Join the new world

Matze, caini, lighioane si prea stimabili domni, respectiv domnisoare, dat fiind faptul ca m-am hotarat sa ma lansez in calitate de ziarist+scriitor eRepublik va ofer sa cititi cat puteti duce. Imi asum sarcina de a da de fiecare data culoare si amuzament textului pe care il veti citi.

Numele meu nu este Mihai Iordache. Acesta este de fapt numele personajului principal al romanului politist pe care l-am scris in liceu. Stiu ca exista in jocul acesta un adevarat Mihai Iordache. Parca il cheama elodian. De asemenea, si inchei aici sa nu va plictisesc, Mihai Iordache e si un prezentator radio la radio Zu (parca radioul acesta era).

Daca va intereseaza sa urmariti capitolele romanului, dati subscribe, daca nu va rog sa-mi acordati un vot pt a putea fi citit de cat mai multi. Mentionez ca am motive sa solicit voturi din moment ce promovez presa de calitate. Multumesc anticipat si va doresc lectura placuta!

DISPARITIA MATZEI DOLOFANE

de Mihai Iordache, cu ingaduinta domniilor voastre

~CAPITOLUL UNU - UN CAZ INTRIGANT ~

Era sambata seara. Nu stiu daca ziua de sambata este decisiva pt matze, dar s-a intamplat! Matza Dolofana a disparut! Si tocmai cand voiam sa ies si eu in oras cu prietena, iata ca datoria ma chema! Am incasat palma pe care o meritam cu calm si am lasat-o sa se intoarca cu un taxi acasa. Probabil ca saptamana asta nu mai avea sa-mi raspunda la telefon.

Mi-am aprins calculatorul grabit si iute pe Erepublik sa aflu vesti. De abia ma logasem ca deja fusesem turmentat de zecile de articole de pe pagina principala. UGD-ul si Partidul Liberal se acuzau reciproc.

-Am vazut par de pisica pe presul de la intrare in partid! acuza vehement makilla ela. Eu au rapit-o pe Matza Dolofana! Au vrut sa suprime opozitia!

Fara conducerea inteleapta a Matzei Dolofane, Partidul Pisicesc urma sa se destrame, iar matzele aveau sa se imprastie pe toate strazile tarii. Partidele extremiste ar fi avut sansa ideala sa pacaleasca matzele naive si ametite. Doar putina iarba a matzei era de ajuns pentru ca inocentele pisici sa fie pacalite cu ghemul.

Vesnicul oriunde Zam-zero-olxe reactiona prompt:
-N-am incredere in femeia asta! Am ajuns azi sa muncesc pe un salariu de sclav si sa-i lustruiesc papucii! Amazoanele nu trebuiesc crezute!
Era ceva ciudat cu aceste doua persoanaje. Cand "amazoana" spunea ceva, aparea iute Zam-zero-olxe sa spuna ceva impotriva, ca altfel nu putea sa doarma linistit.

Cazul acesta se anunta de-a dreptul incalcit. Un anume ORI se oferise sa ma ghideze pe drumul cel bun, drum care dupa ce inconjura aceeasi strada de zece ori si ducea la sediul Ministerul Apararii, unde ma astepta Bruuvi rabdator pentru a ma conduce pe aceeasi strada, de sapte ori de aceasta data, drumul finalizandu-se in Basarabia in fata casei lui ORI. Era clar, ajunsesem in punctul din care plecasem... nu mirosea a bine, calcasem in ceva, iar timpul se scurgea repede.

Unde puteam eu sa-mi incep cercetarile? Nu aveam decat aproape opt luni de cand ma mutasem in oras si nu cunosteam oamenii cum ar fi trebuit sa-i cunosc. Putea fi o tentativa extremista a legionarilor sau a comunistilor, insa singurul amanunt suspect reperat era lipsa cratimei dintre "s" si "a" din propozitia de la inceputul anuntului de recrutare("Partidul Comunist eRoman sa intors!&quot😉, iar acesta nu era un motiv intemeiat pentru nicio acuzatie, cel putin legala.

Din moment ce Chisinaul era la o aruncatura de booster, ma hotarai sa dau buzna in casa mult preastimabilului meu prieten de suflet, Sir Gelu. Acesta ma primi cu sticla de vin pitita dupa solnita, precaut de fel. Il alesesem pe el deoarece in experienta lui aveam cea mai mare incredere. Nu dupa mult aparura si Arcimente si Confuzius*.
Vinul incepu sa curga in valuri in pahare, ca de, asa curge vinul in Moldova, iar cazul devenea din ce in ce mai tulbure... pana ma fura somnul.

*Arcimente si Confuzius (nu sub forma aceasta) sunt personaje create de Sir Gogu la concursul lansat de el, la care am participat si eu.