Pentru un zambet
•
by Lucian82
Am fost abordat zilele trecute de directorul unui publicatii din Romania. Vroia sa facem o colaborare prin care eu sa public cateva articole in revista pe care o conduce.
Vroia sa scriu despre viata, in general. Despre legaturile care se creaza intre oameni. Despre sentimente.
M-am simtit flatat. Dar l-am refuzat. In ultimele zile am invatat ca eu nu stiu nimic despre viata. Niciodata nu am pretins ca as intelege-o. Nu am pretins ca as face altceva decat sa o traiesc.
Multi din noi doar asta facem. Traim. Traim ca sa uitam. Un trecut dureros? O iubire care a fost si a plecat?
Dar in graba noastra de a trai, de a cauta atentie, de a ne plange de mila, uitam. De cei din jur. De faptul ca sunt, si ei, oameni.
Si ei TRAIESC. Si ei sunt, ce suntem si noi.
Si ei SIMT. Dar poate nu se pot exprima asa cum vor. Poate din frica de a simtii altceva. Poate din emotie, poate din nesiguranta.
Ignoram un zambet. Acel zambet al unei fiinte speciale, care ne poate schimba intreaga conditie.
Acel zambet care, de unul singur, spune o poveste.
Cativa norocosi pot intalni acel zambet special, care le poate schimba viata.
Daca nu l-ati gasit inca, haideti sa-l cautam impreuna.
Merita.
Iar dupa ce ne vom gasi zambetul, vom invata cu adevarat sa uitam, sa traim si sa apreciem tot ce are viata mai bun de ne oferit.
http://youtu.be/bnVUHWCynig
Facebook
Twitter
Discord
Comments
🙂
Multumesc draga mea prietena 🙂
Mai mult...totul.
Asta este cantecul atomilor. Traim ca sa evoluam. Dar, restul uita.
o7 Foarte frumos ai zis.
Stiu ca nu stiu nimic 🙂
Si ce stim, e o iluzie 🙂 Pup Manu!!
:
Doua puncte si linkul ascuns sub space. Prietenii stiu de ce 🙂
multi dintre noi avem probleme cu iertarea:
dupa ce muncim din greu sa invatam sa ii iertam pe ceilalti,
descoperim ca nu e la fel de usor sa facem acelasi lucru pentru noi insine.
din fericire insa nimic nu este etern, peste Tot se asterne colbul uitarii.
/😐
ai dreptate
Cea mai mare lupta a omului este aceea cu sine insusi. Nimeni nu-i poate aduce atatea daune cate isi aduce el.
Eda Kriseovà
Iertam, nu avem ce face. Peste ceva timp poate vom si zambi. Mi-a zambit. Undeva, peste ani, zambetul va fi uitat in vreun colt de univers, dar eu cred ca o sa mi-l aduc aminte mereu. M-a facut fericit pentru ca m-a facut sa zambesc inapoi.
"Traim ca sa uitam. "
eu zic:luptam sa uitam.... in cazul meu lupta e pierduta din start
un articol de nota 10 care imi stimuleaza muza😁)
vot
o7
Multumesc drag prieten. Suntem optimisti, altfel nu e poate. o7
Frumos articol, keep it up.. chiar imi place ce scrii mai ales ca ma regasesc cate putin in fiecare.
o/
🙂
(: I heart Rosa
Man, you're so deep, I can't even see you.
Now you see me, now you dont 🙂
"Keep the laughter in your eyes
Soon, your long awaited prize ..."
http://goo.gl/miUqM5
Un zambet larg si-o calda imbratisare!
Un zambet care mie azi mi-a luminat ziua: http://www.hopa.ro/poze/mare/44_1239372593.jpg
Cat despre uitare, eu nu cred ca e bine sa uitam. Asa, nu vom mai repeta greselile din tecut...
Nu trebuia sa-l refuzi pe directorul publicatiei.
Si directorii TRAIESC. Si ei sunt, ce suntem si noi.
Si ei SIMT. Dar poate nu se pot exprima asa cum vor.
Refuzul tau i-a schimbat ziua, iar noua, destinul.
S-a dus mofluz la redactie:
"WTF! Ce sa mai bag la tipar?" - Corinooooo!! Sa vina redactorul sef.
- Sefu' M-ai chemat?
- Dorine, am vrut azi sa mai dau un pic de viata publicatiei...
- Si?...
- Pai l-am gasit pe unu' care ar fi putut sa scrie o gramada de lucruri despre viata, dar el, nu! ca nu se pricepe, ca nu intelege viata, c-o fi, c-o pati... era intr-o depresie plina de expresie. Nu stia ce zace-n el.
- Las' ca rezolvam altfel, sefu'.
- Cum rezolvi mah?
- Le bagam p'alea cu acidentul de pe DN22, cu fratii care s-au injunghiat si cu butelia explodata.
Si uite-asa citim noi toata ziulica numai despre morti, pentru ca tu crezi ca nu stii sa scrii despre viata.