Tratat de pioneze

Day 2,153, 10:09 Published in Romania Romania by trotuar

În acest articol voi folosi pioneză și nu piuneză, pentru explicații vedeți sfârșitul articolului.

Știți bancul cu pioneza:
Într-un compartiment de tren intră un oltean pe un scaun neștiind că era o pioneza acolo. Îl înțeapă și începe să înjure:
- Pi*da mamii ăluia care a pus pioneza asta aici ca să ma înțep eu, n-a găsit alt scaun?
Ia pioneza și o pune alături.
Intră și se așează un moldovean:
- F**u-i aia mă-sii de pioneza. Ia pioneza și o pune alături.
Vine un ardelean. Se așează. Simte că îl stânjenește ceva în cur. Se uită să vadă ce-i și zice:
- No, dacă-i musai, îi musai și o pune la loc și se așează pe ea.

Pornind de la banc putem încerca să împărțim oamenii după cum reacționează la o împunsătură de pioneză. Unii înjură, dau vina pe guvern, chiar pe o conspirație, alții o tolerează sau ignoră și sunt chemați fraierii. Culmea e că primii sunt și cei care imediat pun pioneza alături să se "bucure" și altul de ea.

De fapt în realitate pionezele merg mai departe. Unii oameni chiar pun pioneze dinadins și observă reacția victimei râzând măgărește, alții pun o pioneză discretă ici și colo și au grijă ca șeful să observe comportamentul indecent al victimei care se freacă la fund de durere în loc să muncească pentru binele companiei.

Pionezele se împart după gen. Cele de genul masculin se clasifică după mărime iar sportul preferat al deținătorilor e să le compare care e mai mare. Cu cele feminine sunt preferate forme gingașe, rotunjite cu vino-ncoace. Unele mai norocoase dotate cu forme lungi și apetisante primesc de la celelalte pioneze feminine niște priviri lungi de sus până jos și pătrunzătoare ca un laser făcut să taie cărămidă refractară. Rezultatul analizei profunde și obiective se rezumă de cele mai multe ori cu "iote și c**va asta". Totuși nu cumva să încurcați genul și caracteristicile, pionezele mari feminine nu sunt așa de apreciate de la Rubens încoace, iar pionezele masculine cu o voce pițigăiată și gesturi gingașe sunt destinate să ajungă designeri de chiloți masculini și să le cheme Botezatu.

Altă clasificare ar fi după formă, unele sunt în formă ce cruciulița, altele în formă de semilună, unele în formă de stea în șase colțuri și tot așa. Toate pionezele de aceeași formă au o pioneză supremă care se exprimă prin pioneze subordonate care le spune că doar pioneza supremă a lor e cea adevărata. Asta le dă o motivație oamenilor să se înțepe mai tare unul pe altul că toată lumea știe că numai o pioneză supremă e adevărată și le controlează pe celelalte. Dovadă stă filmul Stăpânul pionezelor, "One pin to rule them all".

Un alt lucru important în teoria pionezelor e culoarea și teritoriul lor. De exemplu pionezele albastre au teritoriul lor, iar cele roșii al lor. Ca de obicei, se întâmplă ca răspândirea pionezelor să nu se potrivească cu culoarea teritoriului, unele roșii ajung în teritoriu albastru, altele albastre în zone roșii de obicei căutând pioneze de sex opus. Așa că apar pioneze micuțe mov. Părinții sunt super încântați iar bunicii de asemenea deși se jură că pioneza e mai mult roșie sau mai mult albastră în funcție de propria culoare.

De obicei asta nu afectează pe nimeni până când o pioneză căutând să-și facă loc în politică dă vina pe pionezele de altă culoare căci sunt evident diferite și-și dă seama tot prostul că ele sunt de vină pentru situația economică gravă. Atunci ca prin farmec toată lumea uită că politicianul a furat și de la pionezele roșii și de la cele albastre fără discriminare și începe o luptă pe viată și pe moarte în care nimeni nu se gândește la micile pioneze mov care nu au nici o vină.

Luptele astea pornesc din diverse motive care mai de care mai întemeiate de la tradiționalul „Tu iar n-ai bască”, profundul „Ce te uiți așa la mine, ești șmecher?”, evidentul „Tu ai stins ultimul lumina la birt și din cauza ta s-a ars becul” până la esotericul „Mă tu iar mi-ai deocheat vaca și din cauza asta s-a tăiat laptele”. Motivele de la care se pornește războiul sunt variate dar toate luptele au ceva în comun, ambele părți sunt în defensivă și se apără de invadatori oriunde s-ar afla, inclusiv în curtea invadatorului. Nu contează conjunctura, unde se întâmplă luptele, toți se apără căci eu au fost primii acolo. Conform acestui principiu au apărut și „Armele de apărare în masă” care funcționează numai dacă le arunci în curtea vecinului, „atacurile preventive” lansate când inamicul îndrăznește să sughițe în direcția ta, precum și industria de fabricat mitraliere făcute să te apere de țânțarii inamici.

În lumea modernă oamenii plictisiți de înțepăturile de zi cu zi au început să caute un refugiu în fața pionezelor într-o lume virtuală. Așa s-a întâmplat cu ePioneza, un joc virtual în care oamenii puteau să muncească cot la cot să facă o viață mai bună, politicienilor să le pese de restul oamenilor, o presă interesantă. La început totul a fost bine, dar dorul de lumea de baștină, reală, a adus ePionezele în virtual. Unele pioneze supărate că vorbeau de unele singure și nu le asculta nimeni au început să creeze copii ale lor care să le aprobe și cu care să poată dialoga fără a da impresia că vorbesc de unele singure ca nebunele. Iar șeful jocului Aristotel căruia nu-i păsa decât să strângă cât mai mult gold să facă o pioneză mare de aur, ignoră clonele. Încetul cu încetul eEconomia a început să o rivalizeze pe cea din Zimbabwe (fără să o depășească), politica a început ca în viața reală să devină o „prestatoare de fericire efemeră contra cost”, articolele din presă au devenit atât de interesante încât toți polacii le votau. Mulți jucătorii au început să-și bage „moneda din Botswana” în el de joc ca aici.

Dar nu este încă totul pierdut am auzit că în curând va veni soluția ultimă, pioneza Q8. Care credeți că va fi următorul grad după Titan? Câteva posibilități:
Vitan, că Uitan e greu de pronunțat
Vanadiu, succesorul în Tabloul periodic al elementelor
Rroma, precum titanii au furat focul de la zei să-l dea pământenilor, urmașii lor fură cablurile electrice să recreeze scânteia.

Acum am terminat cu studiul aprofundat al pionezelor și vreau să vă spun de ce insist cu pioneză și nu piuneză. În DEX corect este piuneză cu varianta pioneză (pentru ăștia mai de pe stradă ca mine). Voi începe și eu să folosesc piuneză când voi auzi moșnegii din parc „Mută piunul la B4 băăă”, sau „Băăă, când eram eu piunier ...” sau pe cei de la sport „Campiunul Lucian Bute a luat-o în barbă”. De fapt eu am o teorie despre cum se creează forma corectă a cuvintelor.

La Academia Română după ce se termină campionatul intern de triatlon (Solitaire, Minesweeper și FreeCell) ca să nu se plictisească pleacă în deplasare la Facultatea de filozofie unde se joacă returul la campionatul intrauniversitar de Scrabble.
Iar când decanul de vârstă al Academiei Române joacă cu decanul de la filozofie, nervii ajung la maxim iar în momentul decisiv pac maestrul limbii române pune PIUNEZĂ pe tablă cu Z pe triplat cuvântul. Astă de la filozofie spune, „Dar nu se spune pioneză, așa cum a scris și colegul dumneavoastră de la masa alăturată?” dar maestrul limbii române se uită puțin încruntat spre colegul mai tânăr care încearcă să se ascundă în spatele tăbliței și spune apăsat „PIUNEZĂ este corect!!! (... o pauză în care încă sunetul semnelor de exclamare reverberează în sală ...) Pioneză e o variantă mai ... vulgară ... acceptată dar VULGARĂ!!!”. Colegul mai tânăr aprobă tăcut și repejor din capu-i în care încă mai răsună (VULGAR!!!, Vulgar!!, vulgar, v....).

Într-o altă partidă devenită istorie decanul a scris cuvântul „niciun”, când i s-a atras atenția că sunt două cuvinte, decanul imediat ripostă: „Nu este adevărat, corect este niciun, am scris și un tratat despre asta, tocmai ce va fi publicat, nu-i așa colega?” uitându-se încruntat către colegul tinerel care aprobă rapid. A doua zi imediat se publică tratatul scris aseară de colegul tânăr dar datat cu 3 luni în urmă (distorsiunea timpului e explicabilă foarte ușor prin presiunea cuantică relativistă care o are privirea încruntată a unui decan bătrân asupra unui coleg mai tinerel căruia îi poate face cariera praf printr-un singur cuvânt).

Asta este teoria mea care explică piuneza, numărul de e-uri în creează, de i-uri în copiii, de ce se scrie Botswana și nu Botsuana, niciun, nicio. Totul depinde de ce litere îi pică decanului la Scrabble.