Join the new world

Prieteni, povestea mea incepe de ieri. Cu regiunea francofona din Canada. ..

Eh, doara stiti si voi derularea evenimentelor: am lupat eroic pana la ultima ramasita de welness, am strigat dupa ajutor camarazi de peste munti si mari, baieti si fete curajosi tare. Faine caractere, pe bune, au lasat tot ce aveau si s-au urnit la lupta.
Zidul era sus, inca 30 kile mai trebuia. Parea rezolvat.

Gherasim a meu o primit de la buna-sa de cand fusese in permisie o tuica de prune pe care o tinea la pastrare. Zicea ca-i pentru Podolia, si ne ameninta constant ca descarca tot arsenalul de Q5 pe care-l are in org daca se apropie cineva de ea. Da’ de atata entuziasm general chiar si Gherasim a meu se dadu pe brazda: desfacu prima sticla. Asa, de bucurie. Ne-am ingramadit si am consumat. Evident, cu moderatie, doara doar nu ne vad sefii care se inghesuiau in cancelarie si puneau tara la cale. Telefoanele zbarnaiau, copilu’ de trupa abia de mai prididea sa prinda hartiile care sareau de pe fax, secretara epuizase stocul de cafea. In departare – civilii se mobilizau exemplar, aprindeau focurile pe dealuri de se vedeau hat...pana-n Matzanesia ( am fost cu Gherasim si acolo, dar despre asta altadata). Era un freamat general.

Ne desfatam asadar noi cu tuica ceea de prune, asultam povestile veteranilor despre razboaie de mult uitate, cand pica traznetul. Fireste, primul afla Gherasim. Ca sa stiti si voi: a meu are o chestie de aia colorata si patratoasa de-i zice gadget sau device de unde afla tot ce se intampla in lume (mai mult eu nu stiu). Destul ca se innegri la fata. Cu vocea lui baritonala ne-a zis ca e de rau, ca zidul cade in jos. Si se tot duce....

Tuica nu mai avea gustul cela de pruna curata, parea mai degraba o posirca de mere.

Cuvintele au amutit, spiritele s-au incremenit. La sfarsit nu a mai zis nimeni nimic. Strangand din dinti am adormit. M-am trezit mahmur, cu o stare de amorteala generala, imi aminteam vag ca am avut un cosmar: mii de gold imi inundau conturile si ca am devenit FM in 2 luni. Brrrr. M-am dres repede cu o lamaie.

Am vorbit cu Gherasim. Baiatul asta e extraordinar. Cica mai are cateva sticle, ascunse bine.
Ne-a promis la toata trupa ca ajunge si pentru Podolia, dar pana atunci trebuie sa luptam si sa castigam in Spania.
Intre timp, sefii ai mari si-au facut iar treaba si au umplut magazia de arme. Azi suntem din nou pe baricade.
Aici : http://www.erepublik.com/en/battles/show/7135

Asa ca – vorba lui Gherasim : OLE!