Un mandat de exceptie

Day 896, 10:50 • Published in Romania Romania • by Pintea*Haiducul

Sara bună iară,

Nu pot trece în seara asta peste un eveniment care mie unuia mi se pare foarte important. Din cale afară aş putea sublinia.
În toiul luptelor (să sperăm finale) cu ungurii, în preziua unor alegeri pentru conducerea ţării cu trei candidaţi principali mai mult decât interesanţi prin necunoscutele (pentru foarte mulţi) care îi însoţesc, un alt lucru mi se pare demn de remarcat şi subliniat cum aşa cum merită.

Încheierea unui mandat de referinţă în istoria eRomâniei recente.

Fiind eu nou în jocul ăsta, nu am apucat prea multe mandate. Iar cele pe care le-am apucat la început au fost oarecum blurate de desluşirea primelor taine ale jocului şi a mecanicii care îl însoţeşte. Cu toate acestea, neputându-mă eu lăuda cu prea multă tinereţe decât pe plaiuri emioritice, îmi permit să zic că mi-am putut forma o părere cât de cât cu privire la cei care ne-au condus.

Şi ca să nu mai lungesc vorba, îmi fixasem un etalon în mandatul lui Adiemus (cu necesara precizare a lui Andyr). Nişte mandate pe care nu poţi decât să le respecţi. Poţi să nu fi de acord cu un aspect sau altul, poţi să îţi doreşti mai mult, poţi să critici unele decizii (ar fi şi anormal să gândim toţi la fel), dar nu poţi să nu respecţi aceste mandate dacă eşti de bună credinţă.

Nu credeam să prind aşa repede ocazia să îmi infirm propria apreciere. La începutul mandatului, actualul preşedinte (încă) nu era recomandat în ceea ce mă priveşte decât de un singur lucru. De civilitate. Ştiu, pare un cuvânt mare dar nu este. Este pe deplin meritat. Venind în plină epocă „noroioasă”, m-am apucat ca înecatul de pai şi am sperat din tot sufletul să nu fiu dezamăgit de cine ştie ce veleitar care mă amăgea pe moment vânzându-şi bine „marfa” (a se citi „imaginea”). Şi de atunci am tot stat cu inima strânsă în speranţa să pot scrie astăzi cu o satisfacţie nebună : „Îţi mulţumesc Domnule Preşedinte Buru pentru ieşirea cu fruntea sus din mandat. Nu numai domnia ta ai câştigat lupta asta ci toţi cei care au crezut că SE POATE ŞI ALTFEL”.

Sigur unii se vor arunca să spună că sunt vreun „aplaudaci” de serviciu. Unii pe faţă, alţii doar o vor gândi şi-sau eventual o vor îngăima pe la spate. Le reamintesc faptul că mi-am impus să nu comentez la articolele presidenţiale, că reprezentaţi o alianţă concurentă de mare forţă iar partidul în care activaţi este în luptă directă în ultimele luni cu cel din care fac parte cu atâta plăcere. Ei şi? Şi ce dacă? E mult mai important după părerea mea să ajungem să apreciem ceea ce merită apreciat indiferent din ce zonă vine persoana.

Exceptând civilitatea, toate păreau împotriva celui care îşi încheie atât de frumos mandatul. De la acţiunea cehă (urmată de un scandal dezamorsat cu eleganţă), la acuze de colaboraţionism cu „balaurii” din vest, pe al căror ridicol nu cred că mai este elegant să insist eu în momentele astea, până la acuza incredibilă (în ceea ce mă priveşte) că era unul din puţinii preşedinţi neprovenit din Armată, eminamente civil. Să nu mai vorbesc de veşnicul bau-bau cu lipsa de experienţă în conducere (de parcă nu venea de la un partid pe care-l revitalizase şi readusese în top5 după o scurtă şi nemeritată -în opinia mea- absenţă în luna ianuarie). La penultima „trăsnaie” răspunsul sperăm cu toţii să vină zilele acestea. Ştergerea de pe hartă a Ungariei nu a fost posibilă până acum. A trebuit să vină un „neconectat” cu marile strategii ale „iniţiaţilor” ştiutori de toate ca să o facă posibilă (nu e o certitudine, dar este o posibilitate certă, materială, palpabilă).

Mă număr printre cei incredibil de mulţi care nu au crezut în reuşita demersului (chiar dacă pe unii acum îi opreşte orgoliul să recunoască asta). Din acest motiv îţi mai mulţumesc o dată Domnule Buru. Ai redat funcţiei de Preşedinte statura de care are nevoie. Mulţi vorbesc, puţini cunosc cu adevărat. Iar primul chemat să cunoască este Preşedintele şi echipa din umbra sa. Ai demonstrat că împotriva oricărei aparenţe poate exista un plan realizabil. Poate unii de acum încolo vor fi mai puţin vocali. Eu unul sigur aşa voi face (nu de alta dar am auzit că ridicolul poate şi ucide) 😁))))))

Îmi pare rău că nu-s din Cluj că te-aş fi invitat la o bere. Ai facut jocul ăsta mai interesant şi mai civilizat. Şi pentru asta îţi mai mulţumesc o dată. A treia oară. Că aşa m-a învăţat pe mine cineva, să nu bat câmpii pe mai mult de trei idei.

Să ne auzim sănătoşi (la wellness 😁)))) ) şi învingători!

Rogu-vă de iertăciune dacă v-am supărat sau plictisit,

Grămăticul din Cetatea de Piatră (sau Cetatea Chioarului pre înţelesul domniilor vostre)
Pintea


Later Edit: "Poţi să nu fi de acord" este o greseala gramaticala crasa care a atras concluzia ca nu stapanesc in mod decent limba care "se presupune" ca mi-ar fi materna. Fiind eu de acord cu aceasta grava eroare, ma pedepsesc expunandu-ma batjocurii publice pe aceasta tema. Nu o voi schimba deoarece si greselile "e ale mele" si am un simt al proprietatii foarte dezvoltat. La o mai atenta analiza filologica se poate observa si folosirea nepotrivita a termenului de "aplaudaci" in loc de "aplaudac". Nici pe aceasta nu o schimb, mi-o asum, ca e a mea si mi-e draga tare mititica. Cu toate aceste greseli impardonabile si monstruoase, sper ca macar unii dintre cititorii mei sa poata deslusi sensul a ceea ce am incercat sa transmit. In acelasi timp sper ca acest incident sa nu atraga excluderea gazetei de fata din Sferic Media Group sau Doamne fereste, iarna. O zi buna si rabdare ca se pare ca vom avea nevoie 🙂

Ziar membru al Sferic Media Group