Sa pastram un moment de reculegere,...

Day 2,903, 08:26 • Published in Romania Romania • by belzebut cel crunt

Sa pastram un moment de reculegere pentru sufletele pierdute vineri seara,.... Dar oare nu se putea evita aceasta tragedie, e prima intrebare care imi rasuna in minte? Da, sa pastram un moment de reculegere pentru copii acestia! Puteau fi copii mei, ai tai sau ai prietenilor tai. Puteau fi fratii sau surorile nostre, puteau fi prieteni nostrii,... Dar tot nu pot sa inteleg de ce a fost nevoie de moartea lor ca autoritatile sa se sesizeze? Ma obsedeaza aceasta intrebare,...

Cati dintre noi trebuie sa mai moara pe asa zisul altar al democratiei, al tranzitiei? Pană cand mai rabdam coruptia ce mananca societate noastra, precum cangrena mananca carnea? Sa pastram un moment de reculegere,... dar sa nu lasam ca moarte acestor copii sa fie in van. Macar acum in al doisprezecelea ceas sa luam atitudine,.... sa cerem socoteala,... sa fim solidari cu familiile indoliate. Sa cerem socoteala, celor ce trebuiau sa ne protejeze, celor ce ne reprezinta si ar fi trebui sa vegheze, prin intermediul institutiilor statului, spre apararea drepturilor noastre, imi rasuna in timpane cu o ritmicitate aidoma batailor de ciocan.

Nu pot sa inteleg de ce a fost nevoie sa moara 30 de oameni pentru ca primaria sa vada ca acolo nu exita autorizatii! Nu pot, dar mai ales nu vreau, sa accept ca este posibila organizarea unui eveniment, de asemenea amploare, fara sa existe un aviz al pompierilor, fara sa se asigure o minima asistenta medicala.

De ce a fost nevoie de moartea a 30 de copii, ca cei responsabil cu organizarea si avizarea evenimentelor de acest gen sa inceapa controalele? De ce,...?

S-au declarat 3 zile de doliu national, dar oare ajunge? Oare este suficient? Va alina el durerea celor suferinzi? Va inlocui golul din sufletele parintilor ce si-au pierdut copii acolo? Pe cine mai incalzeste un doliu national, cand stie ca maine isi ingroapa copilul? Copilul pe care numai ei, parintii stiu, cu cat chin si suferinta l-au crescut, intr-o tara in care a capatat statut de lux, pana si ideea de a avea un copil. Intr-o tara in care trebuie sa te gandesti bine daca sa ai sau nu un copil, iar cei ce il au fac eforturi inumane si sufera umilinte cumplite, sa le poata pune ceva pe masa.

Si cand toate astea s-au intamplat, noi, cei din exterior am continuat sa ne jucam teatrul nostru frivol si obscen. Jurnalistii au făcut spectacol, parca jucand intr-o piesa de teatru prost regizata, mimand ca dau o mana de ajutor la aducerea de aparatura medicala. Se vedea de la posta ca nu facea alceva decat sa in curce, dar si-a continuat scena de prost gust, in goana sa dupa rating. Politicienii s-au aratat revoltati facand vizite si declaratii, ba la locul tragediei, ba la spital, fiecare unde a crezut mai bine, sperand sa impresioneze, in goana dupa capital elecoral. Era necesar acest spectacol de prost gust?...

Toti cauta acum vinovatii si se dau in spectacol, care mai de care, la televizor, incercand ca capitalizeze intr-un mod sau altul. Dar eu va intreb: oare cine este vinovat pentru aceasta tragedie? Nu cumva avem si noi mainile patate de sange, in mod indirect? Noi, societatea romaneasca, in ansamblul ei, nu cumva suntem raspunzatori, ca perpetum de atata amar de vreme ploconul, ca mijloc de a merge inainte si de a progresa. Ca am ridicat mita si mitocania la rang de arta, noi nu avem nici o vina? Ca atunci cand avem o problema la primarire incercam sa cautam cai ocolitoare si ne folosim de prieteni si relatii sa sarim peste rand. Ca am fi in stare sa dam oricat, doar sa nu trebuiasca sa respundem in fata legii, atunci cand gresim. Ca mituim politistii, de la circulatie, atunci cand ei incearca sa aibe grija de siguranta noastra si a celorlati. Ca mituim doctorii si asistentele pentru a primi un tratament preferential in spitale si avansam in fuctii de conducere rude si prieteni, constienti fiind de faptul ca nu au pregatirea necesara. Ca la fiecare alegeri ne vindem voturile pe o galeata si un kilogram de faina, sub scuza ca suntem saraci, iar apoi ne trezim cu toti alienati si incompentii in fuctii de conducere, avand ca singur scop umplerea propriilor buzunare. Pentru toate astea si multe altele, cate au loc in societatea noastra bolnavicioasa, nu cumva suntem si noi vinovati? Oare nu cumva este si vina noastra, ca si oameni care dam si luam mita, in orice situatie, sub scuza de cadou, fiind constienti de faptul, ca mai devreme sau mai tarziu va trebui restituit acest favor? Raspunsurile tuturor acestor intrebari se afla deja in proprietatea noastra, trebuie doar sa avem curajul sa deschidem ochii si sa recunoastem.

Sa pastram un moment de reculegere,... caci astazi nu mai putem face nimic pentru acesti copii, din postura de simpli membrii ai unei societati, dar cu siguranta, de maine, am putea avea grija sa nu mai moara si altii,...

Sa pastram un moment de reculegere,...

by silviu tatu (belzebut cel crunt)

p.s. Cine are posibilitatea sa doneze sange, zilele aceastea, va rog din suflet sa o faceti! Este singurul mod prin care putem ajuta, in aceste zile, pe cei ce se lupta pentru viata lor.