Romania - asa cum era

Day 629, 12:55 • Published in Romania Romania • by Club 28

Stau pe un fotoliu intins si beau niste JB intr-un pahar mic plin cu gheata, si astept... inca nu stiu ce astept.
Soneria usii de la intrare ma face sa tresar, sa ma ridic sa ma duc sa raspund. Spre surprinderea mea, vad prin vizor silueta undei persoane trecute de a doua varsta. Lumina de pe palier oricum nu mai mergea de cateva zile bune.
Am deschis usa avand sentimentul ca imi este cunoscuta acea persoana.
Bunicul meu. L-am invitat inauntru. A venit sa vada cum mai merge treaba in Romania.


- Oho... s-au schimbat multe, nu e ceea ce ai lasat, nu mai e nimic din ceea ce ai lasat cand erai tanar.
- fLucian, de ce s-au schimbat asa multe? Ti-am povestit cum am cucerit West Siberian Region?
- Mm... nu! ii spuneam asta pentru ca ii vedeam entuziasmul care-l avea pe privire de fiecare data cand imi povestea de cucerirea regiunii West Siberian. Imi mai povestise, dar il faceam sa imi povesteasca din nou, ca stiu ca ii aduceam acea bucurie interioara in suflet, il faceam sa se simta din nou tanar, sa simta din nou tensiunea prin care a trecut acum mult timp, atunci cand Romania a castigat cel mai important teritoriu de pe harta.
- Eram multi atunci, nu mai stiu .. 30.000 - 40.000 de romani!
- Eh .. nu .. eram 15.000 rotund.
- Unde ma, care 15 mii, ca ma uitam in jurul meu si vedeam numai romani la razboi.
- Am fost ....am fost...
- fLuciane... iti zic io .. ce dreq... daca nu 50.000.
Reusea sa imi aduca un zambet pe buze si mie atunci cand ii placea sa exagereze, si-l lasam... il dadeam satisfactia de care avea nevoie.
- Ah.... da' nu ti-am zis cand, in timpul razboiului am prins cativa indonezieni? De i-am adus la unitatea militara....
- Nu .. nu mi-ai povestit..
Imi suna telefonul, ma scuz pentru cateva momente, ma ridic si ma duc langa fereastra pentru a raspunde.
- Luptam si azi? Cat mai tarziu... unde? Da... da ...unde? ..In Castilla y Leon . Ok... Multumesc.
Am inchis telefonul, si-am ramas putin timp, uitandu-ma pe geam, la picaturile de ploaie care se spargeau de felinarele galbene parca abia aprinse. As fi vrut sa traiesc acele momente care le-a trait bunicul meu.
Ma intorc pe fotoliu incercand sa intru din nou in lumea si-n momentele care au facut istorie si-au dat clasa intregii lumi.
- Si unde am ramas? ... Da' ma nepoate...tactica ba baiatu.. ia uite aici .. ia ia ... na .... ia uite..
Suflecandu-si maneca la camasa, imi arata cicatricea care i-a facut-o cadou un indonezian, unul din prizonierii ce-au fost prinsi de soldatii romani. Mama mama ce l-am mai pocnit pe ala. Il strangeam de gat daca nu aveam alte ordine. Muream cu el de gat.
Cufundat in amintirile bunicului meu nu mi-am dat seama cand a trecut timpul, fiind prea entuziasmat de felul in care povestea.

- S-au schimbat multe, avem presedinte tanar, "nou"... Sebahmah ...
- Sebah... ce-a trecut timpul si era un pustan, dar de-atunci stiam ca va ajunge departe.Bravo lui. Voi stiti ce faceti acuma, eu unul nu mai am puterea sa decid in privinta viitorului Romaniei ... Da'...cat e ceasu .. pffuuu ...nici n-am realizat ce-a trecut timpul...

Conducandu-l catre usa, ma gandesc sa ma pregatesc si eu sa merg catre unitate chiar daca nu este necesar acum....

- Imi pare rau ca nu mi-ai povestit de indonezienii aia care i-ati prins.. poate vii maine
- Da nepoate..... punandu-si haina de ofiter, se indreapta catre usa simtindu-l ca are un "of", are ceva pe suflet..si stiu ca se gandeste la faptul ca Romania nu mai e ceea ce a fost odata.
Apropiindu-se de lift : - Vezi sa nu iei liftul.... stiu eu de ce?!

Ma intorc pe acelasi fotoliu, langa acelasi pahar de JB plin de gheata si astept.... si totusi inca nu stiu ce astept.... Astept sa vina din nou ziua in care voi putea sa-l fac mandru pe bunicul meu.

Va multumesc, fLucian.
P.S. - am o stare destul de ciudata.. poate pare trist..dar....sper sa intelegeti mesajul si in general, felul in care scriu si totodata, multumesc abonatilor si tuturor celor care ma apreciaza - conteaza foarte mult pentru mine.

Va salut.

.