Join the new world

Lumea asta arata ca un monitor nou, performant cu o rezolutie mare si o gramada de pixeli. Si pixelii astia striga si zbeara, si se imbulzesc, si se imbraca tipator si-si vopsesc parul in culori stridente – orice numa sa iasa in evidenta, numai sa-i vada cineva.
Si cand te uiti la ei, cand vezi cate da din ei te apuca disperarea. Atatea ai si tu de spus, atatea s-au strans, atata foc arde ca daca-l mai tii poate explodeaza si s-o dus naibii cu pixelu. Dar daca esti prea strident, nu-i bine, esti deranjant. Daca esti in rand cu lumea (pixelu), nu-i bine – nu te baga nimeni in seama. Ii tare complicat monitoru ista. Cateodata cand crezi ca ti-ai gasit culoarea perfecta iti dai seama ca de fapt s-a mai transmis si de la pixelii vecini si nu-i chiar culoarea ta... Si de fapt cum sa fie culoarea ta cand esti un amarat de pixel pe monitor. Ce culori transmite seful, asa arati si tu... Bagami-asi!

Unii mai smecheri se sting. Si atunci vrei nu vrei il observi, il remarci, si poate s-ar simti flatat saracu pixel de n-ar fi fost stins. Isi traieste si el clipa de glorie cand e mort. Nu glumesc cand zic clipa, ochiul e asa dracos ca daca vrea nu mai vede, s-obisnuieste una doua cu mortu, parca nici n-o fost. Daca pixelu-i norocos si ochiul e mai nervos, ca dinadins o sa-l caute, s-atunci pixelu asa mort cum ii, o sa-i sara si o sa-l impunga de-o sa ajunga pana la creier. Aista-i mortu norocos care s-o stins prin centru monitorului, ca pe aia de la periferie nici naiba nu-i baga in seama.

Si uite asta dilema. Atatea am de spus, s-atitea s-au strans, da cum s-o fac? Voce n-am, cu auzul - m-o gasit ursu si m-o calcat pe-o ureche. Cu bagaju lingvistic tot nu stau chiar pe roze... Adica stau eu pe roze, ca s-o strans ceva limbi in gaoacea mea, da nu stiu cum stau rozele alea ca tot pe spini nimeresc.

Si uite asa dragi pixeli, pe monitorul asta exist si eu. Si pe monitoru ista mai esti si tu, si alalalt si ceilalti. Poate c-o fi el mare si tare, da daca noi n-om lumina il arunca si pe el la gunoi. Asa ca dragi pixelasi hai sa zbieram, sa urlam, sa cantam cu ursii, sa ardem in culori stridente, sa iasa focul din noi ca-i pacat sa mocneasca acolo inauntru si sa se stinga fara s-alunge macar o farama de intuneric!
C-atunci de ce naiba mai pixelim si noi monitoru ista?!