Join the new world

http://www.formula-as.ro/2008/847/mica-enciclopedie-as-27/recapitulari-necesare-90-de-ani-de-la-marea-unire-din-1918-10515-print">In urma cu 90 de ani, intr-un decembrie friguros si inghetat, toata suflarea romanilor din Ardeal ardea sufleteste, in asteptarea implinirii unei visari de veacuri: unirea Transilvaniei cu celelalte provincii romanesti. Pe jos, calare, cu carute sau pe acoperisuri de tren, sute de mii de oameni s-au adunat pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, pe 1 decembrie 1918, pentru a striga intr-un glas: " Vrem sa ne unim cu tara ".

Sosise clipa cea mare, dorita si prevestita de luptatorii pasoptisti, "ceasul sfant" proorocit de luminatorii Scolii Ardelene si de memorandisti. Napastuiti de o stapanire brutala, care ii trata ca pe vite, romanii ardeleni ajunsesera la disperare. Desi erau multi, de doua ori cat ungurii, sasii si secuii la un loc, ei traiau ca pe sub pamant in propria lor tara.

La sedinta din 15 noiembrie 1918 a Consiliului National Roman Central de la Arad, un grup de tineri inflacarati, in frunte cu Iustin Marsieu, a cerut Consiliului sa proclame chiar atunci, pe loc, unirea Transilvaniei cu Romania. Dar marele om politic Vasile Goldis le-a spus, cu tact: "Oare avem noi dreptul sa deposedam lumea toata, marea noastra familie romaneasca, de aceasta satisfactie si bucurie celesta, de a fi prezenta in ceasul pe care-l asteapta sa bata la marea sarbatoare a neamului nostru?". Goldis a mai spus ca totul trebuie construit in asa fel incat sa nu poata fi pusa la indoiala "autenticitatea unui act atat de important" si ca Marea Unire sa exprime "vointa intregului popor" si nu numai a catorva persoane.

"Eram liberi, in urma cu o saptamana: Ne-am rupt de Ungaria… ne chemau sa ne strangem la Alba Iulia. Sa ne alegem soarta. Toata lumea vorbea de unire, ziceau ca s-a intalnit domnul Maniu cu domnul Bratianu, ca regele ne asteapta acolo, sa aducem lume si steaguri. Am plecat cu mic cu mare, toti din sat, cu steaguri, cu cantari, taica-parintele canta Tatal Nostru si noi o data cu el, apoi: Pe-al nostru steag e scris unire si imnul parintilor nostri de la Pasopt si imnul Tarii… Pe drum ne intalneam cu oameni din alte sate, ne pupam si ne prindeam de gat. Eram cu totii frati. Cand am ajuns in sfarsit acolo, forfota, multime mare de oameni, in fata se plimbau de la o tribuna la alta si tineau cuvantari, cei din fata ne povesteau celor din spate ce se zicea, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, intre atatia frati frigul iernii se facuse cald, imi venea sa-i pup pe toti cei din jurul meu ca niste frati ce ne aflam. la un moment dat multimea a izbucnit ca unul: Au inceput sa agite steagurile se auzea din 100000 de piepturi: Romania! Unire! Mi se facuse pielea de gaina, simteam cum se ridica parul pe spinare, tremuram si lacrimile imi umpura ochii, nu ma mai simteam, cred ca am cazut. suntem toti fratii un singur cor: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Traiasca Romania Mare!"

Spuneti generatiilor viitoare ca noi am facut suprema jertfa pe campurile de batalie pentru intregirea neamului!

Traiasca Romania Dodoloata! Asa se salutau romanii acum aproape 100 de ani… Astazi este o zi trista… dusmanii ne-au cotropit, ne-au furat din patria noastra ne-au intors fratii in robie… Au cotropit Crisana, Biharea unde a murit Menumorut! Apoi Transilvania pamantul sfant pentru care s-a luptat Gelu, pe care a murit Mihai Viteazul, pe care s-au jertfit Horia, Closca si Crisan, si tot nu s-au potolit: continua vor Maramuresul de unde a pornit Dragos, cel care a facut Moldova si Bogdan cel care a intarit-o... si vor sa ne stearga de pe harta… ei ne-au luat pamanturile, ne cer acum si viata:

http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/pamant.php">Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!


De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -
O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!


Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi
Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!


La Lupta romani! E timpul sa luam inapoi ce este al nostru!
Sa demonstram inca o data ca ne mai curge in vine un sange de Traian... dusmanii sunt aici: pe ei flacai!