Retorică... în cald!

Day 1,295, 22:46 • Published in Romania Romania • by Zikku
- pentru concurs -

fundal sonor recomandat ... întru desăvârşirea visării



O zi ca oricare alta, cu paşii mei cadenţaţi imprimând nisipului un tempo de tango retoric...
Merg agale pe ţărmul franjurat de dantela înspumată a nemărginirilor albastre, gândind în ritmul paşilor pierduţi, undeva, în urma trecerii timpului.
Un pas, doi, trei…
Simt sub tălpi răceala pietrei de ţărm şi asemeni sirenelor ieşite din spuma mării, îmi întind osteneala pe stâncă. Îmi sprijin gândurile în palmă şi mă infăşor în marama izului de alge…
Mă uit in jur. Deoparte e marea, de cealată, nisipul… iar eu, eu şi stânca, străjeri ai hotarului apă-pământ…
Eu, stranie făptură plecată umil în faţa creaţiei, mângâind cu gândul soarele zilei la răsărit de lună, măsor tipul cu pasul.
Nicăieri nu am loc de popas, om nebun ce-nconjoară pământul, lânga mine opreşte un ceas... doar unul, la intersecţia lui azi cu ieri şi mâine...”
E cald, e vară şi e… azi.
Neobosită privesc marea deasupra căreia se ridică mireasa nopţii, luna.
E linişte.
Şi totuşi nu.
De departe se aud venind în galop mustangii albi ai valurilor lovite de stânci. Mă prind în fuga lor şi… nicăieri nu am loc de popas...
Obrajii-mi îmi ard. Privirea-i departe, în larg, departe, tot mai departe. Gleznele-mi sunt ude, lovite cadenţat, în tempoul unui tango retoric. Un curent uşor din fâlfâit de aripi de albatros se joacă isteric cu suviţe rebele ce-mi umbresc fruntea.
Privesc înapoi... văd urmele de ieri ale paşilor mei în drumul lor spre mare... Privesc în jos... văd paşii mei la contopirea nisipului cu valul... Privesc înainte... văd paşii mei pe apă, lăsând urme de neimaginat.
Privesc înainte, tot înainte, om nebun ce-nconjoară pământul cu gândul neobosit, în nopţi nesfârşite de vară. Văd urme de paşi... Sunt urmele mele de ieri, ajunse din urmă de privirile de mâine.
E cald.
Obrazul mi-e ud.
Simt sarea rămasă în urmă... A fost lacrima mea?... A fost doar strop de val născut din sărutul mării cu stânca?

Lânga mine opreşte un ceas,
Din timpul trecut şi rămas,
Ce-amestecă azi-ul cu ieri
Şi mâine, în nesfârşite veri....

O zi ca oricare alta, cu paşii mei cadenţaţi imprimând nisipului un tempo de tango retoric...