Relaxare

Day 1,685, 01:49 Published in Romania Romania by QueenOfTheDamned

Beau un ceai verde cu menta si te privesc. Nu esti atat de diferit de alti oameni, dar… parca intunericul din ochii tai ma face sa ma arunc in prapastia gandurilor. Cateodata simt ca ma jupoi de amintiri si de trairi.
Imi spui ca tu nu uiti niciodata. Ma amuza. Nu ma gandesc la mine, ci ma gandesc la toate celelalte. E acel moment al zilei cand nu stii daca e noapte, nu stii daca e viata, e acel moment al romanului nostru comun cand nu are importanta cine iubeste pe cine, cine uraste pe cine, cine cedeaza sau nu, e acel moment cand, oricat ai incerca sa fii singura, o umbra iti trece mereu prin ganduri.
Tu vorbesti si eu te privesc incet, lasandu-ti vorbele sa se rostogoleasca molcom peste mine si prin mine. In spatiul de la intersectia viselor, nu te mai aud. Privesc déjà departe, la ce se intampla acum, la ce s-a intamplat azi noapte, la ce se intampla tot timpul in lume, inainte de noi si dupa noi.