Join the new world

Confuzius statea meditand in pozitia Lotus Elise (lasat pe spatar si cu dosul sau megatronic pe scaunele incalzite la foc mic). Se gandea la nemurire, la cat de plictisitoare e.
Arcimete aparu tarandu-se pe podeaua placata cu marmura de Carrara. In urma lui, o dunga rosie prea accentuata sa fie doar o iluzie optica.
- Ce-ai patit, maestre? facu Confuzius putin deranjat de sangele ce-i murdarea pardoseala.
- Sunt blestemat! Blestemat, iti spun! planse Arcimete.
- Cum adica? De ce?
- Sufletul mi-e patat, reputatia mi-e distrusa!
Savantul se aseza cu greutate, icnind si blestemand soarta. Isi aprinse un Zorro si declama:
- Am luat si eu boala. Am descoperit ca am clone.
- Clone? Cum adica? Ai facut tu clone? Pentru ce? Pentru aur? Voturi? Recunoastere interationala?
- Nu, nu le-am facut eu! Cum poti spune asa ceva? Ma cunosti de o gramada de timp!
- Atunci cum poti avea clone fara sa le creezi tu? Vreun binevoitor care vrea ca tu sa superi Divinitatea?
- Nu stiu. Cert e ca am clone.
Urma un minut de tacere vinovata, timp in care Preaburtosul privea atent cum menajera stergea din genunchi urmele de sange de pe podea.
- Veneam de la o conventie a Trekistilor Francmasoni Exclusiv Bilingvi unde am fost invitat sa tin o prelegere scurta cu titlul "Poarta Uhura chiloti? Analiza extinsa", iar cand am intrat in casa, in timp ce-mi desfaceam sireturile la pantofi am vazut ceva cu coada ochiului. La inceput am crezut ca e o iluzie optica, o festa ce mi-o juca lumina reflectata in nenorocita asta de marmura cu care tu ai decis sa plachezi toata casa, incluziv patul din dormitor si canapeaua din sufragerie.
Insa nu, nu era o iluzie: in stanga mea, uitandu-se bovin la mine statea Un alt Arcimete!
- Cum adica un alt Arcimete?
- Cum te vad si cum ma vezi! Nenorocita de clona din stanga isi dezlega pantofii exact ca si mine! Cred ca era in faza de invatare, de imitare. Am incercat sa comunic cu ea, insa pesemne nu stia inca sa vorbeasca. Am zis: poate merge cu limbajul semnelor! Dar nuuu, tot ce faceam eu facea si el, maimuta enervanta. Si pe cand incercam sa ma fac inteles, la un moment dat, nenorocitul imi arata gaura din ciorap!
Mi-au sarit dracii, desi eu sunt un om linistit si mi-a trecut prin cap sa-i arat un semn obscen, insa nici n-am apucat sa ma gandesc bine la asta si animalul imi arata mie, mie!, ce crezi? Degetul!
Atunci am tabarat pe el si l-am batut pana n-a mai ramas nimic din el, decat cioburi-cioburi. Pesemne clona asta era facuta in spiritul transparentei, ca era facuta toata din sticla.
Mergand prin casa catre garajul in care banuiam ca esti, m-am mai intalnit cu vreo 4-5 clone pe parcurs. Le-am batut bine pe toate, insa m-am taiat de m-au luat dracii in sticla din care erau facuti.
- Aha... inteleg acum. EULAMPIAA! Eulampia!
- Da Preamarite?
- Suna te rog la salvare sa-l repare pe Arcimete. Si am sa te mai rog sa dai inca doua telefoane: la geamgiul de pe Catastrofei sa-mi comanzi 6 oglinzi identice cu cele sparte de animalul aici prezent si la Spitalul de Fericiti. Ba nu, iarta-ma: Spitalul de Preafericiti.


Mi s-a acrit sa tot aud despre oameni ce se folosesc de clone sa castige tinichele virtuale. Nu inteleg ce castiga ei daca ies congressmani cu ajutorul clonelor pentru ca, sa fim seriosi, singurul rezultat al actiunilor lor este pierderea totala si iremediabila a "fun-ului" din joc. Deja totul devine previzibil, poti anticipa la un interval de 5-6 zile cum o sa decurga voturile si cine o sa iasa congressman sau chiar presedinte. Un joc previzibil nu este un joc amuzant.
Pare-se ca "papusarii" nu-si manuiesc numai clonele lor, ci ajung sa ne manuiasca si pe noi indivizii singulari intr-o anumita masura, ceea ce ma intristeaza pana la eSinucidere.



Cu respect,

Gogu,
Vizibil Sucarit.