Join the new world

In aceasta frumoasa zi de toamna m-am trezit si am zis ca trebuie sa spun cateva cuvinte, daca nu pentru voi, atunci trebuie sa mi le scriu pentru mine...si asa am inceput...

recomandare melodica, lirica si ritmica - partea I,
recomandare melodica, lirica si ritmica - partea a II-a,

A trecut vreme de aproximativ 515 ezile si zile de cand am imaginea acestui joc in fata ochilor si pe tastatura mea virtuala, vreme in care m-am implicat nu numai fizic, am trait momente frumoase cu voi, cu mine si vremuri cand am luptat si cu bratele "goale". Mi-a placut fiecare clipa din asta si daca mi s-ar oferi o sansa sa dau timpul inapoi, sa-mi rescriu "cartea", poate as face-o la fel, cu alta cerneala, alta penita, dar as ajunge "sa scriu" poate aceleasi cuvinte...

eDay 2431 - o zi tragica pentru noi eromanii - ziua in care am pierdut tot. Desi mi-a placut sa-mi insusesc cuvintele lui Robin Sharma "victims talk about problems and people and leaders talk about ideas and dreams" si sa cred intr-adevar in ele, nu am putut sa nu observ ca si-n acea zi cand chiar a fost nevoie de fiecare pe front cu tot ce avea in dotare, tot BH-urile contau, tot alte lucruri materiale erau importante si am observat asa numitul "patriotism" doar in cateva persoane, acelasi persoane in toate rundele, iar la divizia mea (divizia 1) cu drag imi amintesc ca am tinut umarul alaturi de B80KMR in mai toate rundele - bravo camarade! Nicolletta, Casper, Cristian Iosif... si din pacate lista memoriei mele se opreste aici. E scurta enumerarea mea nu vi se pare? Da, foarte scurta! Asa a fost considerat si numarul de puncte pe care l-am reusit impotriva Poloniei atunci.

Din acea zi am decis ca e nevoie de o schimbare si mi-am propus sa devin un mercenar, sa lupt la ordin dar doar cand am chef si numai cu interes si sa incerc aceasta abordare: EU impotriva tuturor.
Din pacate nu mi-a iesit. De ce? Pentru ca este o atitudine care nu ma caracterizeaza, nici in viata reala si nici aici..si m-am transformat usor usor intr-o umbra a noii societati moderne eRepublik. De ce spun noii societati moderne? Si fac o paranteza pentru a ma exprima - SI EU in legatura cu toate aceste modificari din ultima vreme in aceasta lume virtuala in care cu totii convietuim si incercam sa ne aduca un plus de speranta pentru unii, un plus de vreme pentru altii, un plus de .. de orice in viata noastra reala.
Aceasta viata virtuala a devenit extrem de comerciala, nu stiu daca din intentia "papusarilor" de a se ridica pe scara sociala si a ne pastra pe noi niste marionete jucand piesa ideala publicului sau din ideea de "new world - new beginning".

Am dat "join" in acest joc exact pentru viata paralela ce o ofera, pentru viata virtuala in care poti sa fii exact ceea ce poate nu ai reusit in viata reala, sa incerci sa faci mai mult, sa te ridici atunci cand ai picat si sa legi prietenii frumoase si un plus de bucurie si voie buna in fiecare zi, dar ... NU imi doresc sa ajung "zmeu in new york" ( personaj pe care, indiferent cine ar fi el, il apreciez sincer. De ce? Pentru ca de atatia ani a reusit sa tina piept atator voci, pentru ca de multe sau putine ori spune si lucruri bune in care chiar punctul pe "i" asa cum n-o faceti nimeni altcineva si pentru ca reusit sa se mentina tot acolo si spun asta chiar daca de-alungul timpului personal am avut destul de multe "clinch-uri" cu el si ... New York, orasul superb pe care-l ador) si nici sa fac din noapte zi. Dar observ ca incet incet si aceasta lume traverseaza visul si imaginea frumoasa a fiecaruia si se inclina spre intersectia cu viata reala, devine o lume in care daca ai acea prea tanjita "resursa" poti sa faci totul, sa fii eroul unei batalii chiar si daca abia stii sa tii o arma in mana, chiar daca nu stii cum arata o arma superioara (q7), dar ai alte "resurse nucleare" care te pot scoate in fata.
Demult conturau o imagine frumoasa asupra numelui acele cifre din fata cuvantului "strength", acum sunt tot acolo, dar devin incolore si palesc indiferent de divizia in care te-ai inrolat.
Am decis sa scriu, sa pun aceste ganduri pe foaie ca raspuns al multor articole citite de-alungul ultimei perioade, articole bune sau nu, mari sau mici, dar indeajuns cat sa spuna ceva pentru fiecare dintre noi.
Sunt aici astazi si voi fi si maine treaz in trenul evietii oricare ar fi traictoria lui.
Va multumesc pentru rabdarea oferita si va doresc o zi cat mai frumoasa voua! Va pup si va cuprind! 🙂

P.S. "nu ma intereseaza acel numar de comment-uri, asa cum nu ma intereseaza nici sa bifez de multe ori acele patratele numite misiuni".

by TurokAnap