Join the new world

Motto: Being flexible does not mean kissing other people’s asses, but kissing your own!

. . . nu, nu va uitati la mine la profil si nici la rankings ca sa il gasiti, nu este acolo. Sau este, dar nu cu numele asta. Momentan ne cheama PFaBUE (Partidul Fioros al Broscutelor Ucigase Epice) si stiu ca nu prea are legatura cu nimic, dar, la urma urmei, nici nu trebuie, pentru ca in curand o sa ne numim altfel. E prea amuzant sa cauti nume traznite ca sa ai un partid care se cheama intotdeauna la fel. Plus ca, numele oricum nu e important, flexibilitatea este. Aici vine partea in care va intrebati ce cuburi caut eu in politica. E ok, si eu as face la fel daca as fi in locul vostru 😛.
Uploaded with ImageShack.us

Acum am sa va explic what the whole point is si de unde a pornit totul.
La inceputul vietii mele virtuale eram asaltata de mesaje prin care eram invitata in diverse partide sau prin care eram rugata sa votez cu nu mai stiu cine, lucru care ma enerva la culme (imi cam amintea de cum e in rL). Am trecut prin cateva partide, am si iesit din ele, am votat de cateva ori, cateodata aiurea, cateodata nici nu am votat, cert este ca m-am simtit la fel de atrasa de politica cum sunt si in viata reala – adica foarte putin. Mesajele au continuat, asa ca m-am hotarat sa ma inscriu intr-un partid la misto si sa raman acolo, iar de fiecare data cand sunt rugata sa votez, sa folosesc asta drept scuza si sa spun ca voi alege numai persoane sustinute de partidul meu. Si asa am ajuns in momentan decedata UGDMR, condusa la vremea aia si pana de curand de Clawy (un om extrem de amuzant, caruia sper sa ii iau candva un interviu, asta daca mai vorbeste cu mine). A fost bine si calm o vreme, plus ca lumea invatase ca nu trebuie sa ma calce pe cuburi cu politica, pana mi-a venit o idee mareata: un mic si inofensiv power take over pentru presedentia partidului. Si asa, cu multa incapatanare si cativa prieteni la fel de plictisiti ca si mine (sau care vroiau pur si simplu sa imi faca pe plac pentru ca sunt adorabila), m-am ales cu un partid. Si ca sa fie trolul complet, a trebuit sa ii schimb si numele. Sincer, nu ma prea asteptam sa castig PP-ul, deci nu ma gandisem deloc la un nou nume, asa ca am intrebat pe un chat, am preluat prima sugestie venita (trebuie sa recunoasteti ca este totusi amuzanta), am adaptat-o putin si m-am gandit ca am sa schimb eu iarasi cand o sa imi vina o idee mai buna. Pana aici, toate bune. Problema era ca vroiam sa fac chat partidului si nu prea puteam daca nu aveam un nume stabil.

Si asa s-a nascut Partidul Flexibil. Ideologia noastra este central-extremismul, iar programa noastra flexibila. Partea cu central-exrtemismul este cat se poate de simpla: flexibili fiind, nu putem sa fim de stanga sau de dreapta, am putea fi de amandoua, dar asta ar induce lumea in eroare, ar fi prea ciudat chiar si pentru noi si in plus nu ne-ar lasa jocul asta - (^&$$%*( this part was censored (*%^(*& - sa facem asta, nici daca am vrea. Asa ca cea mai buna cale de a atinge flexibilitatea este sa fim de centru. Problema e ca centrul este ca o sarma subtire si ca poti oricand sa cazi pe dreapta sau pe stanga. Aici intervine extremismul. Daca duci centrul la extrema – daca duci sarma aceea subtire la 20 de metri deasupra pamantului – nu mai e atat de tentanta. . . caderea - si este mult mai probabil sa si ramai de centru.
Uploaded with ImageShack.us

Cat despre flexibilitate, asta este putin mai greu. In primul rand, a fi flexibil – dupa cum spune si motto-ul - nu inseamna sa joci dupa cum iti canta altii, ci sa iei niste decizii pe care le consideri corecte, fara a fi constrans de granite ideologice, sociale, economice sau de alt tip. Bineinteles, flexibilitatea nu este pentru toata lumea. Trebuie sa fii un om cu picioarele pe pamant (sau pe sarma, in cazul nostru), care este capabil sa discearna macar un substrat al unei probleme, care vede in ansamblu si este capabil sa ia decizii si sa si le si asume. Este mult mai mai greu sa fii flexibil, decat este sa fii de dreapta sau de stanga, pentru ca fiind flexibil, actiunile tale nu sunt dictate de niste norme si de niste principii ideologice, ci de propria constiinta. Nu poti sa dai vina pe partid sau pe programa pentru esecul tau, nu te poti ascunde nici macar de tine insuti, poti doar sa ceri sfaturi si pareri de la oricine, sa dai dovada de common sense si sa speri ca ai nimerit varianta cea mai buna. Sper sincer, ca cei care se vor regasi in aceasta descriere, se vor alatura partidului, sper ca vom avea parte de oameni de bun simt, satui de cearta dar nu suficient de plictisiti ca sa mai vrea sa faca ceva concret.
Uploaded with ImageShack.us

Apropiandu-ma de final, as vrea sa adaug ca nu stiu cum o sa evolueze ideea de Flexibilitate. Nu stiu daca va prinde, daca vor veni membri noi in partid, daca vor ramane cei vechi sau daca vor pleca, daca vom avea tara pentru a alege congresul, daca ma voi decide sa candidez pentru congres, cu atat mai putin daca va fi ales un Flexibil, nu stiu daca luna viitoare pe 15 nu se va spulbera totul sau daca va trebui sa o iau de cateva ori de la inceput. Tot ce stiu, este ca pare o idee buna (avand in vedere ca este 5.19 dimineata iar eu nu am dormit inca, am toate sansele sa ma si insel). Este un ideal nou intr-o lume veche, plictisita si murdara. Cine stie, poate chiar o sa mearga?!