Rinduri de poezie printre rinduri de razboi

Day 1,788, 10:56 • Published in Republic of Moldova Hungary • by Sergiuts

Salut, e Natiune!
Dupa citeva saptamini de cunoastere a jocului si a anturajului acestuia, dupa ce am vazut persoane care se consacra dezvoltarii culturale a eMoldovei, personae care stiu sa asculte, sa aprecieze si sa critice pozitiv opiniile, creatiile altora, deci, dupa toate acestea am prins la curaj si am decis sa fac si eu o incercare sa intru in “cercul cultural” al eRepublicii noastre.
Mi-am propus sa infiintez o revista cu inclinatie literara, dupa cum sugereaza si titlul articolului dat, desi continutul nu vea avea direct legatura cu militaria, voi incerca sa creez paralele cu osteanul, care obosit de lupte, intr-o seara cu stele pe cer, nu cu nori de fum, isi aseaza pe un petec de hirtie toate amintirile si sentimentele legate de o frumoasa domnisoara care-l asteapta…sau poate deja nu (cine le stie pe asa vremuri cumplite), undeva in inima tarii departe de fluieratul gloantelor si bubuitul tunurilor. Voi incepe cu publicarea creatiilor proprii, departate de cele ale geniilor literari, dar pentru un ostean de rind probabil ca sunt decente si sper ca si alti osteni isi vor publica creatiile lor, caci dupa cum se observa paminturile si bogatiile sunt foarte usor de cucerit si pierdut, si doar cultura poporului nu se teme de armele inamicilor… ea se teme doar de nepasarea purtatorilor ei. Din acesta cauza as vrea sa aduc aportul meu cit de mic si neinsemnat n-ar fi, sau cel putin incerc sa fac asta.

Pentru inceput vreau sa public o poezie mai deosebita de celelate care vor urma, a fost scrisa in memoria Maestrului Grigore Vieru in ziua inmormintarii lui, rabufnita din atmosfera ce domina asupra centrului Chisinaului generata de o multime cum nu mai vazusem pina atunci, o multime cu totul diferita, nu era multimea care se stringea pentru a sarbatori ceva, plina de veselie si iz de “sarbatoare” pe alocuri, era o multime abatuta, cu ochi infricosati si intrebatori ca a copiilor mici speriati de singuratate cind isi pierd mama din cimpul de vedere, o multime care a creat o energie tragica si patrunzatoare pina in adincul oricarui suflet.

Desi nu e

Desi e dupa orizont
Si nepatrunsul ne desparte
Caldura sa nu a pierit,
Lumina sa inca mai arde.

Desi ii glasul amutit
Si e tacerea infinita
Cuvintul sau nu a pierit,
Iar versul sau inca mai cinta.

Desi e inima-npietrita
Si-n vene singele nu fierbe
Dragostea lui nu a pierit,
Iubirea sa ne sta de veghe.


Multumesc pentru timpul acordat lecturii!

Sergiuts