Deschid poarta

Day 2,930, 12:12 Published in Romania Romania by Prim Imperator
Joacă de copil în afara concursului 🙂

- Fir-ar a dracului de treabă! mi-am zis în timp ce am stins lumânarea de pe noptieră. Mi-am luat pistolul din sertar și haina de militar din cuier pe care am păstrat-o cu sfințenie încă de acum 19 ani de când am făcut armata la Reșița. M-am uitat pe după perdea la casele vecine. Luminile erau stinse peste tot, dar perdeaua se mișcă la cea din stânga. „Hmm, exact cum mă așteptam”.

Am ieșit încet din casă, încercând că fac cât mai puțin zgomot și m-am apropiat de poartă. Negruț, cîinele meu fidel se mișca cu și mai puțin zgomot decât mine. În mod normal, ar fi lătrat, dar acum știa că nu e nevoie.

- Ați ajuns prea devreme! i-am spus lui Radu. De unde naiba ați făcut rost de uniformele astea?

- Am găsit niște fraieri pe care i-am îmbătat și care acum dorm duși, zise Radu dezvelindu-și dantura stricată. Până mâine, când se vor trezi, noi ne vom rezolva treaba, iar proștii ăia vor avea ocazia să dea cu subsemnatul în fața securiștilor. Ce o să mă mai distrez.

- Vezi că avem în casa din stânga niște urmăritori.

- Imposibil, spuse Andrei, am urmărit casa aia două săptămâni la rând, nu e nici un pericol.

M-am lăsat jos, prefăcându-mă că îmi aranjez șireturile de la bocancii negri și am aruncat din nou o privire spre casa vecinului meu. Perdeaua s-a mișcat din nou, aproape imperceptibil, și atunci am fost sigur că trebuia să facem ceva. M-am ridicat și i-am spus încet lui Andrei:

- Și eu îți spun că acolo este un pericol. Nu ar strica să amânăm operațiunea pentru altă seară, acum este prea periculos.

Andrei pufni, dezvăluindu-și nerăbdarea:

- Nu mai amânăm nimic. Radarul trebuie distrus acum. Mai târziu va fi inutil. Știi și tu foarte bine ce a spus Bătrânul despre asta.

- Sincer să fiu, am spus, am auzit multe despre Bătrânul ăsta, dar nu l-am întâlnit niciodată. Poate la fel de bine să fie un securist care să saboteze tot. În felul ăsta ar scăpa foarte ușor de noi.

Radu sări, dar fusese prea târziu. Pumnul lui Andrei mă izbi în plin și mă trânti jos fără să pot reacționa în vreun fel.

- Bătrânul mi-a fost și mamă și tată și bunic și de toate, aproape îmi șopti scrâșnind Andrei apăsând destul de puternic pe beregată. Dacă te mai aud că vorbești așa despre el, te fac bucăți indiferent cât de important crezi că ești.

Un zgomot de mașină se auzi destul de aproape și am sărit cu toții, în același timp, în spatele gardului. Mașina ajunse în dreptul nostru, stinse luminile și continua să ruleze încet. I-am făcut semn lui Andrei să se uite spre casa pe care o consideram suspectă. Perdeaua se mișcă din nou și un fascicol scurt de lumină îmi confirmă bănuiala. Mașina însă, nu se opri așa cum se aștepta Radu, care era cu pistolul în mână, gata să înceapă primul să tragă. După ce a trecut mașina, am mai stat nemișcați aproximativ zece minute, apoi ne-am pus în mișcare. Era timpul să ne îndreptăm spre punctul de întâlnire cu Bătrânul. Urma să fie prima dată când îl vedeam.

Am mers prin pădure preț de câteva minute. Andrei se descurca foarte bine pe întuneric. Părea că făcuse drumul ăsta de mai multe ori și nu avea nevoie de nici un ghid pentru a găsi drumul. Mișcările lui erau calculate cu mare grijă în așa fel încât să nu facă prea mult zgomot. Tot ce trebuia să facem noi era să ne ținem după el și să face liniște cât de mult posibil. Chiar dacă eram într-o zonă, teoretic controlată de Rezistență, nu eram deloc sigur că nu umblă și altcineva pe aici. În cele din urmă am ajuns la un perete de stâncă despre care nu știam mare lucru. Andrei ne-a făcut semn să ne lăsăm pe vine și să așteptăm. Își duse mâinile la gură și scoase un sunet de pasăre, ciulindu-și apoi urechile. Replica veni imediat, ca un sunte de alarmă de mașină, și am dat să ne ridicăm, dar Andrei ne-a făcut semn să rămânem pe loc. Câteva zgomote înfundate la treizeci de metri în fața noastră, ne-au făcut să înghețăm. În câteva zeci de secunde veni și replica așteptată de Andrei și am pornit spre o intrare în peșteră.

- De unde ai știu că nu e semnalul așteptat? l-am întrebat în șoaptă.

- Ăla era zgomot de nagâț. Prin pădurile astea nu există nici o pasăre de felul ăsta.

Nu a terminat de spus fraza că în urma noastră trei indivizi cărau două cadavre pe care le aruncară la picioarele unui individ înalt care ne aștepta.

- I-ați percheziționat bine? Întrebă acesta aruncând priviri pătrunzătoare celor trei.

- Da, Bătrâne, sunt de la Direcția a 8-a a Securității, spuse cel care părea liderul celor trei. L-am mai văzut pe unul din ei zilele trecute în oraș. Era pe urmele noastre, dar am scăpat de el în bazarul din centrul orașului.

- Se pare că rămân fără oameni, dacă îi trimit pe aceiași indivizi, spuse un al doilea râzând. În ritmul în care îi eliminăm, în curând nu vor mai rămâne decât șefii.

Ceilalți râseră și ei, dar Bătrânul, deși alura sa fizică nu era deloc în concordanță cu porecla, nu gustă gluma și spuse foarte sec:

- Dacă au ajuns până aici, înseamnă că nu v-au pierdut urma. V-au lăsat să credeți că v-au pierdut, dar vă urmăreau în continuare. Sunt sigur că erau câțiva și prin clădirile din jur, pe la etajele superioare, și urmăreau foarte bine și clar ce se întâmplă.

Liniștea se lăsă așteptând ca Bătrânul să ia o decizie. Privea fix într-un punct de lângă piciorul său. Nu părea să schițeze nici o grimasă, nici un gest care să trădeze mecanismul gândirii. Dar nici nu îi vedeam prea bine fața.

- E timpul să plecăm de aici, spuse în cele din urmă. Oricum, după distrugerea radarului, locul ăsta va fi complet compromis. Se uită apoi spre mine, dar i se adresă lui Andrei. El e specialistul?

- Da, el este. I se spune Imperatorul.

- Imperator? Are și un nume, l-ai verificat, e totul în regulă?

- Da, a fost verificat de oamenii noștri și e totul în regulă

Bătrânul se apropie de mine și în clipa în care i-am văzut fața, am știut că totul e pierdut. Chiar dacă era destul de întuneric, ceilalți au văzut figura mea și au început să râdă.

- Nu-i așa că nu te așteptai la una ca asta? mă bătu pe spate Radu. Șeful Securității este și șeful Rezistenței. Acum înțelegi de ce unele dintre acțiuni ne reușesc atât de bine?

Între timp, pregătirile pentru plecare noastră de acolo începuseră. Fiecare știa ce are de făcut și totul se întâmpla atât de natural și de rapid încât nimic nu mai avea să rămână în urma noastră. Câteva împușcături la intrarea în peșteră însă, schimbară totul. Toți se așezaseră în poziție de tragere, așteptând inamicul să apară. Tot ce apăru era silueta Bătrânului cu un militar în spatele lui ținând pistolul la cap.

- Vă sfătuiesc să lăsați armele, altfel primul care moare e trădătorul ăsta! spuse colonelul. Știu că nu vă e frică de moarte, dar nu e cazul să fiți mai eroi decât vă cred oamenii. Imperatorule, ești pregătit?

- Da, am răspuns. Ce mai zici acum, șmechere? l-am întrebat pe Andrei la tâmpla căruia țineam pistolul apăsând din ce în ce mai mult. Cum era faza cu bucățile alea? Îmi vine greu să cred că v-ați lăsat prostiți și prinși în asemenea hal. În sfârșit, ultima celulă a Rezistenței a fost prinsă.

Andrei a făcut o mișcare bruscă încercând să scape din prinsoare, dar sarcina mea era clară. Am tras fără somație. Nimeni din ultima celulă a Rezistenței nu mai trebuia să scape. Colonelul rânji spre mine când apăsă pe trăgaci. Bătrânul se prăbuși și el.