Join the new world

Si parca e iarna, şi totuşi nu o simt sau defapt iarna a venit acasă, păcat că casa nu mai e aceiaşi.

Era cândva...

Hai Nicu, fugi la şcoală că e ora 7!
Mă trezesc auzindu-mi bunica strigând la bucătărie în timp ce găteşte un ceai şi taie salamul. Sunt şmecher socot în gând că dacă fac pe drum 30 minute şi lecţia începe la ora 8:15 atunci pot să mai dorm un 20 minute şi să ajung cu 10 minute întârziere, oricum profesoara de spaniolă o să înţeleagă. Între timp simt pe fratmio că se scoală şi uimit priveşte pe geam zicându-mi că a nins.
Mă scol împotmolit în plapuma caldă şi călcând pe podeaua rece merg la geam, frumos, stau încremenit puţin apoi fug să îmi beau ceaiul să îmbrac cămaşa blue, că aia albă e pentru sărbători şi pantalonii la dungă să fiu în rând cu colegii şi trăgându-mi papucii şi scurtă ies din casă; e frig, e bine şi acel aier curat care îţi pătrunde printre oase, pe sub pantaloni inghetinduti urechile roşii. Aştept, savurez zăpadă că o cafea, o inspiraţie adâncă şi o expiraţie cu aburi care te transporta printre nourii fericirii.
Sunt aburi, deci e destul de frig, o să ţină şi zăpadă ceva zile, deci o să am timp să mă dau cu sania, e bine!
Merg spre şcoală repede, repede dar oricum ajung nu în juma de oră dar direct în a doua lecţie, pe drum netezim dealurile cu papucii lusuiosi şi udând pantalonii în fund prin căderi.

A fost bine.