Parametri: intamplare sau creatie?
dan quijote
Una din întrebările fundamentale in ce privește elumea este: “Întâmplare sau creatie?” (“intelligent design” suna mai bine)
Știința zice ca cel mai probabil lumea a apărut ca urmare a unui mare bang (big bang) acum vreo 14 miliarde de ani. Ei bine, se pare ca am câștigat la loterie. Big bangul a fost caracterizat de o serie de parametri. Fiecare parametru e ca un număr extras la o extragere de numere la loterie: e posibil sa ia un număr foarte mare de valori dar o singura valoare e câștigătoare. Ei bine, big bangul nostru a fost perfect. De exemplu, daca bangul era un pic mai puternic, nu s-ar mai fi putut forma planetele, ar fi fost ca o explozie care doar creste si creste. Daca ar fi fost un pic mai slab, materia s-ar fi prabusit inapoi in singularitatea din care a plecat. A avut exact puterea necesara ca elumea pe care o știm sa poată sa apară.
E asta un indiciu clar ca elumea a fost creată? Ca nu e doar o întâmplare ca suntem aici? Raspunsul pare sa fie: nu. Cel mai probabil au fost multe multe banguri. E normal ca unul din ele sa aibă fix parametrii necesari. Ca atunci când lași o maimuța sa apese la intamplare tastele pana scrie opera completa a lui Eminescu. In cele din urma o sa o scrie, trebuie doar sa avem răbdare.
Bun, putem spune ca era inevitabil sa câștigam la loteria big-bang-ului. La fel cum e inevitabil ca maimuța sa scrie Luceafarul. Dar ce ne facem dacă am mai castigat inca o loterie? Ce ne facem dacă legile care guvernează civilizația umana (“psiho-istoria” cum ar zice Hari Seldon) au alt set de parametri, la fel de bine tunat ca setul de parametri al big-bang-ului? Cred ca singura explicație in cazul asta rămâne creația inteligenta. Dacă in cazul big bang-ului maimuța a avut o infinitate de foi pe care sa scrie, in cazul civilizației umane, maimuța are o singura foaie de hârtie pe care poate scrie. Nu o sa scrie nici o poezie.
Și parametrii care descriu civilizația umana sunt si ei numeroși, pot lua multe valori, dar se pare ca au exact valorile necesare.
Sa luăm de exemplu cartea “Factfulness” al lui Hans Rosling. Conține foarte multe date concrete despre lumea în care trăim. De exemplu, populația lumii. Impresia generala era ca ne îndreptăm către un dezastru pentru ca populația lumii tot creste in ritm accelerat, în timp ce planeta rămâne aceeași. Fals. Nu mai e cazul: ritmul de creștere este foarte încetinit. Media la nivel mondial este de 2.5 copii / femeie. Fata de peste 5 acum 50 de ani. O scădere impresionanta. De ce nu se mai fac copii ca înainte? Cum am evitat o creștere a populației care ar fi dus la o catastrofă? Prin ieșirea din sărăcie lucie. Accesul la educație de baza, la servicii medicale de baza, la un loc de munca care sa pună ceva hrănitor pe masa și un acoperiș deasupra capului. Același scenariu s-a repetat pe toate continentele, cu toate rasele și toate religiile. Dezastrul pare evitat iar cauza pare un parametru al civilizației umane care are fix valoarea câștigătoare.
Impresia mea, pur subiectiva, este ca omenirea are multi astfel de parametri aleși perfect. Un alt exemplu ar putea fi legat de nivelul nostru de organizare, care e într-un echilibru foarte fragil intre dictatura și anarhie. Istoria omenirii este abia la început, lucrurile or sa fie mai clare peste câteva sute de ani. Dar e mai mult decat posibil ca cea mai logica, științifică explicație să fie cea a creației inteligente.
Comments
pertamaxxx
Totul este perfect ( a se urmări la nivel macro,universul cât și la nivel micro atomii) , iar perfecțiunea nu ia formă din pură întâmplare!
Mie imi e teama sa spun ca totul e perfect... Iar unele cazuri, ca de exemplu big bang, perfectiunea poate fi pur intamplatoare. 🙂
Legea lui Zipf 🙂
Ai chef sa explici mai mult?
E un pic pe lângă subiect. Deși acești "parametri" pot lua orice valori, probabilitatea pentru a atinge valorile "perfecte" e mai mare decât celelalte valori posibile. Zipf parcă susținea doar că omenirea ar fi guvernată de regula asta, dar poate se aplică la fel de bine la nivel de univers 🤔
Ziceai de exemplul cu maimuța: limbajele naturale funcționează după același principiu (al minimului efort). Cam aceeași chestie spusă altfel, regula 80/20. Poate totul e din întâmplare, dar o întâmplare "intenționată" 😃
Povesteste 🙂
big bong forevar!
Cutezator subiect 😃
De la nivelul orizontului nostru, ca specie care inca pricepe extrem de putin, de fapt, e greu de decis care e forma perfectiunii. S-ar putea sa nu intelegem nici macar ce inseamna "inteligenta" sau "design" 😉)
In cele mai multe domenii orbecaim inca pe stravechiul principiu trial and error; cei care invata merg mai departe, ceilalti bat pasul pe loc. Din fericire, cei mai multi invata si adopta schimbarea cand devine evident ca functioneaza.
Inclusiv maimuta cu foaia de hartie...
[removed]
Orice probabilitate, oricat de mica, dar diferita de zero, este echivalenta infinitului daca se manifesta intr-un ocean infinit de posibilitati. Designul inteligent este o probabilitate intr-un ocean infinit de probabilitati.
Dar mai uimitor decat designul inteligent este probabilitatea repetitiei. Oricat de mica ar fi, inseamna ca existam intr-o infinitate de copii. Iar daca e design inteligent, inseamna ca metoda de multiplicare este copy-paste. Copy-paste la infinit cu mici erori, bineinteles. Ar avea vreun farmec copy-paste fara erori, fara corectii, statistici ale haosului si algoritmi de invatare adanci in retele quantice neuronale? 🙂 Nu. Cel mai probabil nu ar avea farmec. 🙂
Eu inteleg designul inteligent ca lipsa oceanului infinit de probabilitati. Sau, mai bine zis, posibilitatile sunt acolo, dar e o Forță care decide care posibilitate devine realitate si care nu. Deci designul inteligent e o probabilitate intr-un ocean de 2 probabilitati: exista Forta care alege sau nu exista. Probabilitatile de care vorbesti se implinesc controlat sau aleatoriu.
Pe ce te bazezi cand zici ca existam intr-o infinitate de copii?
ideea unor variabile ascunse in colapsul functiei de unda reprezinta o ipoteza logica, dar veche de 100 de ani (chiar de Einstein, unul din fondatorii mecanicii cuantice). Infirmata de zeci sau sute de ori experimental, vezi inegalitatile Bell. De aceea fizicienii vorbesc despre spatiu-timp emergent. Deci NU fundamental!!! Spatiul-timp NU este real, nu exista, pentru ca nu satisface inegalitatile Bell, asa cum o fac obiectele macroscopice. Nici o particula elementara nu se gaseste acolo unde o cauti, pana nu o cauti! Abia in momentul in care o observi se petrece colapsul functiei de unda, intr-o pozitie INTAMPLATOARE, cu o probabilitate foarte-foarte-foarte mica. Nimeni nu poate intelege colapsul functiei de unda si mecanica cuantica. 🙂
Pentru ca intamplarea e greu de digerat in fizica si matematica, a aparut interpretarea Many Worlds. Universul se desparte de el insasi intr-o numar imens de copii la fiecare colaps al functiei de unda. Astfel, dintre toate posibilitatile, universul le alege pe toate, insa in universuri diferite. Eu sunt adeptul acestei interpretari. E doar o filozofie, probabil reala.
Daca adaugam aici si experienta acumulata in Inteligenta Artificiala (AI), in retelele neuronale convolutionale (algoritmii de invatare adanci), asta multiplica la paroxism intuitiile despre interpretarea Many Worlds. Chiar imi bate inima mai repede cand ma gandesc cat de aproape suntem de singularitatea tehnologica. Nu stiu, nimeni nu stie inca, dar AI a produs o revolutie in cercetare si viziuni stiintifice.
De aceea cred ca existam intr-o infinitate de copii.
[removed]
Frumos abordat subiectul. Exemplul tau cu maimuta si poezia lui Eminescu ma duce cu gandul la un argument folosit de un pastor intr-o discutie televizata cu cativa oameni de stiinta.
Explica omul ca ADN-ul este comparabil cu o carte de instructiuni. Si apoi luat o carte oarecare in mana si a aratat-o oamenilor de stiinta cerand un raspuns: este aceasta carte aparauta intamplator sau cineva a scris-o? Stiintific vorbind, care sunt sansele ca aceasta carte sa apara intamplator in natura?
Invers de fapt... mai intai a aratat cartea si a intrebat, apoi a facut comparatia cu ADN-ul.
o7
o7
intamplare sau creatie, nu exista nici macar o singura maimuta pe planeta asta care sa aiba RH negativ!