Join the new world

Anul I, Numărul XXI (Ziua erepublik: MDCCLXXXI😵

Unul din liceele oraşului găzduia în fiecare seară de miercuri, în sala de reprezentaţii artistice - uneori transformată în sală de sport -, cursurile de dans ale unei şcoli care îşi propunea să atragă cât mai multă lume spre tainele tango-ului. Geamul întredeschis permitea acordurilor sud-americane să se amestece cu zgomotul maşinilor care treceau pe strada destul de circulată la acea oră.

Dacă cineva ar fi fost interesat să vadă ce se petrecea în sala respectivă ar fi descoperit 5 cupluri care îşi unduiau trupurile pe ritmurile unuia dintre cele mai faiomase tango-uri. Într-un colţ, lângă un DVD player, stătea sprijintă de
un scaun profesoara. Destul de în vârstă, cu părul prins în coc, ruj roşu strident pe buze, dată cu dermatograf negru în jurul ochilor în aşa fel încât albul ochilor ieşeau în evienţă destul de puternic, profesoara îşi privea plictisită elevii.

În centrul sălii de dans, un cuplu părea să cunoască tainele dansului mult mai bine decât restul. Ea, brunetă şi cu părul lăsat să curgă în valuri până spre mijloc, îmbrăcată cu o rochie neagră ce avea un decolteu decent,
cu o crăpătură pe parte dreaptă de unde uneori ieşea un picior care se încolăcea în jurul piciorului partenerului. El, îmbrăcat în frac, cu papionul aranjat mai mult decât perfect, cu părul lins, dat pe spate şi o mustaţă subţire ce acoperea puţin buza superioară.

- Sunt frumoşi, nu-i aşa? zise profesoara care se apropie de singurul spectator.
- Da, spuse acesta. Nu am văzut niciodată un dans atât de frumos.

Bruneta îşi încolăci din nou piciorul în jurul piciorului partenerului în timp ce mâna dreaptă îi mângâie încet ceafa. El o privea ca şi cum era pentru ultima dată când dansau. Îşi eliberă piciorul din "strânsoare", se depărtă puţin, după care îşi trase partenera spre el cu o mişcare bruscă pe care ea o acceptă cu supunere.

- Maria, strigă profesoara spre o altă elevă. Întinde piciorul mai în spate. Fandarea trebuie să dureze o bătaie în plus.

Cei doi din centru însă nu erau deloc distraşi de această remarcă, aşa cum ceilalţi făcuseră, încercând să prindă ceva din sfatul dat. Ei continuau să se mişte perfect: o atingere a ei care îi stârnea lui dorinţa de a o avea mai aproape, dar pe care o respingea pentru a o readuce şi a o cuprinde din nou în braţe. Unduirile ei se completau cu dorinţa lui de a domina, pentru ca imediat să se lase cuprins de afecţiunea cu care ea îl învăluia.

- Îmi imaginez că şi în viaţa reală sunt un cuplu perfect, spuse încet spectatorul, de teamă să nu întrerupa dansul.

- Deloc, spuse profesoara. În tango formează un cuplu uluitor, în viaţa reală însă, au fost un dezastru.

Spectatorul se uită uluit la profesoară.

- Ciudat, nu? Au fost împreună vreo doi ani de zile. Din păcate au încercat să transpună tango-ul şi în viaţa reală. Aici se domină unul pe celălalt, pe rând, dar asta nu a funcţionat şi în viaţa de cuplu. Au existat certuri cumplite uneori care aproape că i-au distrus.

- Şi cum de încă dansează împreună? Au fost la concursuri?

- Nicidecum. Dansează pentru că le face plăcere. Nu mai sunt împreună, fiecare are un alt partener în viaţă, dar în fiecare miercuri vin aici şi dansează unul cu celălalt, unul pentru celălalt.

Specatorul a mai aruncat o ultimă privire, apoi a plecat puţin contrariat: nu ştia dacă să fie trist pentru povestea a doi oameni care nu puteau fi perfecţi decât împreună, dar numai acolo unde se puteau accepta sau să fie bucuros pentru că văzuse doi oameni care erau de o perfecţiune atrăgătoare în ceea ce făceau.