Vederi prin crapatura criptei. Poteca de Aur

Day 898, 05:29 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Sir Gogu

Stabilimentul a disparut cu totul. Distrugerile lasate in urma se rezuma la cateva sticle (evident goale) sparte pe podeaua de acum lutoasa. In colt, doi prieteni imaginari ai mei se chinuie cu un rest de vin uscat pe fundul unei sticle murdare. Se chinuie sa-l hidrateze pentru a se hidrata. Ironic, nu?
Luati un loc langa ei, aici se aplica regula BYOB (Bring Your Own Booze).

________________________________________ _____________________________

http://www.youtube.com/watch?v=-JpJjsHgYHA
________________________________________ _____________________________

Privind in urma, descoperim doua seturi de mandate prezidentiale. Maniu si Simon Santo. Fiecare a vrut ce e mai bine pentru Moldova, fiecare a actionat in felul lui.
Privind la un articol din seria Fata-n fata a lui ardei9, mai exact acesta, si mi s-a parut ca vad o continuitate in pofida diferentelor de mentalitate.

La ce ma gandesc cand spun continuitate?

Ma gandesc la ceea ce mi se pare mie a fi un fel de Secher Nbiw, Poteca de Aur.

Prima serie de mandate, cea a lui Maniu, desfasurata sub egida democratiei de la granita haosului, a avut ca efect o implicare majora a populatiei in actul decizional. Desi, sa fim seriosi, diversitatea deciziilor care trebuiesc luate in erepublik este ca si inexistenta. Totusi, in epoca Maniu, chaturile erau pline, lumea intreba, isi baga nasul, incerca sa gaseasca o modalitate prin care Moldova sa devina mai buna.
Directia generala a mandatelor lui Maniu a fost, dupa parerea mea, un fel de instigare la dezvoltare personala. Asta, adaugata la constiinta de grup ce abia incepea sa-si arate complexitatea, a dus la dezvoltarea Moldovei mai mult pe plan spiritual, cultural si politic. Pe de alta parte, problema militara (numita in general "motorul erepublik") a fost oarecum neglijata. Tratatul de la Chisinau este o solutie valida abia acum, dupa guvernarea militarista a lui SS. La momentul respectiv, Moldova era inca in reconstructie, inca incerca sa-si defineasca identitatea, atat pe plan intern cat si pe plan international. Bani in vistierie nu prea erau, rezultatul: o idee geniala abandonata (ma refer la Tratat).

Cert este ca Moldova a progresat in era Maniu. Comunitatea moldoveana a devenit brusc treaza, activitatea sociala a atins pragul superior.

Al doilea set de mandate: Simon Santo. Comandant militar exceptional, discurs abramburistic, putere de convingere relativ mare. Ideea sa despre progres s-a transpus in planuri carora Maniu nu le-a acordat prea multa atentie. Razboiul de antrenament cu Romania a fost o idee buna din punct de vedere economic si al dezvoltarii Moldovei pe plan militar. Am pierdut un spital Q4, dar am castigat rankuri, cei mici si-au putut mentine wellnessul ridicat (in vremurile in care spitalul vindeca si alte rani, nu numai cele din batalie), vistieria statului s-a umplut. Am mai pierdut coeziunea, implicarea si initiativa. Grupurile s-au dizolvat, singurul chat inca activ este #oasteaMD. Pe #moldova, jucatori vechi isi deapana povestile dintotdeauna. Nici o fata noua.

Si sub conducerea lui Simon Santo am vazut progres. Am devenit mai puternici dpdv militar (desi aceasta putere nu poate fi utilizata la adevarata ei valoare din cauza organizarii slabe) si economic (Tsintsar, ai facut o treaba deosebita).

Si uite ca Poteca de Aur incepe sa se intrevada: solidificarea Moldovei ca grup sub bagheta lui Maniu si apoi cresterea economica si militara sub conducerea lui SS. Abia acum putem spune ca avem o Moldova puternica si independenta. Dupa doua seturi de mandate cu metode antagoniste, dar cu acelasi scop (progresul), putem striga cu putere:

"ACUM AVEM NEVOIE DE ECHILIBRU!", desigur, pentru a imbunatati creatia celor doi presedinti.
Lady Indra, mingea e in terenul tau!


Respect,

Sir Gogu,
bagator de seama si rezident momentan al cimitirului elefantilor.