Join the new world

Originea speciilor pirigo-boscorodacale se pierde adanc in negura vremurilor. Totusi, pentru a deosebi piriguşul de boscorodac, ne-a parvenit următoarea regulă: Priviţi din spate, cel din stânga este mereu boscorodacul.
Ca un corolar, prin inţelepciunea Zeului, Eu, Confuzius, adaug: Lucrurile se complică atunci când îi priveşti din faţă.
- Despre natura lumii aşa cum o vedem când afară este ceaţă, Confuzius, Editura Colacul de Sticlă, Aprilie 493 î.e.n, pagina 12 bis.

La vama Albiţa, coadă kilometrică pe sensul de intrare in Romania, toţi neagă că au ţigări, tuturor li se confiscă ţigări. Arcimete şi Confuzius stau bine proptiţi în singura uşă rămasă intactă a Daciei lor neaoşe, cu tăblărie de export. Fabicaţie chiliană.
- Auzi Preasfinte...
- Hmmm?
- Crezi matale că mai stăm mult aici la coadă? După cum arată lucrurile, nu intra nici Dracul, toată lumea iese, şi totuşi coada asta de o maşină din faţa noastră nu scade nici s-o-mpingi cu mâna.
- Că bine zici, Arcimete dragă. Chiar aş putea s-o împing cu mâna.
Preasfinţia sa chiar se ţinu de cuvânt, împingând cu toată greutatea în Volga ce zăcea proptită într-un troian în faţa lor. De sub maşină se auziră ţipete disperate:
- Toló Stop! Toló Stop!
- Ce zice ăsta??
- Cred că să nu îi spargi stopul.
De sub maşină răsări Zoli, plin de zăpadă, cu urme de cauciucuri Victoria Floreşti şi tălpi măsura 44 tip Yeti, bine hrănit. Arcimete şi Confuzius se opriră în faţa lui cu o privire persuasiv-interogativă.
- Ce faci drace pe-aicilea?
- Ce?!? Dormeam!
- Sub maşină? De ce?
- V-aş spune, dar la cât vă cunosc, o să-mi furaţi ideea.
- Nu-mi spune: trafic de ţigări! aruncă Arcimete un vârf de idee.
- De unde ţi-ai dat seama?
- Am ghicit. Plus că e foarte curios faptul că n-ai banchete în spate, în faţă, şi până şi scaunul şoferului lipseşte. Aşa că am tras concluzia că o să te întorci conducând de pe un maldăr uriaş de cartuşe neexplodate de ţigări.
- Nu-ţi face probleme, interveni şi Confuzius. Noi nu ne întoarcem. Rămânem în Moldova.
- Aha.
- Şi totuşi, Zoli, de ce nu treci? Ai probleme cu maşina? E furată?
- Nnnnuuu...de fapt o să trec chiar acum!
Ca un om de cuvânt ce se afla, Zoli chiar trecu graniţa. Nestingherit, spre mirarea celor doi. Cu greu, motorul Daciei porni şi ei se prezentară la postul de control.
- Maior Castravete! Bună ziua! Ne cerem scuze pentru întârziere. Acum a sosit şi rândul dumneavoastră să vă vămuim...
Şi maiorul se puse pe treabă...Două zile mai târziu, Arcimete şi Confuzius admirau o piaţetă luminoasă din centrul Chişinăului şi visau la ziua când statuia lui Sir Gogu va trona în mijloc, semeaţă, cu spada în mână şi călare pe una din trotinetele scriitorului.

Din Chişinău, cu respect,

Sir Gogu