Join the new world

Acest articol poate fi considerat o continuare a unui articol pentru managerii incepatori si este dedicat celor care au deja cunostintele de baza in domeniul companiilor, respectiv doresc sa-si imbunatateasca activitatea. Sunt sigur ca unii dintre voi cunosc deja lucrurile prezentate in acest articol si le folosesc deja (cu succes) - pentru ceilalti, va invit sa va asezati comod in fata monitorului.

Astfel, ce deosebeste managerii care dau faliment dupa cateva saptamani de cei care au succes ? Ce fac ei altfel si mai ales, cum o fac ?

Urmand cateva principii simple.


1. Alegeti cu grija tara si domeniul unde va deschideti firma. Daca in Romania exista deja 40 de firme de arme Q1, credeti ca are rost sa va mai faceti si voi una ? Care ar fi avantajul vostru concurential ? Credeti ca puteti produce mai ieftin ?

eRepublik nu ofera prea multe ocazii de a avea un avantaj concurential asupra celorlalti. Poate fi vorba de :

- pretul materiei prime. Cel care are materie prima mai ieftina, va avea un pret final mai mic. Este si motivul pentru care este recomandat sa va faceti firmele in "perechi" (una de resurse si una de manufacturing) sau sa aveti un contract ferm cu un furnizor la un pret preferential. O a treia metoda, mai complicata, este sa va plimbati prin toata lumea si sa cautati cele mai mici preturi la resurse (la grain, de exemplu, fiind cea mai raspandita resursa).

In principiu, nu ar trebui sa cumparati resurse de pe piata decat in cazuri speciale. As da aici ca exemplu firma mea din Croatia, unde grainul se vinde in mod normal cu 0.43-0.48 HRK, in conditiile in care eu reuseam sa il produc, la salarii medii, undeva pe la 0.45 HRK (productivitatea varia atunci in functie de Trivia). Ceea ce insemna ca multi manageri ai unor firme de grain produceau in pierdere/cu un castig foarte mic. Urmarea a fost simpla - am inchis firma de grain, am contactat unul din producatori si am stabilit un contract prin care imi oferea 150 grain/zi la 0.45, si am scapat de grijile legate de angajati, salarii, etc.

- resursele financiare. O companie potenta financiar - a se citi, cu fonduri suficiente - isi va permite sa nu vanda atunci cand preturile sunt scazute sau dimpotriva, sa vanda la preturi de dumping pe o perioada lunga de timp pentru a elimina concurenta. Nu va grabiti sa scoate banii din firma, desi uneori e destul de tentant.

- angajatii, despre care voi vorbi mai jos putin.

2. Urmariti piata din Romania si cea internationala. Ce tara s-a deschis si va avea nevoie de food, ce tara incepe sa aiba un potential militar, unde lipsesc gifturile sau moving tickets. Urmariti zonele de conflict. Urmariti taxele de import, TVA si income din diferite tari. Urmariti alegerile si programele economice ale partidelor care urmeaza sa castige. Urmariti pietele pe care anumite produse de o anumita calitate lipsesc. Urmariti populatia tarilor respective.

Astfel veti gasi oportunitati de afaceri, adica posibilitatea de a-ti recupera investitia intr-o perioada scurta de timp si de a trece pe profit. Este o activitate time-consuming, dar asta e ceea ce poate face diferenta intre voi si un manager care va produce la limita (sau sub limita) profitabilitatii.

3. Extindeti activitatea companiei pe orizontala. Este extrem de interesant sa ai o firma de arme, dar ce faci atunci cand nu ai licente de export si nu ai razboi timp de 3 saptamani ? Preturile scad, trebuie scazute si salariile, oamenii pot pleca. Ai o companie de food, dar ce faci in timpul razboiului, and managerii companiilor de arme pot oferi salarii mult mai mari ? Ambele situatii mi s-au intamplat, si am folosit profitul de pe compania de food, de exemplu, pentru a sustine compania de weapons in timpul lipsei modulului de razboi.

Mai mult, extinderea activitatii prin 3 firme diferite inseamna ca veti putea oferi un pachet de beneficii angajatilor (sa zicem, gifts + food + weapons), asa cum voi detalia mai jos.

4. Licenta de export vs. firma in tara respectiva

Sa zicem ca ati gasit o oportunitate, un produs care lipseste sau este destul de rar pe o piata. Aveti 2 posibilitati :

- licenta de export, care inseamna 20 de gold, plus pierderile datorate taxelor de import;

- deschiderea unei firme in tara respectiva;

Exista destul de multi factori care influenteaza decizia, de la calitatea firmei, pretul materiei prime in Romania si in tara respectiva, salariile in Romania si in tara respectiva, astfel incat e greu de spus "varianta X este cea buna". In principiu, ceea ce trebuie sa faceti e sa petreceti ~20 de minute pentru a pune toate calculele pe hartie si a estima profitul in ambele cazuri. Daca vi se pare un efort major, ganditi-va ca e mai bine sa pierdeti 20 de minute decat sa regretati decizia mult timp dupa aceea.

5. Angajatii - principala resursa. Spuneam intr-un articol interior ca o calitate importanta a unui manager este sa stie sa discute cu angajatii si sa nu ii trateze ca pe simple nume cu un "price tag" langa ele. Fiecare angajat are nevoi proprii, are dorinte si asteptari diferite de la angajator si de la joc. Cu unii comunicarea este mai dificila, altii sunt deschisi la comunicare si abia asteapta sa fie contactati.

Spre exemplu, programul meu pentru angajati in Croatia includea : salariu (cam 1 RON peste pretul pietei), donatii de wellness cam de 2 ori pe saptamana, food si arme la un pret redus, program de "bring a friend", asistenta pentru angajatii incepatori. Chiar daca la inceput profitul a fost mai scazut, beneficiile s-au vazut mai tarziu. Fiind o tara destul de nationalista, am avut de "infruntat" un grup de 3 firme de food concurente care mi-au declarat destul de clar ca vor sa ma scoata de pe piata. Asta insemnand vanzare de food la pret de dumping si oferte cu 5 HRK peste media pietei pentru angajatiu mei. Dupa o saptamana, mi-au trimis un PM si m-au intrebat ce salarii am eu in firma, ca n-a vrut sa plece nici unul 🙂. Salariile nu erau mari, dar oamenii erau in general recunoscatori pentru atitudinea pe care am avut-o pana atunci fata de ei.

Acelasi lucru l-am patit in Romania, cand am fost nevoit sa scad salariile la firma de Weapons (din cauza "pauzei" de 2 saptamani si jumatate a modulului de lupta). Am trimis un mesaj fiecarui angajat in care ii explicam situatia, ii explicam ca e o situatie temporara, alaturi de un calcul al
productivitatii, costului ironului si costului weaponurilor. Rata de mentinere a angajatilor nu a fost chiar de 100%, mi-a plecat un angajat, dar a fost oricum mai mare decat daca le-as fi scazut salariile fara sa explic nimic.


Ce concluzie putem trage din toate punctele de mai sus ? Succesul unei firme depinde intr-o masura destul de mare de timpul si implicarea managerului. Sunt ore si zile cand petrec ore intregi doar studiind pietele si schimbarile de pe pietele internationale, dar, ca orice activitate, fara efort nu se pot obtine foarte multe lucruri.

Sper ca recomandarile de mai sus va vor ajuta (Vote and Subscribe pentru viitoare articole) sa deveniti niste manageri putin mai buni decat erati inainte de a citi acest articol.

andyr