Pintea da cu Subsemnatul (dare de seama, plicticos, boring)

Day 896, 10:49 • Published in Romania Romania • by Pintea*Haiducul

Sara bună,

În ultimul articol pe care l-am scris vă ceream încrederea şi votul pentru un loc în Congresul României, promiţând în acelaşi timp (la pct.6) o informare săptămânală asupra activităţii pe care am desfaşurat-o acolo, cu bunele şi cu relele inerente.

Fiind o datorie de onoare, mă voi ţine de ceea ce am promis deşi „subiectele orei” sunt cu totul şi cu totul altele: apogeul campaniei din Ungaria, încheierea unui mandat presidenţial de excepţie, noile alegeri pentru conducerea ţării cu trei candidaţi principali mai mult decât interesanţi prin necunoscutele (pentru foarte mulţi) care îi însoţesc.

Cum articolul de faţă nu poate interesa decât pe votanţii care mi-au acordat încrederea, prietenii de la Matza sau jucătorii care sunt curioşi cam ce se întâmplă prin Congres (ce este permis public prin regulament să se spună), vă invit dacă nu sunteţi interesaţi să treceţi direct la următorul articol care va apărea concomitent.

Pentru cei care nu au citit ce s-a întâmplat imediat după alegerile de săptămâna trecută, le recomand : click aici

Revenind la activitatea din Congres, o voi relata aşa cum a văzut-o un congressman la primul mandat (un motiv suplimentar zic eu să vă petreceţi timpul citind o dare de seamă altfel presupusă apriori searbădă). Consider că jocul ăsta se adresează atât jucătorilor de level mare care au făcut atât de mult ca eRomânia să însemne ceva în spaţiul ăsta virtual cât şi celor de level mic sau mediu care au dreptul de a vedea şi alte aspecte la care poate nu au avut acces sau poate nu i-au atras până în prezent. Dacă eromânii vor avea acces la informaţie suplimentar, nu va mai putea fi invocată atât de fariseic lipsa de experienţă a unor eventuali viitori candidaţi.

Acestea fiind zise, hai să trecem în revistă prima săptămână din viaţa de congressman a lui Pintea.

Îmi propuneam cu ceva timp în urmă ca dacă voi câştiga un loc în Congress să mă „cinstesc” cu ceva pălincuţă „made in Maramu” timp de 24 de ore. Prima intenţie, primul eşec 🙁

1. Legile votate:

În chiar prima zi de mandat a fost înaintat un pachet de legi de recorelare a taxelor şi impozitelor. Aşa că pălincuţa s-a amânat sine die 🙁. Aceste legi au fost atât de discutate în precedentul mandat încât nu au mai putut fi trecute atunci. Datorită forţei majore reprezentate de războiul cu Ungaria, consultarea a fost nici măcar frugală cu noii aleşi. Când rezultatele alegerilor sunt definitive la ora 10 dimineaţa şi în cursul zilei legile sunt deja trimise înspre votare, mie unuia nu-mi ies 24 de ore nici picate cu ceară. Sigur, era vorba de interesul naţional, de războiul cu ungurii şi de necesitatea colectării fondurilor pentru alimentarea maşinii de război române dovedită şi cu ocazia asta atât de performantă. O întrebare însă tot nu-mi dă pace: nu era aceeaşi situaţia şi cu 24 de ore înainte?

Buuuun. Existau trei variante (unii mai simpluţi zic că numai două: DA şi NU). Eu insist că există trei: da, nu şi ABŢINERE. Dacă votam DA, votam în principal pe încredere în predecesori deoarece eu nu cred întrun sistem de taxare facut cu copy-paste la variatele ramuri din economie (nu e cazul peste tot dar sunt convins că aţi prins ideea). Dacă votam NU în bloc m-aş fi pus în postura de a încerca să blochez un proces fără discuţie presant şi deosebit de important în perspectiva războiului cu „amicii” de la vest. Dacă mă abţineam, fiind şi prima zi de mandat, era imediat pus pe seama „dezinteresului” (nu vă miraţi, populismul funcţionează şi la case mai mari, în inima Congresului, nu numai în faţa alegătorilor).

Cum am votat? În majoritate DA, pentru a nu bloca un proces necesar (deşi nefericit pus în scenă), cu excepţia a două legi unde am fost „Gică Contra”. Una a fost o lege prost întocmită dintro greşeală umană privind taxele si impozitele pentru tichete. Aici am plătit tribut „bizonesc” RL (că prea mult i-am acuzat de-a lungul timpului pe promotorii inepţiei „mai bine o lege proastă decât nicio lege”- rezultatele „minunăţiei” ăsteia de judecată le culegem astazi). Mi-am sucit însă votul în DA peste numai o zi cand Mynsc a corectat eroarea propunand o noua lege, pe aceeaşi temă, în forma potrivită.

Cealaltă lege pe care am votat-o negativ a fost cea privitoare la taxele şi impozitele pe grâu (din nişte motive care nu se leagă neapărat de grâu în sine cât de strategia generală cu privire la impozitarea pe land şi favorizarea-defavorizarea exploatării unor resurse, cu care eu nu sunt de acord). Dar despre aceasta vă rog să mă păsuiţi puţin deoarece vreau să o abordez întrun articol separat.

Restul legilor votate (alianţe, propuneri de pace ori donaţii) nu cred că merită să le aprofundez, neridicând probleme speciale dată fiind situaţia curentă de război. Poate doar propunerea de pace cu Slovenia care a arătat că şi Congresul are limitele sale (aşa se întâmplă când unii dintre congressmani consideră că unicul lucru pe care îl pot face concret este să trimită mesaje de întâmpinare- nu că asta nu ar fi foarte important, Doamne fereşte). Când aproape o treime din Congress votează în necunoştinţă de cauză este o problemă zic eu (între timp lucrurile au evoluat în bine – sau cei 10 care nu au votat pacea cu Slovacia or fi tot cei care au votat greşit în cazul celei cu Slovenia?)

2. Legile propuse:

Dată fiind situaţia de război în care ne aflăm, nu este indicat să tot schimbăm taxele şi impozitele dacă nu constatăm derapaje grave. Este necesar un oarecare grad de predictibilitate în ceea ce priveşte încasările pentru a putea calcula viitorii paşi ai campaniei. Cu toate acestea, războiul nu va ţine o veşnicie iar în ceea ce mă priveşte sunt unul dintre cei care susţin sisteme de taxare şi impozitare diferite în timp de pace respectiv în timp de război. Plecând de la această poziţie, am propus începerea dezbaterilor pe marginea sistemului de taxare în perioada următoare războiului pe principiul arhicunoscut „vara sanie-iarna car”, pentru a nu fi puşi în situaţia de a începe negocierile pentru aplanarea divergenţelor de opinii pe marginea subiectului abia după terminarea campaniei. Nu de alta dar nu e nevoie să se repete situaţia de luna trecută când negocierile au depăşit mandatul congressmanilor. Şi ar fi culmea să fie trecute pe repede-înainte de viitorul Congress pe motiv de pace de data asta 😁))

3. Acordarea de cetăţenii:

Deşi nu credeam să mă lovesc prea mult de aspectul ăsta, lucrurile au stat puţintel altfel. Datorită acţiunii din Cehia, mai mulţi „repatriaţi” au apelat la ajutorul meu. Aşa cum am promis, am jucat „safe”, oameni cunoscuţi sau pe care i-am putut verifica uşor printre cunoştinţele pe care le am în joc. Ce nu am făcut: nu i-am invitat pe chat să îi verific dacă-s eromâni. Din două motive: unul expus anterior şi altul datorat fricii. Da, frică, ce vă miraţi? Ia imaginaţi-vă domniile voastre că-i spuneam lui Adrian Hashu să intre pe chat să-l verific dacă-i român. Vă daţi seama prin ce aş fi trecut? 😁))))))

4. „Crearea la nivelul congresului a unor subcomisii specializate pe diferitele segmente ale jocului, capabile sa ofere solutii in ce priveste adaptarea cat mai lina a economiei si armatei romane la V2”

Aici nu am făcut deocamdată nimic la nivel de Congress în prima săptămână dar sunt foarte încrezător că nu vor rămâne vorbe-n vânt, indiferent de cine va câştiga actuala cursă presidenţială. Toţi cei trei candidaţi principali sunt oameni deschişi şi eficienţi: cu doi am plăcerea să lucrez deja şi ştiu ce le „poate pielea”, pe al treilea îl recomandă activitatea de până acum şi deschiderea înspre soluţii noi. Dar asta mai pe larg deasemenea întrun alt articol.

5. „Promovarea in cadrul comisiilor de dialog ale Congresului a specializarii institutiilor de ajutorare a noilor jucatori, in sensul in care acestia sa nu fie incurajati sa se limiteze la rolul de simpli beneficiari ai programelor de sprijin.”

Un micuţ pas se face „as we speak” prin încercarea de remodelare în ceea ce priveşte Crucea Roşie. E prematur să vorbim deocamdată de acest subiect, „but stay tunned”. Am început însă o acţiune la nivel „mâţesc” care vizează aceeaşi problemă şi sunt convins că dacă lucrurile vor evolua aşa cum este preconizat, ideea poate fi preluată, îmbunătăţită şi extinsă.

6. „Informarea saptamanala a celor care m-au ales in legatura cu activitatea mea in cadrul Congresului, cat si in ceea ce priveste subiectele de interes din zona parlamentara.”

Păi eu până acu ce am făcut 😁)))



Staaaţi că n-aţi scăpat 😁))))

Au apărut şi alte provocări pe care nu le anticipasem.
Jucători români trăitori „prin cele ţări” au cerut diverse informaţii în legătură cu ce se mai întâmplă cu războiul şi cam cum ar putea participa la efortul de război (ţinând cont de levelul jucătorului şi de cerinţa expresă de a fi contactat de un senator, cred eu că omul vroia de fapt să testeze cât de aplicaţi sunt aleşii de moment că altfel s-ar fi putut descurca şi singur). Corespondat, rezolvat, ales cu un nou prieten (unul dintre scopurile jocului, nu? 🙂 )

Alt jucător a apelat la mine în legătură cu taxele la lemn (eu moroşan-el moroşan, eu congressmanul care-l reprezintă în Maramu-Maramu cu „midiăm uud”). Corespondat,nerezolvat, ales cu un nou prieten. Da de ce v-am zis asta? Ca să vă împărtăşesc că joaca asta de-a congressmanul poate fi mult mai mult decât votatul unor legi în turmă (deşi aşa pare, termenul nu e jignitor deoarece vine de la cuvântul latin care desemnează subunitatea unei „alae” de cavalerie, nu de la turma de ovine- e drept că nu se mai ştie dar merită reabilitată expresia).

Un singur lucru vă mai spun: ce nu am făcut.

Nu am participat la Comitetul de Întâmpinare a noilor jucători. Nici nu m-am înscris pe liste, nici nu am procedat ca atare.

De ce? Pentru că personal, nu am dorit niciodată să particip la acţiunea asta (atât datorită faptului că am considerat că se află pe mâini foarte bune cât şi datorită altor preocupări în zona de sprijin social unde cred că dau mai mare randament).

Din acest motiv nici nu am prezentat respectiva participare în articolul de candidatură printre obiective. Sper să nu fiu înteles greşit (voit au ba 😃). Este o activitate foarte importantă care merită şi trebuie făcută dacă eşti dedicat ei. Sunt oameni extraordinari care lucrează în direcţia asta din toate partidele.

A veni însă să spui că asta este chintesenţa faptului de a fi congressman mi se pare o exagerare ca să nu spun o lipsă de imaginaţie. Dovadă stă însăşi Poşta Română care funcţionează admirabil nefiind nevoie neapărat de congressmani să activeze în ea.

Eu unul prefer să mă axez pe un număr mai mic de jucători pe care să îi ajut în măsura în care au nevoie (şi au 🙂 ), sperând să îi reţin în joc. E suficientă treabă de făcut aşa că „exclusivismele” de abordare sunt inutile (ca şi demagogia ieftină dealtfel).

Să ne auzim sănătoşi (la wellness 😁)))) ) şi învingători!




Rogu-vă de iertăciune dacă v-am supărat sau plictisit,

Grămăticul din Cetatea de Piatră (sau Cetatea Chioarului pre înţelesul domniilor vostre)
Pintea

Ziar membru al Sferic Media Group