Variatii tematice - Dusmanul
Day 1,606, 05:07
•
Published in Romania 
•
by
•
by Vircati
Cum ne construim dusmanul?
Este important, in primul rand, a avea un dusman? Dupa cum pare ca functioneaza lucrurile pentru majoritatea dintre noi, se pare ca raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ.
A avea un dusman este important pentru reusi definirea unei identitati atunci cand celelalte instrumente nu sunt de prea mare ajutor, dupa cum un dusman este important pentru a delimita un sistem de valori, atunci cand nu reusim sa construim unul in mod pozitiv sau pur si simplu nu reusim sa ne identificam cu unele valori, oricare ar fi acelea.
Dusmanul este un ajutor, este carja care ne ajuta atunci cand nu putem merge pe propriile picioare.
Si nu, nu este vorba de identificare (un fenomen normal de altfel) a unui dusman care ne ameninta (ca este el unul exterior - ne putem gandi la razboaiele din eRepublik sau unul interior - plasandu-ne in eRo, spre exemplu, in interiorul comunitatii), dupa cum nu este vorba de confuzia dusmanului cu adversarul (in disputa cu adversarul, se respecta acelasi set de reguli, fiind vorba de concurenta - dusmanul in schimb, este ceea ce trebuie anihilat).
Dusmanii sunt diferiti de noi si se poarta dupa obiceiuri care nu sunt ale noastre, respecta reguli straine, la care nu se poate adera.
Cu alte cuvinte, configurarea dusmanului va privi anumite interese in a-l delimita (nu are importanta ca este sau nu amenintator), astfel incat alteritatea sa sa fie semnul amenintarii. Nu amenintarea, altfel spus, este “continutul” dusmanului, ci alteritatea, faptul de a fi altfel.
Iar de la productie, la incercarile de “demonizare” (fara sa limitam termenul la anumite aspecte) nu mai este decat un pas, intr-un fel logic. Daca dusmanul o data construit nu sustine constructia ridicata, procesul trebuie sa continue, trebuie intretinut!
Si dati-mi voie sa inchei cu un citat din Sartre (Huis clos) - contextul este acela al trei morti, care nu se cunoscusera in viata, inchisi intr-o camera de hotel:
“O sa vedeti ce simplu e. Simplu ca buna ziua. Nu exista tortura fizica, nu-i asa? Si totusi, suntem in iad. Si nu urmeaza sa mai vina nimeni. Nimeni. Vom ramane impreuna pana la capat. (...) Lipseste calaul. (...) Ei bine, au facut economie de personal. Asta-i tot. (...) Calaul este fiecare dintre noi pentru ceilalti doi.”
Cu alte cuvinte, “cum ne construim dusmanul?” spune “cum ne construim propriul infern?”
In rest,
Sarbatori fericite!
Vircati
Este important, in primul rand, a avea un dusman? Dupa cum pare ca functioneaza lucrurile pentru majoritatea dintre noi, se pare ca raspunsul nu poate fi decat unul afirmativ.
A avea un dusman este important pentru reusi definirea unei identitati atunci cand celelalte instrumente nu sunt de prea mare ajutor, dupa cum un dusman este important pentru a delimita un sistem de valori, atunci cand nu reusim sa construim unul in mod pozitiv sau pur si simplu nu reusim sa ne identificam cu unele valori, oricare ar fi acelea.
Dusmanul este un ajutor, este carja care ne ajuta atunci cand nu putem merge pe propriile picioare.
Si nu, nu este vorba de identificare (un fenomen normal de altfel) a unui dusman care ne ameninta (ca este el unul exterior - ne putem gandi la razboaiele din eRepublik sau unul interior - plasandu-ne in eRo, spre exemplu, in interiorul comunitatii), dupa cum nu este vorba de confuzia dusmanului cu adversarul (in disputa cu adversarul, se respecta acelasi set de reguli, fiind vorba de concurenta - dusmanul in schimb, este ceea ce trebuie anihilat).
Dusmanii sunt diferiti de noi si se poarta dupa obiceiuri care nu sunt ale noastre, respecta reguli straine, la care nu se poate adera.
Cu alte cuvinte, configurarea dusmanului va privi anumite interese in a-l delimita (nu are importanta ca este sau nu amenintator), astfel incat alteritatea sa sa fie semnul amenintarii. Nu amenintarea, altfel spus, este “continutul” dusmanului, ci alteritatea, faptul de a fi altfel.
Iar de la productie, la incercarile de “demonizare” (fara sa limitam termenul la anumite aspecte) nu mai este decat un pas, intr-un fel logic. Daca dusmanul o data construit nu sustine constructia ridicata, procesul trebuie sa continue, trebuie intretinut!
Si dati-mi voie sa inchei cu un citat din Sartre (Huis clos) - contextul este acela al trei morti, care nu se cunoscusera in viata, inchisi intr-o camera de hotel:
“O sa vedeti ce simplu e. Simplu ca buna ziua. Nu exista tortura fizica, nu-i asa? Si totusi, suntem in iad. Si nu urmeaza sa mai vina nimeni. Nimeni. Vom ramane impreuna pana la capat. (...) Lipseste calaul. (...) Ei bine, au facut economie de personal. Asta-i tot. (...) Calaul este fiecare dintre noi pentru ceilalti doi.”
Cu alte cuvinte, “cum ne construim dusmanul?” spune “cum ne construim propriul infern?”
🙂!
In rest,
Sarbatori fericite!
Vircati
Facebook
Twitter
Discord
Comments
o7
Sarbatori fericite!
o7
Un articoI pIăcut.
v18
Paște fericit!
Destul de interesant psihologic vorbind.
Cred ca exista o multitudine de personalitati aici care nu constientizeaza ca de fapt prin acest joc virtual isi ucid dusmanul pe care il au in viata reala dar de care nu se pot atinge sau apropia.
Mai sunt si cei care nu vor neaparat sasi extermine nici un dusman real si care ca si mine au inclinatii *mai politice* unde exista doar un adversar ce nu trebuie anihilat pentru n-am mai avea cu cine sa ne batem!
Votat si subscris si eventual daca nu am inteles mesajul ,revin !
V & S
o7
bravo vic, astept ep 2: "Variatii tematice - Valoarea" xD
Sarbatori fericite!
eu nu am dusmani
daca alti ma dusmanesc treaba lor
in schimb in joc am adversari pe care ii respect (asta caut adversari sau prieteni respectabili)
prieteni mei pot fi si adversari mei in acelas timp
o7
sper sa nu ajung niciodata in camera aia de hotel