Suspiciune

Day 1,360, 23:12 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Ion Anapoda
Motto:
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Tudor Arghezi, Testament

În casa mică nu mai domneşte nimeni. Nici legea şi nici omul. Pentru că nimeni nu mai are acest interes. Cuvântul, care de obicei e o armă eficientă, a devenit un instrument. Se folosesc toţi de el. Fără deosebire. Aproape fără discernământ. Ca atunci când dai pe mâna copilului ceva ce nu i se potriveşte.

Aici domneşte, de fapt, suspiciunea. A devenit de bon ton să acuzi pe toată lumea. E mai puţin important dacă există dovezi. Sau dacă cel în cauză şi-a câştigat un prestigiu. În mod sigur a făcut ceva. Pentru că aici toţi sunt susceptibili, toţi poartă o vină şi toţi îţi sunt, fără îndoială, inamici.

Spiritul de gaşcă nu mai mişcă pe nimeni. Nici nu mai există găşti. Cel mult o mână de prieteni, care se adună în pripă să pună la cale ceva. De obicei o manevră, sau un atac la persoană. Lupta pentru a ajunge în vârf se duce la modul piratesc. Fiecare pentru el. Indiferent de cauză sau consecinţe.

De mult nu mai urmează nimeni nici o regulă. Fiecare şi-o face pe a lui şi se simte suficent. Pentru că ceilalţi nu mai contează. Într-o societate în care primează acţiunea în faţa ideii nici nu poate fi altfel. Se merge pe cine ce face, nu pe cine ce gândeşte. Iar atunci când trebuie să faci ceva, vei lucra întotdeuna în primul rând pentru tine.

În casa mică nu mai domneşte nimeni. Nici legea, nici omul, ci doar suspiciunea. Acel ceva care te face să te întrebi dacă e mai bine să spui ori să taci...

Dintr-un alt ciclu...