O Acvila Pierduta...

Day 1,052, 01:07 • Published in Romania Republic of Moldova • by Thy Coroner


Soarele a apus de ceva vreme pentru Acvila... Ploaia mocaneasca si rece ii uda penele, ii ascunde prada de care are atata nevoie sa supravietuiasca… E intuneric…

Mohorata, dar cu alura-i mândra, cugeta la vremurile de glorie cand escadrile intregi survolau teritoriul . Vremuri apuse? Unde sunt camarazii. Ei care luptau cot la cot pentru…glorie…

Da…Pentru glorie! Acvila nu a avut niciodata interes politic. A fost intruchiparea razboinicului… E definitia Ei. Acvila era un Ahile al eRep, un gladiator al lumii virtuale.

Colo, pe stânca plesuva, priveste in zare. Se face dimineata . O noua sansa pentru nobila Acvila… Chiar si furtuna care domina orizontul nu mai pare atat de aspra. Isi scutura penele ude si se inalta, in zbor, catre cer… Nostalgie…

De acolo, de sus, privelistea este mult mai clara, mai ales pentru ochii Ei ageri, unul dintre darurile naturii, o arma…

Jos se intampla multe… Ce mici par toti… Certuri marunte, dispute care mai de care mai neinteresante, fatarnicie si ipocrizie. Zareste insa si fosti camarazi imprastiati pe campul de lupta in uniforme pestrite, dar purtand inca spiritul razboinic al Acvilei...ca pe o aura… Inima-I tresare cand vede, la un moment dat, o uniforma pe care Ea inca o poarta… Rupta si botita, patata de sange curs din zeci de rani (nu numai ale posesorului) dar este fara indoiala uniforma Acvilei. O multumire sufleteasca puternica. Da, isi aminteste cine este. Recunoasterea este reciproca… Rapidutz ridica mana in semn de salut cand Acvila trece pe langa el…


Nu departe de fostul camarad, Acvila zareste o lupta, aparent inegala… Unul contra trei … Zambetul apare cand recunoaste razboinicul solitar. tristan61, purtand inca uniforma Acvilei. Se descurca de minune. In cateva minute inamicii sai au fost rapusi. Cine or fi fost? De ce l-au atacat? Nu conteaza… Nu au ales omul potrivit decat pentru anihilarea lor. Lupta s-a dat intr-un cimitir… Obosita, Acvila cauta un loc sa poposeasca.

Tristetea o cuprinde cand descopera ca locul unde a ales sa isi odihneasca aripile este cripta unde se odihneste Mitzoi… Nu este insa singura acolo… O persoana imbracata intr-o roba neagra a carei gluga nu permite sa i se vada chipul, asaza flori aproape uscate langa cripta. Persoana intoarse capul catre Acvila si pret de cateva secunde ramase nemiscata. Roba cazu, iar uniforma Acvilei iesi la lumina,purtata de Thy Coroner. Acvila se ridica din nou la cer, parasind cimitirul de unde primise salutul de la fostul camarad.

Insetata dupa atata zbor, cauta acum sa-si potoleasca setea. Albia unui rau… Dar nu… Râul este secat. Se pregati sa plece, cand o voce familiara ii spuse ca poate imparti plosca cu el. Se intoarse si recunoscu pe MinmatarCitizenZero, vechiul camarad. Uniforma zdrentuita inca ii acopera umerii.

Cu inima plina de speranta, nobila Acvila isi lua zborul catre cer, iar strigatul ei ajunse la urechile a zeci de oameni care descuiara sipete vechi, pentru a imbraca vechea uniforma a Acvilei…