Radical sau continuu ?

Day 1,031, 04:12 Published in Romania India by Patanjali
Ridendo castigat mores!
___________________________________________________________
Ambient sonor sugerat:[url] http://www.youtube.com/watch?v=RK0exlaBeug&feature=related [/url]
___________________________________________________________
Wie auch beim Tod die Welt sich nicht ändert, sondern aufhört. – acelasi autor

"În moarte, de asemenea, lumea nu se schimbă, doar încetează."

Sunteti fumatori ? Ati incercat vreodata sa renuntati ?

Sunteti jucatori de eR (asta e sigur). Ati renuntat la joc ? Inca mai sunteti aici ?

Tindem sa credem ca pentru ca ceva sa inceteze trebuie sa fim „motivati”, sa existe o ratiune pentru care renuntarea sa aibe loc.
Totusi, in mod ciudat, nu prea putem controla ceea ce ni se intimpla (exceptiile de la aceasta regula sunt neglijabile – de obicei si neobservate sau macar neintelese) si ne trezim ca renuntam la ceva, sau ca acel ceva nu mai exista in existenta noastra (nu neaparat in viata noastra) ca urmare a unui fapt radical, un conflict, o actiune exterioara invaziva, etc.

Astfel ne simtim ... „deposedati” de scumpa noastra „adictie”. De placerea aceea, sau de siguranta si confortul lipsei de durere.
Cu cit dependenta era mai mare (puteti socoti in tigari / zi, pentru fumatori sau ore / zi pentru eR – nu luati in calcul doar timpul efectiv in joc, pentru eR, ci si cel in care mintea voastra este „cuplata” la personaje sau fapte din joc) cu atit „lipsa”, sevrajul sau durerea, suferinta „despartirii” va fi mai mare.


Poate din aceasta cauza revoltele majore ale oamenilor au originile in limitarea sau interzicerea unor vicii sau adictii, mai degraba decit in satisfacerea unor nevoi de baza.
Poate pentru ca aceste adictii devin vise personale, creaza lumi interioare, cu care ne identificam.

Cavalerii Asanizi sunt minunat prezentati in povestea „Pergamentului diafan” a lui I.P.Culianu.
Se zice ca aveau un sediu intr-un castel de pe munte, unde erau adusi de tineri si erau deprinsi cu toate formele de placere ale vietii.
Apoi, la virsta maturitatii li se dadea o sarcina initiatica, de genul: „Ia cutitul acesta, mergi acasa la mama ta si omoar-o ! Ca dovada adu-ne capul ei intr-un sac.”
Pina cind misiunea nu era ideplinita tinarul invatacel nu mai avea acces in castel, si nici la placerile din acesta.
Daca misiunea nu era indeplinita intr-un anume interval de timp, ucenicul urma sa fie el insusi ucis.”





Ma opresc aici pentru a-mi procura placerea comentariilor dumneavoastra.

Toate cele bune, tuturor !