:)) DE CE 5 si nu 4 Taxa pe Work

Day 3,507, 02:46 • Published in Romania Romania • by eDanutz13

Eram copil, făceam prostii, aflau părinţii şi înainte de a primi pedepsa cuvenită eram întrebat invariabil de ce am făcut ceea ce am făcut. Ce să raspund ? Nu am vrut să ascult de ei? Mi se părea mai grav decât fapta în sine. Ce puteam răspunde la întrebrea asta ? Nu răspundeam. Luam o notă proastă la şcoală. Părinţii mă întrebau de ce nu am învăţat. Ce să le răspund, că am preferat să ies la un fotbal în loc să învăţ? Asta ar fi însemnat consemnarea în casă cu interdicţii anexe pe termen nedefinit, până mă asculta profesorul a doua oară şi îmi îndreptam nota. Nu puteam răspunde la întrebare.



In acelasi timp, in eRepublik noastra, trecem prin mai multe etape. ...lectii...




Am fost elev în Garda Nationala. Se mai întâmpla să întârzii la o adunare sau să nu fii tuns regulamentar sau să nu ai bocancii lustruiţi sau ţinuta călcată cum voia şeful, erai întrebat de ce ? Aici deja intram în capitolul întrebări retorice, pentru că orice ai fi răspuns nu era suficient, deci ce rost să răspunzi. Întrebare fără răspuns. Deja a rămas celebră justificarea unui coleg care întârziase la un apel, pentru ca îl reţinuseră oarece probleme fiziologice. Gradatul făcuse lista cu absenţii şi urma să o dea comandantului de pluton a doua zi. Colegul, după ce i s-a spus că a fost trecut pe lista absenţilor nemotivaţi, fuge după el şi îi spune: ” tovarăşe gradul, vă rog să mă ştergeţi, eu am fost la wc.” Culmea culmilor, o replică nevinovată, o justificare a unei greşeli neintenţionate în loc să îl salveze l-a băgat şi mai mult în .. budă pe sector. ...Sefuuu, stii ...

Mai tîrziu, ca ofiţer, această întrebare a devenit şi mai periculoasă. Cu cît creştea poziţia şi responsbilitatea, cu atât întrebarea era mai grea, răspunsul mai dificil, consecinţele mai grave. Nu mai riscai o restricţie la fotbal, nici o oprire din învoire, ci mult mai mult, în funcţie de gravitatea faptei. Cu cît era fapta mai grea, cu atât întrebarea mai copleşitoare. Mergeam la tragere. Deşi făcusem instrucţie ca la carte, toate condiţiile fuseseră îndeplinite, militarii instruiţi, armele reglate, se mai întâmplau incidente de tragere, se mai luau calificative necorespunzătoare sau nu aveai FB pe linie. Venea comandantul de unitate şi te întreba de ce furi din Trezorerie, de ce nu tankezi pentru Romania, de ce, de ce ... Ce puteai să răspunzi? Luai poziţia ghiocel sau ridicai din umeri sau priveai în faţa undeva “somewhere over the rainbow“ înghiţind un răspuns legat în mod cert de mama cuiva.
...Da Sefu

Bineînţeles că în toate cazurile toate aceste DE CE– uri îşi aveau răspuns , uneori răspunsul era ceasul rău, pisica neagră, scara fără trepte, dar era un răspuns care nu convine celui întrebat sau celui care întreba şi de aceea se prefera tăcerea .
Răspunsul îl cunosc şi cei ce întreaba, dar din sadism, sadismul specific nouă, de a vedea cum moare capra vecinului sau vaca....pentru ca Paste...

Acum, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva acest sadism este cel care îi face pe unii e-oameni să tot întrebe de ce 5 si de ce nu 4. Domnule, duduie media de întrebarea asta , unii se fac că dau răspunsul
..., alţii se fac că nu îl ştiu, iar răspunsul este cât vaca lui Ghio, dar când era vie, nu acuma când e oale şi ulcele. Dar, din tradiţionalism probabil, ca să nu se piardă obiceiul, analişti ziarişti, moderatori, oameni politici, adversari politici, toţi, dar toţi sar cu această întrebare deşi ştiu răspunsul, numai şi numai pentru a-l pune pe tovarăşul conducator în poziţia aceea de care spuneam, ghiocel, sau a calului care bea apă sau privind în zare, somewhere over the rainbowul, care a răsărit cândva, când a venit un alt preşedinte pe la noi.
Domnule câtă răutate poate fi în ţara asta, este incredibil. Nimeni, dar nimeni nu caută să lucreze şi să trăiască într-o atmosferă destinsă, de înţelegere şi armonie. Dar ştiu eu .... ca sa fie bine sa nu fie rau


Acest articol este un pamflet. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.


Ma inclin!