Disparitia Matzei Dolofane

Day 984, 13:46 Published in Romania Romania by Mihai Iordache

Rog sa dati subscribe numai daca doriti sa urmariti evolutia romanului. Totusi, acordati-mi rogu-va un vot pt a putea fi citit de cati mai multi, mai ales ca nu e doar un anunt publicitar. Multumesc anticipat! Pentru cei interesati aveti aici CAPITOLUL UNU
Lectura placuta! Ziar membru Sferic Media Grup

~ CAPITOLUL DOI - Un partener neasteptat ~

Dimineata cand ma trezi realizai ca singurul lucru cu care ma ajutase vinul lui Sir Gelu fusese durerea de cap provocata de o nesuferita mahmureala. Dus rece si imi revenisem cat de cat. Deabia iesisem din baie ca auzi niste batai in geamul camerei mele. Ma intorsei catre locul de unde venea zgomotul si observai surprins un motan rosu catarat de geamul meu si care mieuna ca dracu'.

Deschisei geamul si motanul sari speriat in casa. Parul ii era valvoi si avea o infatisare care iti provoca mila. Bietul motan fusese alergat de caini vagabonzi si hingheri, la cum arata/
Ma aplecai asupra lui si il intrebai plin de compasiune:
-Cum te cheama, micutule?
Motanelul ridica capsorul si raspunse cu o voce plangareata:
-Honderas...
Vizibil emotionat, il intrebai:
-Ai vrea sa fii ajutorul meu?
Motanul statu o clipa sa se gandeasca apoi raspunse:
-Hraneste-ma, iubeste-ma si apoi mai discutam...
Si uite asa ma trezi cu un nou parter. Plecaram, asadar, amandoi la drum. Planificasem o oprire la sediul partidului Paintstorming. Cugetasem ca cel mai simplu mod in care puteam cunoaste oamenii din interiorul acestui partid era acela de a participa la sedintele ce aveau loc. Ii trimisesem asadar o solicitare presedintelui de partid, MAN, insa cererea mea se pierduse printre miile de cereri - banuiesc - pentru ca nu mai primisem niciun raspuns de 3-4 zile.

-Domnul MAN, ai spus intreba cineva auzindu-i numele. Unde e? Vreau si eu un autograf...
Se vedea clar ca MAN era o adevarata celebritate pe strazile orasului. Anticipam ca era un om cu greutate ( 7-8 tone cel putin, cauciucuri duble) si recunoscut de ceilalti (Truck of the year). Luai sapte gropi consecutive si avui prilejul sa trag concluzia ca de cand venise V2-ul, drumurile fusesera lasate de izbeliste.

Sediul partidului era usor de gasit. In fata cladirii dadui peste Alexandru8989.
-Votati Alexandru8989, teroarea din Carpati! imi spuse el plin de energie.
-Mi-ai m-ai spus asta si luna trecuta, si luna dinaintea lunii trecute...
Baiatul se posomori putin:
-Speram ca te razgandesti...
Il lasai pe Alexandru8989 si imi continuai drumul. Eram aproape de usa de la intrare cand Honderas imi atrase atentia:
-Mie imi miauna a rau. Ceva imi spune ca asteapta pe cineva.
Intorsei capul si realizai ca motanul avea dreptate. Imi arata cu coada tufisul de alaturi si ne ascunseram acolo.

Nu trecu mult si personajul asteptat isi facu aparitia. La lumina soarelui de iulie vazui ca era Zam-zero-olxe.
-Este prea ciudat, imi spuse Honderas. Poate PL-ul si-a bagat coada in disparitia matzelor...
Tacuram amandoi sa auzim ce spuneau cei doi.
-Nene, fii si tu mai fair-play, zise Zam-zero-olxe.
-S-o crezi tu, ii raspunse Alexandru8989. Ai calcat stramb, platesti. Cine te-a facut sa faci asa de multe?! Un vot bucata.
Scoase apoi o bucata de hartie si i-o inmana.
-Ne vedem luna viitoare, ii spuse Alexandru8989 si pleca lasandu-l pe celalalt ingandurat.
Honderas se ridica fara zgomot si se apropie tiptil. Bucata de hartie ii atarna in mana dreapta. Cu un salt pisicesc ii fura hartia dintr-o miscare si fugi inapoi in tufis.
Zam-zero-olxe injura, o lua la fuga pe urmele talharului si se opri fulgerat in fata mea.
-Domn' inspector.... ingana el alb la fata.
Luai bucata de hartie si citi cu voce tare:

De cand te-am urat intaias oara,
Tastatura mi-a ramas blocata
Tu esti amazona ce deasupra mea zboara
Eu sunt sclavul ce privirea ta o cata...

Ma opri din citit uimit.
-Makilla ela, fir-as al dracului! Alte femei nu mai existau?!