Starea comunităţii româneşti. Cauze şi soluţie.
Day 1,977, 10:02
•
Published in Romania 
•
by
•
by Ion Vlahu
Motto: “Entropia socială este o teorie care susţine că reţelele sociale şi societatea în general au tendinţa naturală de a colapsa, trecând de la cooperare şi evoluţie, la conflict şi haos”.
Nu de sisteme macrosociologice ne arde nouă când alianţele militare se prăbuşesc sub ochii noştri, comunitatea e mai fragmentată ca oricând şi falangele politice mai radicale ca niciodată. Şi, totuşi, pentru a înţelege ce ni se întâmplă, exact despre asta trebuie să vorbim. Articolul vine pe fondul unei mânuşi aruncate de amvlad în ziarul său, care caută explicaţii şi soluţii pentru situaţia comunităţii româneşti. Deşi îl găsesc pe amvlad ca fiind una din cele mai raţionale voci ale comunităţii, m-a surprins tonul uşor patetic şi trist din articolul său. Părea că este iritat sincer de contrapunerea realităţilor sociale de la începuturi, cu orbecăiala tristă de azi. Emoţional, îl pot înţelege, raţional, lucrurile nu puteau fi altfel. Să mă explic.
Era fondatorilor: supoziţii
Joc erepublik de la sfârșitul lui 2009, epoca eroilor o intuiesc doar din descrierea celor puţini, care-s încă alături de noi. Toţi susţin că “înainte era mai bine”. Comunitatea mai serioasă, mai unită, oamenii mai bine pregătiţi, populismul la cote acceptabile, organizarea mai bună, mă rog, per total, un mediu aseptic. Având în vedere că e vorba de oameni a căror judecată îmi inspiră încredere, probabil că au perfectă dreptate. Ce era atunci altfel? Simplu, totul ţine de mediul din care respectivii au ajuns să joace erepublik. În mediul online, există o comunitate de early adopters, tech geeks care ajung primii să testeze aplicații, jocuri sau servicii noi. Oamenii ăștia tind să aibă un anumit profil intelectual, etic, abilitate organizațională peste medie. Simplu spus, sunt oameni peste media, atrași de explorarea unui mediu nou.
Arhitectura instituțională a României a fost creată de ei, comunitatea a fost creată de ei, relațiile formale și informale au fost create de ei. Au fost mai mulți, mai bine organizați, mai abili în a exploata slăbiciunile unui joc abia creat. Au ajuns – cei rămași – indivizi influenți și bogați. România a prosperat, relațiile au continuat să se sudeze la bere.
Game changer: naționalismul
În micul univers intim al acestei comunități a venit potopul. Sau strategia de marketing a companiei care a construit jocul. S-a mers pe stimularea naționalismului. Pe strategia cetății sub asediu. Și comunitatea s-a mărit, primindu-i pe cei dispuși să pună mâna pe furcă de frica ungurilor și a viitorului țărișoarei. Analizați articolele care promovau jocul în presă. Promovează exclusiv jocul prin lentila conflictului româno-maghiar. De aici și diluarea comunității românești și a obiectivelor ei. O comunitate din ce în ce mai “eclectică”, cu o compoziție socială tot mai diversă. Automat, și România trebuia să arate altfel. Altfel decât și-au dorit creatorii ei. Unii au fost dezamăgiți și au renunțat la joc sau au emigrat, alții au încercat să creeze o elită care să domine instituțional România în ciuda faptului că nu o mai făcea numeric iar alții au ales să se retragă de pe scena publică.
Consecințele
Legea entropiei sugerează că starea naturală a unei comunități este haosul. Că energia socială se consumă pe menținerea instituțiilor iar când acea energie nu este suficientă sau înregistrează anomalii (cum ar fi lupta între facțiuni cu viziuni profund divergente), totul se prăbușește. Traducând, comunitatea românească nu poate fi mai bună decât suma membrilor ei. Ea reflectă mentalități, viziuni diferite, uneori contrare, despre societate, practică politică, etică etc. Trăim împreună aici, dar suntem profund diferiți. Comunitatea este așa pentru ca noi suntem așa: mai mult sau mai puțin inteligenți, mai mult sau mai puțin raționali, cu mult arțag și dispreț pentru compromis și dialog. Suntem așa pentru că nu puteam fi altfel. Iar comunitatea nu se va schimba până structura ei nu se va schimba. Şi structura nu se va schimba până când strategiile de atragere a jucătorilor noi nu se vor schimba. Şi ele nu se vor schimba niciodată. Rămânem, iremediabil, la fel.
Nu de sisteme macrosociologice ne arde nouă când alianţele militare se prăbuşesc sub ochii noştri, comunitatea e mai fragmentată ca oricând şi falangele politice mai radicale ca niciodată. Şi, totuşi, pentru a înţelege ce ni se întâmplă, exact despre asta trebuie să vorbim. Articolul vine pe fondul unei mânuşi aruncate de amvlad în ziarul său, care caută explicaţii şi soluţii pentru situaţia comunităţii româneşti. Deşi îl găsesc pe amvlad ca fiind una din cele mai raţionale voci ale comunităţii, m-a surprins tonul uşor patetic şi trist din articolul său. Părea că este iritat sincer de contrapunerea realităţilor sociale de la începuturi, cu orbecăiala tristă de azi. Emoţional, îl pot înţelege, raţional, lucrurile nu puteau fi altfel. Să mă explic.
Era fondatorilor: supoziţii
Joc erepublik de la sfârșitul lui 2009, epoca eroilor o intuiesc doar din descrierea celor puţini, care-s încă alături de noi. Toţi susţin că “înainte era mai bine”. Comunitatea mai serioasă, mai unită, oamenii mai bine pregătiţi, populismul la cote acceptabile, organizarea mai bună, mă rog, per total, un mediu aseptic. Având în vedere că e vorba de oameni a căror judecată îmi inspiră încredere, probabil că au perfectă dreptate. Ce era atunci altfel? Simplu, totul ţine de mediul din care respectivii au ajuns să joace erepublik. În mediul online, există o comunitate de early adopters, tech geeks care ajung primii să testeze aplicații, jocuri sau servicii noi. Oamenii ăștia tind să aibă un anumit profil intelectual, etic, abilitate organizațională peste medie. Simplu spus, sunt oameni peste media, atrași de explorarea unui mediu nou.
Arhitectura instituțională a României a fost creată de ei, comunitatea a fost creată de ei, relațiile formale și informale au fost create de ei. Au fost mai mulți, mai bine organizați, mai abili în a exploata slăbiciunile unui joc abia creat. Au ajuns – cei rămași – indivizi influenți și bogați. România a prosperat, relațiile au continuat să se sudeze la bere.
Game changer: naționalismul
În micul univers intim al acestei comunități a venit potopul. Sau strategia de marketing a companiei care a construit jocul. S-a mers pe stimularea naționalismului. Pe strategia cetății sub asediu. Și comunitatea s-a mărit, primindu-i pe cei dispuși să pună mâna pe furcă de frica ungurilor și a viitorului țărișoarei. Analizați articolele care promovau jocul în presă. Promovează exclusiv jocul prin lentila conflictului româno-maghiar. De aici și diluarea comunității românești și a obiectivelor ei. O comunitate din ce în ce mai “eclectică”, cu o compoziție socială tot mai diversă. Automat, și România trebuia să arate altfel. Altfel decât și-au dorit creatorii ei. Unii au fost dezamăgiți și au renunțat la joc sau au emigrat, alții au încercat să creeze o elită care să domine instituțional România în ciuda faptului că nu o mai făcea numeric iar alții au ales să se retragă de pe scena publică.
Consecințele
Legea entropiei sugerează că starea naturală a unei comunități este haosul. Că energia socială se consumă pe menținerea instituțiilor iar când acea energie nu este suficientă sau înregistrează anomalii (cum ar fi lupta între facțiuni cu viziuni profund divergente), totul se prăbușește. Traducând, comunitatea românească nu poate fi mai bună decât suma membrilor ei. Ea reflectă mentalități, viziuni diferite, uneori contrare, despre societate, practică politică, etică etc. Trăim împreună aici, dar suntem profund diferiți. Comunitatea este așa pentru ca noi suntem așa: mai mult sau mai puțin inteligenți, mai mult sau mai puțin raționali, cu mult arțag și dispreț pentru compromis și dialog. Suntem așa pentru că nu puteam fi altfel. Iar comunitatea nu se va schimba până structura ei nu se va schimba. Şi structura nu se va schimba până când strategiile de atragere a jucătorilor noi nu se vor schimba. Şi ele nu se vor schimba niciodată. Rămânem, iremediabil, la fel.
Facebook
Twitter
Discord
Comments
educatia si autoeducatia sunt profund deficitare,
sunt concepte cazute profund in derizoriu
si mi-e sila sa comentez aspectul,
{asa ca nu ma voi lasa provocata
si nimic nu-mi va schimba parerea!}
... si le consider a fi radacinile oricarui progres real
si in egala masura ale unui rau inimaginabil si inacceptabil.
ne asteapta doar alienarea la capatul oricarui drum. punct
da, felicitari. vot !
Atat
truefax, dar ...
: P
vot
Scrie, te rog, mai des. Invata-i pe ghertoi cum sta (sau ar trebui sa stea) treaba.
Sau
"If you're the smartest one in the room, you're in the wrong room"
It's your call : D
Este interesanta aplicarea legii cresterii entropiei (a dezordinii) la nivelul unei comunitati. E chiar posibil ca jocul sa dispara complet, datorita atractiei tot mai scazute.
Dar nu e obligatoriu. Mintea umana si comunitatile respecta doar probabilistic niste tendinte, dar inventivitatea si surpriza, evolutia exploziva in general, nu pot fi prezise. Daca jocul va mai cunoaste vreo crestere semnificativa, inseamna ca ceva semnificativ se va fi schimbat in mecanica jocului.
obiectiv articolul, dar era ciorditorilor si a mitocaniei cand si de unde a aparut?
PS: Eu am ajuns cu valul doi, dar chiar nu vad ceva rau in asta
Am putea sa facem reclama la Radio Romania Cultural. 🙂
Salut, Valahian.
Ma bucur ca ai ridicat subiectul. Era nevoie, poate, de o clarificare pentru a nu leza sentimentele cititorilor. Nu spune nimeni ca sunt doar doua valuri. Sunt valuri multe, dar doar doua ere. Prima a constructorilor, a doua a exploatatorilor. Eu fac parte, probabil, din al doilea sau al treilea val. Asta nu spune obligatoriu ceva negativ despre mine. Dar vin pe un trend, am raspuns unor stimuli. Altii decat cei la care au raspuns cei din primul val.
Imagineaza-ti ca cei de la erepublik au aruncat un navod (marketing) si au prins o fauna diversa. Au pus ce au prins in acvariul cu pestisorii aurii. Intre pestii noi, sunt unii mai stralucitori ca cei vechi, dar majoritatea nu. Media e mai proasta. Iar structura institutionala, chiar daca inertiala, raspunde pe termen lung la numere ( asa e construit jocul si nici realitatea nu-i departe).
Acum sincer, ca om ai avea curajul sa aduci prieteni sau cunostinte in acest joc?
Eu unul nu; mi-ar fi rusine. Si nu neaparat din cauza jucatorilor cat a modului de administrare.
Ion nici generatia aia de early adopters nu era formata numai din zei. Era plina de specimene gen zmeu si compania doar ca pe vremea aia lumea ii lasa sa latre si isi vedea de joaca. Acum toti ii baga in seama si ii intarata
S-a demonstrat ca nu exista solutie sau apare in episodul urmator?
la cat de des scrie el, ...
prea rar scrii. trebuie sa fi atins un breaking point.
breaking, tipping, boiling 🙂
Iti spun eu cine e de vina,daca n-ai aflat deja de la CP: eu si cu ImparaT suntem de vina. Si cu toti ceilalti necredinciosi. Cum,nu stiai? Citeste-i penultimul articol,vei afla acolo sursa tuturor relelor din eRomania.
O placere sa citesc articolul. Tin minte pe vremuri cand am jucat jocul prima oara (era in prin beta) si de senzatia pe care mi-o lasau majoritatea jucatorilor. Organizarea de care au dat dovada jucatorii in acea perioada in lupte, de conducere, de felul in care lucrau unitatile militare. Entropia despre care vorbesti apare in mod invariabil in orice comunitate odata ce acea "elita" initiala pleaca sau ajunge sa fie diluata. Acest lucru nu se limiteaza doar la eRepublik, dar da, aici poate simtim noi, cei care jucam zi de zi, mai puternic amprenta.... Ce se poate face? Nimic momentan, deoarece acea diluare a avut loc deja. E timpul sa ne schimbam noi. Si sa ne organizam noi.
"Legea entropiei sugerează că starea naturală a unei comunități este haosul. Că energia socială se consumă pe menținerea instituțiilor..."
- de acord
vot + sub
care ar fi solutia?
ANARHIA
http://www.erepublik.com/en/article/sunt-anarhist-pe-bune--2248060/1/20
ce se mai intampla cu athenian legacy? de ce nu mai publicati?
A work without reward. Feedback-ul slab ne-a descurajat. Il las online pentru arhiva de peste o mie de articole. Poate ajuta pe cineva. Multumesc. 🙂
Adevarul supara. Ar fi tare bine sa ne supere atat de tare incat sa luam masuri. Sa ne amintim pentru ce suntem dezbinati(precis 99% din motive au devenit irelevante) si sa incepem sa lucram impreuna.
Stiu, suna populist si nerealist, dar, la naiba, de ce sa plecam tacuti, in noapte, fara lupta?
Frumos articol.
Trebuie avut în vedere și faptul că în momentul în care haosul este "total" are loc explozia (în cazul societăților insurecția sau revoluția) care pornește totul de la zero construind ... o noua societate.
Totul este un cerc și așa va fi mereu. Problema o reprezintă cât de mare este raza cercului sau cât pot suporta membrii societății.
Oare noi unde suntem acum ?
Bun articol! Totusi n-am inteles ce solutie propui.
Oricum, felicitari pentru stil!
Alina V, Acid Jazz,
Vad ca sunt deja doua comentarii care vorbesc despre solutie. Solutia apare in ultimul paragraf. Nu exista nicio solutie. Aici nu exista solutia civilizarii prin coercitie sau educatie, ca in cazul comunitatilor reale, unde legislatia ofera elitei un mecanism de reglaj si evolutie. Aici te bazezi doar pe buna credinta si pe sistemul axiologic al fiecaruia. Care sunt cum sunt. Ramanem, dupa cum spuneam in ultima propozitie, iremediabil, la fel. Nu exista solutii care sa tina de noi, decat daca ne apucam noi sa promovam jocul pe Romania Cultural, vorba unui antevorbitor. 🙂
Ca cei vechi au facut acest joc sa fie atractiv, nu e nicio indoiala si merita tot respectul si admiratia "valului 2". Dar adevaratii eroi vor fi cei care vor reusi sa reanimeze in sensul bun acest joc. Aici nu ma refer la a-i aduce inapoi din tari straine pe cei din "valul 1" ci de a readuce eRomania acolo unde ii era locul la inceput, in topul tarilor din Erepublik. Ca este sau nu imposibil, timpul si ecetatenii romani vor decide.
Este imposibil sa faci asta , nu te imbata cu apa rece . Romania era pe primele locuri doar pentru ca noi am descoperit jocul mai repede decat altii , in clipa in care alte tari au descoperit jocul diferenta de mentalilate si-a spus cuvantul .
forta bun articol, mi-ar place sa te citesc mai des!
reclama mascata despre entalpie si entropie. scuze maestre
http://www.erepublik.com/en/article/entropie-entalpie-pentru-mai-putin-cunoscatori-2248421/1/20
de fapt, abia aici avem de a face cu o „societate” românească, pură, neaoșă și care o reprezintă 100% pe cea reală...
de ce? simplu! argumentul e mai sus! Citez: „ Aici nu exista solutia civilizarii prin coercitie sau educatie, ca in cazul comunitatilor reale, unde legislatia ofera elitei un mecanism de reglaj si evolutie. Aici te bazezi doar pe buna credinta si pe sistemul axiologic al fiecaruia.”
De fapt! exact ăștia suntem! Nici mai buni, nici mai răi!
Iar soluția... există! Este în noi! Fiecare dintre noi putem sau nu, lua o „decizie internă” de a fi mai buni... sau nu!