Reteta ideala pentru dezastru

Day 2,363, 22:04 • Published in Romania Romania • by Lucian82

In viata reala suntem ceea ce suntem. Urati, nebuni, frumosi, frustrati, fericiti, timizi. Suntem, de fapt, o suma a sentimentelor noastre.



Eu sunt un bou.

De ce atunci cand ne place o persoana spunem cele mai stupide lucruri? De ce in loc sa-i spunem simplu Imi place de tine, ne complicam si ajungem sa vorbim de cu totul alte lucruri? In cel mai rau caz ea va spune ca nu e interesata. And we can move along.

Unei femei sau unei prietene pot sa-i spun 1000 de lucruri frumoase. Si de cele mai multe ori vorbesc serios. La o persoana incerc mereu sa evidentiez partile ei bune si sa o tratez cum mi-ar place si mie sa fiu tratat.

Nu am probleme cand vine vorba sa agat o pustoaica, ca are 18, ca are 30 de ani strict pentru ce ne interseaza in principal pe noi barbatii. Problema vine la o femeie pe care o plac cu adevarat. Mai degraba ingheata iadul decat sa zic eu ceva.

Cand plac o femeie se pare ca ma blochez.

Stiu ca multi din voi ati fost intrebati de persoana iubita, dupa ce v-ati cunoscut, inaintea unei relatii, Dar ce iti place la mine? Raspunsurile mele, poate si ca a catorva din voi, nu sunt mereu cele mai reusite. Ori incerc sa schimb subiectul ori, de obicei, spun cele mai proaste lucruri si ma poticnesc atat de rau incat pur si simplu ma crede un idiot complet.

Si de ce nu m-ar crede? Noi, oamenii normali (asa ma flatez eu) nu suntem super eroii de filme. Avem defecte (si ohoo cate avem), avem suparari, probleme. Toate astea ne influenteaza.

Adaugam un strop de timiditate si frica de a nu spune ceva gresit, astfel incat fiinta care ne place sa nu mai doreasca sa vorbim, si Poftiti la reteta ideala pentru dezastru…

Poate fi o tipa pe care ai cunoscut-o pe net, o colega de servici, de liceu, o tipa dintr-un bar.

Cand e vorba sa fii idiot, esti idiot oriunde si nu tine cont de varsta.



Mi s-a intamplat recent. M-am surprins si eu pe mine cand am realizat cat de incapabil sunt sa spun ceva cat de cat coerent. Nu am probleme in a vorbi cu prietenii, prietenele mele, dar cand vine vorba de o fata pe care o plac, e Dezastru, cu D mare.

Problema mea, imi plac fetele timide. Feminine. Daca intr-un local e o fata care se joaca cu telefonul, incojurata de cei 10 prieteni ai ei galagiosi, eu pe ea as alege-o.

Dar fiind si eu la fel (timid, nu feminin)… va dati seama unde ajung?

Stau cu 100 de ganduri de exprimat si nu zic nimic. Ea nu zice nimic, din acelasi motiv sau poate e plictisita de mine sau pur si simplu nu ma place, e in alta relatie. Sau sau… Bineinteles ca nu am de unde sa stiu atata timp cat stau ca boul si nu spun nimic sau vorbesc de serviciul meu.

Ce bine ar fi daca ar incepe ea sa vorbeasca. Insa fiind cuminte si politicoasa nu are cum sa spuna altceva in afara de Salut, ce mai faci? Cum sa ma poata cunoaste daca eu nu zic mare lucru? Ea cu siguranta nu intreaba.

Iar cand ma hotarasc intr-un final sa spun ceva? Mai bine fugeam si ma ascundeam…



Asa ca e mai bine sa tac si ma gandesc la alta zi cand o sa fiu capabil sa articulez 2 cuvinte. Daca mai vine acea zi si nu se va marita pana atunci. Slabe sanse.



The Proclamers – I would walk 500 miles. Poate ma destept.



Duminica placuta!!!