responsabilitatea in sensul ca “cineva trebuie sa aiba, intr-un fel, grija de nevoile noastre”. Suntem obisnuiti cu asta. Parintii, profesorii, guvernul, compania – ne asteptam de la ei sa fie “responsabili” de noi, intr-un fel.
Este o idee atat de incetatenita incat pare de la sine inteleasa, transformandu-i pe unii in “provideri” si pe altii in “receiveri” indreptatiti.
(Am putea vorbi totusi de dreptul de a primi responsabilitate in masura in care oferind ceva la schimb (participarea, respectul, implicarea, munca noastra etc.), cei de la care asteptam acest lucru ne recompenseaza printr-o forma de responsabilitate. Ne acopera anumite nevoi – totusi, cel care ne conduce spre exemplu are obligatia de a respecta legile, regulile, de a fi echidistant etc., insa nu este obligatia sa actioneze, sa faca ceea ce ar trebui sa facem noi)
Avand in vedere insa ca aici este doar o falsa modalitate de constructie a responsabilitatii, trebuie sa ne oprim asupra responsabilitatii in calitate de constructie personala.
Daca iti asumi un lucru, inseamna, in conditii de responsabilitate, ca il poti face, ca vrei sa il faci si ca il vei face.
Aceste trei declinari ale lui “a face” sunt cele care implica riscuri. Poti crede ca poti face un lucru, dar realitatea sa dovedeasca dimpotriva, ca nu il poti realiza. Poti dori sa il faci, dar dimpotriva, sa constati ca in pofida vointei tale nu reusesti sa il faci, obstacolele intalnite depasind taria propriei vointe. Poti aspira sa il faci, sa crezi ca il faci, dar atunci cand tragi linie sa constati ca rezultatele sunt departe de ceea ce ai crezut ca vei face.
Unde intervine responsabilitatea aici? Cel mai evident in situatia de realizare a riscurilor. A-ti asuma nereusita, incapacitatea de a concretiza acele declinari ale lui “a face”, inseamna a-ti asuma responsabilitatea.
Totusi, a ramane doar la aceasta nuanta a responsabilitatii inseamna a vorbi despre conditiile evidentierii asumarii responsabilitatii doar post-factum (daca se intampla, desigur, si acest lucru).
In realitate, o responsabilitate construita integral presupune responsabilitatea abordarii cu anticipatie a posibilitatii declinarilor lui “a face” amintite mai sus: este intr-adevar posibil sa fac ceea ce spun ca as dori sa fac? vreau intr-adevar sa fac ceea ce spun ca vreau sa fac? voi face intr-adevar ceea ce spun ca voi face? (o privire critica din partea cealalta, incercand sa cantareasca responsabilitatea afisata, ar pune la randul ei aceste intrebari pentru a se dumiri cu privire la potentialul de responsabilitate 🙂
)
De ce nu sunt unii atunci responsabili? Am putea raspunde simplu, ca este vorba doar de o manifestare a bunului plac. Pentru ca asa le place lor, sa fie considerati neseriosi, incompetenti, iresponsabili. Are avantajele sale si o astfel de perceptie.
Totusi, cred ca este mai curand vorba de “obisnuinta” amintita mai sus, atat de inradacinata incat nici macar nu se pune problema unei decizii constiente (nu are sens sa vorbim de decizie constient asumata).
Intrebarea ar fi: cat este drept si cat este obligatie de a primi ceva? Altfel spus: unde se incheie propria responsabilitate si unde incepe responsabilitatea celorlalti?
Si ca sa existe o motivatie si pentru comentarii (mai ales ca in cateva zile avem din nou alegeri pentru Congress) 🙂
, va primi o arma q6 fiecare jucator care lasa un comment legat de tema in discutie.
Celelalte articole din ciclu:
Variatii tematice - Nesimtitul
Variatii tematice - Ipocrizia
Variatii tematice - Dusmanul
Facebook
Twitter
Discord
Comments
chestiile stau chiar mai simplu de atat: orice cetatea, fiinta cu creier ce poate fi folosit trebuie sa constientizeze ca are mai intai de toate responsabilitati si apoi drepturi. Daca asteptam incontinuu ca cineva sa fie responsabil de actiunile noastre atunci ce fel de societate cladim?
si apoi, fiecare trebuie sa se vada ca pe un catalizator uman de schimbare in bine a lucrurilor in jurul lui si asta se poate intampla doar prin responsabilizare.
si daca imi permiti nu cred ca vinovatia este pur legata de responsabilitate, cat de natura umana si de faptul ca sunt creaturi cu trairi sentimentale, atata tot.
mi se pare interesant cum unele mame dau "na-na" la masa atunci cand copilul lor mic se loveste.
Asa ajung unii sa dea forever na-na lu vecinu, lu Basescu, BMW-urilor, americanilor, etc etc fara a se analiza mai intai pe sine.
Nu vreau sa trag la tema erep, ca stiu la cine duce. It's bygones.
Majoritatea oamenilor traiesc cu impresia ca li se cuvine daca nu totul, atunci macar jumate.
Unora le e usor sa fie responsabili, altora le e mai greu. Depinde de tipul de gandire pe care o are fiecare:
- Gandirea intuitiva: e cel mai des intalnita. Nu necesita un efort rational deosebit intrucat se bazeaza pe intuitie, instinctul natural de a reactiona intr-un anumit mod.
- Gandirea rationala: e intalnita mai rar, si se bazeaza pe analiza prealabila a unei situatii.
E evident ca predomina primul tip de gandire, ceea ce explica lipsa responsabilitatii (cu exceptiile in care unora chiar nu le pasa de consecinte).
Daca luam ca referinta cifra 100, 30 ar trebui sa reprezinte dreptul de a primi, ia 70 obligatia de a da.
un Unsubscribe... responsabil!
😉
Unii nu sunt responsabili pentru ca asumarea responsabilitatii implica un efort. In al doilea rand poate exista si frica de un esec atata timp cat de multe ori asumarea unei responsabilitati este vizibila.
Vircati... in princiupiu suna bine, dar prea o-ntorci pe toate fetele. Pana la urma, daca este nevoie sa-i explici cuiva atat de adanc fatetele notiunii "responsabilitate", probabil ca deja lupti ptr o cauza pierduta. O fiinta sociala este responsabila in mod natural. desigur, nivelul de asumare a reesponsabilitatii si al responsabilitatii in sine poate varia. ne vom indrepta insa toti, imuabil, spre asumarea acelei responsabilitati care in final ne va demonstra nivelul incompetentei. Intr-o societate formata din indivizi needucati, un om responsabil va avansa foarte repede si isi va atinge pragul incompetentei foarte repede.
Cum spunea JFK? "Ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country"
v
Eu zic ca responsabilitatea inseamna asumarea consecintelor ulterioare unui fapt, indiferent care ar fi ele, inaintea infaptuirii acelui fapt.
Responsabilitatea combinata si cu alti factori sta la baza:
- unei societati civilizate,
- unui mediu de lucru civilizat,
- unui mediu de afaceri civilizat, etc.
Citat:
"De ce nu sunt unii atunci responsabili? Am putea raspunde simplu, ca este vorba doar de o manifestare a bunului plac. Pentru ca asa le place lor, sa fie considerati neseriosi, incompetenti, iresponsabili. Are avantajele sale si o astfel de perceptie."
Iresponsabilitate (lipsa responsabilitatii) apare in general din lipsa de educatie si/sau imaturitate.
Nu exista decit dezavantaje ale iresponsabilitati, absolut nici un avantaj nu poate rezulta de pe urma iresponsabilitatii.
Poti sa dai arma(le) alea unui jucator mai mic, sau sa pastrezi.
Vircati iar te-ai trezit tastand, esti din nou in transa si incepi cu filozofii pentru nemurirea sufletului:
____________
Intr-o scoala, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Vazand chipurile nedumerite ale micutilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masa si il arata tuturor:
- Vedeti cum merge acest ceas ? Ca si un om care traieste, tot astfel ceasul ticaie si rotitele lui se invart.
Dupa aceea, a pus ceasul pe catedra, i-a demontat cu grija carcasa de metal si a scos mecanismul plin de rotite mici, ce continuau sa se invarta.
- Vedeti, chiar daca am scos motorasul din carcasa, el continua sa mearga. Tot asa si sufletul, cand paraseste trupul, dupa moarte, continua sa traiasca. Sufletul este nemuritor si, de aceea, trebuie sa ne ingrijim nu doar de trupul nostru, ci si de suflet. Asa cum aveti grija sa nu va murdariti hainele sau sa nu va raniti lovindu-va, tot asa trebuie sa fiti mereu atenti ca nici sufletul vostru sa nu se "murdareasca" de pacate sau sa fie doborat de ispite si neputinta. Sufletul trebuie sa fie mereu curat, fara rautate si fara pacat, fiindca doar asa el poate primi lumina binecuvantata a dragostei dumnezeiesti. Doar asa sufletele noastre pot iubi si pot fi iubite.
"Sufletul traieste vesnic si nu poate muri, caci este suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la Judecata de Apoi, sufletul iarasi se va uni cu trupul."
_______
Sper ca este la fel de interesant ca articolul lui Vircati .... Spor
+1000 Doggi
@Doggi08, n-a fost : )
probabil ca responsabiliteatea este si recompensata mai mult-ma refer economic-un doctor chirurg cistiga mai mult decit un pediatru-sau mai explicit-un pilot de avion militar cistiga mai mult decit un sofer de autobuz?
Responsabilitatea vine in urma incheierii unui contract care te obliga sa faci ce ai spus ca faci. Intelegerea numai verbala dintre doua persoane implica si ea responsabilitate insa la alt nivel. Nu poti vorbi de responsabilitate atat timp cat nici una dintre parti nu si-a asumat o obligatie si in categoria asta intra tot ce se intampla pe erepublik, desigur, ne place sa gandim altfel.
Vircati faci articol despre Responsabilitate in Romania? poate in alta parte ar fi mers dar aici nu
Cine stie? Poate cu timpul...
o sugestie ptr vircati-poate intr-o editie viitoare sa dezbatem un alt subiect-mita-asa zisa spaga,ciubuc,pesches,trinkgeld,mance sau tip-si cum exista un cuvint ptr ea in toate limbile inseamna ca si exista peste tot
Responsabilitatea este cu atat mai importanta atunci cand pe langa regulile elementare oficiale mai adaugi si un *PROMIT* cu majuscule care ar trebui respectat pana in panzele albe daca vrei sa *STAI DREPT* la judecata de apoi .
(cine vede majusculele stie despre ce vorbesc si poate se trezeste la realitate)
foarte de dreapta mesajul, fara sa fie macar clar enuntat.
responsabilitatea fata de propriile gesturi ne scuteste de asistenta, de cele mai multe ori.
mi-a placut.
Foarte de acord, dar ar mai fi si dezbaterea cum ca noi (fiintele umane) nu avem liber arbitru de fapt, si doar actionam in comformitate cu gandurile si ideile care NE VIN in creier, generate de instincte animalice, spirituale, sociale, etc. Eu spre exemplu nu pot sa ma duc sa mananc pana nu ma gandesc la faptul ca ar trebui sa ma duc sa mananc, gand ce APARE DIN SENIN odata cu nevoia de mancare exprimata de stomac.
Pentru a avea liberul arbitru atat de promovat din cele mai vechi timpuri (mai ales de creationisti), ar trebui sa ne gandim la un gand inainte sa-l gandim ("think of the thought we are about to think of...") ceea ce e cam imposibil....
Si deci ideea de Responsabilitate s-ar rezuma la decizia de a actiona sau nu in functie de "comenzile primite de la vocea din creier".
Odata luata aceasta decizie, iti asumi riscurile, care sunt de ambele parti ale monedei in societatea actuala imperfecta, ajungand astfel sa prioritizezi pentru a-ti mentine imaginea de fiinta responsabila.
Asta presupunand ca VREI sa fii responsabil, care este cu totul alta discutie 🙂
Alexander Sirius - Indeterminism absolut nu exista. De altfel, intr-o astfel de situatie insusi liberul arbitru ar fi, pe masura vietii, instinct. Indeterminism absolut ar spune probabil determinism absolut si invers. Atunci libertatea si liberul arbitru tin de relativ (in sensul dependentei) si nu pot fi concepute decat intr-un astfel de orizont. Responsabilitatea presu-pune problema constiintei. ”Vocea din creier” nu suntem decat noi (eu-l nu este un sambure, o esenta care ar salaslui pe undeva). Trebuie sa mananc este expresia unei nevoi. Dar pot alege intre a-mi satisface sau nu aceasta nevoie. Aici incepe este liberul arbitru, libertatea, pe urma responsabilitatea etc.
Dar ce facem aici? Filosofie? Cred ca v-au batut dusmanii de tot in cap! Mai bine da-mi arma aia ca sa dau pe ei!
Este iresponsabil sa faci filosofie la un joc de lupta!!!
Vircati, punctul 1 este gresit, corect este
1. Aptitudine a persoanei de a-si da seama de sensul, importanta si urmarile actiunilor pe care le savarseste, precum si de a-si dirija liber actiunile (vointa, gandurile de pot plimba chiar si in afara universului), potrivit cu scopurile urmarite.
"De ce nu sunt unii atunci responsabili?".
Simplu: pentru ca nu au nimic de pierdut...sau cred ei ca nu au nimic de pierdut.
"Aptitudine a persoanei de a-si da seama de sensul, importanta si urmarile actiunilor pe care le savarseste, precum si de a-si dirija liber vointa, potrivit cu scopurile urmarite.". Asta cred ca e definitia rationalitatii (actiunii rationale), nu a responsabilitatii... : )
8-3=1 Rationalitatea este conditie de posibilitate a responsabilitatii.
Un pic cu vadite inclinatii filozofice, tratat subiectul.
Insa ca de obicei pentru Vircati - un articol plin de substanta, si care cel putin pentru cateva clipe, te indeamna la reflectii.
Din pacate, in procesul educational romanesc (parinti, scoala, etc) scara valorilor este un pic upside down, iar despre responsabilitate .... las-o, ba, ca merge'asa!!!
@Vircati: probabil dar nu e definitia responsabilitatii ci doar a rationalitatii... : )
Pana la un moment dat, da. Ele sunt identice. Trecerea din rationalitate in responsabilitate se face prin aparitia vointei si corelatelor.
legat de intrebarea din articol: eu nu cred ca exista Drepturi atata timp cat ele pot fi suprimate/anulate in anumite conditii. Pentru ca un drept sa fie deplin, el nu trebuie sa contina clauze: "ai dreptul la libera exprimare, DAR...aahh...atata timp cat este in limita bunului simt si..aahhh...cat nu intra in conflict cu linistea/siguranta publica...". Ori avem drepturi nelimitate, ori nu avem nici un drept.
Drepturile cu care am fost obisnuiti sunt doar Privilegii acordate de un sistem/societate, care le restrange putin cate putin in asa fel incat responsabilitatea acestuia sa nu fie amenintata de riscuri.
Cat despre delimitarile responsabilitatilor celor din jur fata de mine, ele pot fi impuse doar de a terta parte intr-o societate in care mentalitatea "lasa sa moara capra vecinului, sa-mi fie MIE bine" este aparent de baza in "a te descurca" in lume. Insa responsabilitatile mele pot fi dominate de moralitatea "reflexiei sociale", prin care, punandu-te in postura celui afectat de o decizie pe care urmeaza sa o iei, sa te gandesti daca ti-ar conveni consecintele...mai pe scurt "ce tie nu-ti place, altuia nu face".
Insa pe mine ma macina un gand in privinta asta: este responsabil sa fii atat de responsabil fata de cei din jur, cand societatea nu-ti intoarce "favorul", iar "baietii buni" (sau mai responsabili) sunt luati de fraieri si calcati in picioare??