Join the new world

Crescand, insa, m-am convins mereu mai mult, si nu stiu pe ce baze, ca in viata exista o singura mare iubire.

Ca exista un print pentru femei si o printesa pentru barbati. Sufletul pereche. Iar ceilalti sau celelalte la sfarsit nici nu exista, ca si disparuti sau disparute. Eram bucuros cu ideea: ca pentru o femeie din aceasta lume, eu eram barbatul mult dorit. Poate un nemernic pentru restul universului feminin, poate un nesimnificativ, un urat , un ciudat… poate cu mine Cenusareasa ar fi mers acasa la zece,zece si un sfert maxim, Alba ca Zapada dupa sarutul meu s-ar fi prefacut ca moare din nou, dar pentru una … eu eram barbatul ideal.

Cel mai frumos, cel mai atragator, cel mai interesant.

Nu e fantastic stiind ca pentru o persoana in lume, tu esti “cel mai cel” ? sau in cazul fetelor “cea mai cea” ?

Nu e incredibil acest lucru? Nu da un sens de responsabilitate?

Mie acest lucru mereu mi-a placut.

Desi, eram inca in izmene… Am crescut convins ca printesa mea am sa o recunosc de la prima vedere. Sau cel putin, daca nu a-si fi recunoscut-o imediat, ar fi facut-o ea…

Acesti trei pasi: o privire, un oftat, o certitudine…

Petreceam noptiile in camera mea imaginandu-mi cum poate fii – blonda, bruneta, par lung, scurt, inalta, scunda. Ma intrebam unde poate fii, ceea ce face in acel moment. Daca, poate e deja cu cineva. Daca a avut multi oameni sau daca in schimb, s-a tinut putin… pentru mine.

Aceste convingeri m-au facut sa am un raport putin mai distant cu toate celelalte femei cu care am stat in viata mea. Imi placeau, ieseam de buna voie, poate eram si indragostit, dar stiind ca oricum nu erau ele, deci putin trebuia sa ma tin… pentru ea.

Cu sinceritate spun ca imi placea si sa ies dimineata, cu ideea sa las deschisa usa oportunitatiilor. Imi placea sa ma gandesc ca poate in taxi, sau oriunde altundeva, sa intalnesc o privire de complicitate, sau sa o intalnesc, sau a ei.

Ca si cand mergi la petreceri si, inloc sa-ti gasesti o fata, te duci doar pentru ca asa ai toate posibilitati deschise. In cazul in care e una care iti place nu trebuie sa renunti. Esti liber sa reactionezi. Nicio legatura. Eu o lasam apoi, daca nu e “ea”, si in mijlocul petrecerii regretam ca nu am avut acea certitudine.

Dar iubeam sa risc, iubeam sa sper, iubeam sa visez. Si in timp ce altii se lingeau, eu ma faceam vecin cu barmanul. Asa pentru ea am sacrificiat multe lucruri.

In ultimul timp, cu toate acestea, reflectand asupra acestei convingeri despre sufletul pereche, am inceput sa ma gandesc ca, daca ideea e gresita, poate am pierdut marea oportunitate a vietii mele.

A iubi!

A iubi cu adevarat!

Poate nu este adevarat ca ne dam seama imediat. Poate ca prima data trebuie sa ne deschidem, sa invingem frica, sa scapam de o mie de temeri, de o mie de atitutidini, o mie de armuri… Poate avem nevoie sa invatam sa stam cu persoanele si nu sa asteptam ceea ce se potriveste perfect.

Oricum, crezand in toata aceasta poveste cu dragostea la prima vedere,
conservam o forma de retinere. O retinere in gesturi, in sentimente, in cuvinte… Conservam gelos o comoara plina de cuvinte nerostite, gesturi niciodata facute, priviri si sentimente neintalnite, lumi nemaivazute.

La femeia vietii mele, in ziua in care as fi intalnit-o, i-as fi daruit un camp de zapada imaculata, intact,neatins inainte, fara niciun semn de o mica amprenta.

Si ar fi fost al ei, doar pentru ea. Si eu, acel camp inzapezit, il protejam… il protejam si faceam pe paznicul de ani, ca un credincios tutore,asteptam.

Asteptam fara a cunoaste macar fatsa celei, care ar fi avut accesul exclusiv.

Doar pentru ea.

Cuvintele ce le-as fi pronuntat, gesturile,privirile si senzatiile ce ar fi luat nastere la acea intalnire, ar fi fost “pentru prima data”. Ar fi fost pline de emotii, pline de energie. Puternice, pure, pline de lumina si de forta.

Forta castigata prin renuntare, incredere, asteptare, dragoste…