Moartea samuraiului

Day 1,030, 11:05 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Alcide


Samuraiu', luptătorul căruia i s-a atribuit statutul de model suprem şi mereu actual al desăvîrşirii romano-japoneze.Samuraiu',cînd sistemul se autoregla, nu îşi mai găsea locul în noua realitate şi se apuca de şpriţe!Nenumăratele detzuri de jinars au făcut ca muşchii feţei să i se fleşcăiască!Obişnuita abstinenţă îl părăsi!În ciuda vechilor şi nobilelor învăţăminte("chipul să nu dea dovadă nici de bucurie nici de mîhnire"-era lauda supremă),acu'-şi rînjeşte tîmp fasolea!Îi placea starea asta,deşi ,după toate canoanele Bushido,nu face cinste unui samurai,ci îl împinge către limita pierderii obrazului!

Brusc,într-un moment de trezie,îşi aduce aminte de nobilele-i rădăcini!Datoria de samurai îi poruncea să plece de acolo de unde se-nfruptase din cupa amară a umilinţei! Se hotărî să moară a doua zi!Mîine spiritul său se va înalţa la ceruri ,iar numele îi va străluci ,în litere de aur,pe tăbliţele sfinte din templul Yakusuni!Era timpul să se gîndească la ceremonia de înmormîntare!

Puţini mai erau cei pe care i-ar fi putut pofti la înmormîntare!Invitaţii,neuitînd politeţea japoneză,au sosit fără întîrziere;politeţe sau pentru a fi siguri că asta chiar se-ntîmplă!
Înveşmîntat în haine de înmormîntare,încremenise în faţa altarului pe care se afla portretul său învăluit în panglici albe de doliu!

Călugării cu capul ras ,porniră să cînte Sutru ,acompaniindu-se de lovituri ritmice date cu picioarele într-un clopot din curtea templului!Clopotul scoatea sunete lungi întristînd sufletele celor aflaţi la macabra ceremonie!La fiecare lovitură de clopot ,gîndurile samuraiului se-dreptau către cei la care a ţinut!Strîngea cu disperare-n palme o statueta de argint pe care-ar fi vrut s-o dea cadou alesei inimii:trei maimuţe ,una-şi astupă ochii,alta gura,ultima urechile:Mizaru,povăţuia o maimuţă:închide ochii şi nu băga în seamă nimic;kikazaru-nu asculta nimic;ivazaru,conchidea a treia-mucles,nu ai nimic de zis!Aşa a fost cu secole în urmă,îi scutea pe bărbaţii japonezi să aibă neveste arţăgoase,cu personalitate!Chiar şi cei mai bicisnici ajungeau să fie nişte patriarhi ale caror cuvinte deveneau literă de lege!Numa' că uitase un amănunt😛olitichia nu se potrivea cu samuraii,aşa că, rămase cloşcă cu statueta!
Pe-un perete al templului,un kakemono cu ideograme frumos desenate arătau că din copilărie-i plăceau micile ornamente craniene sau de acăţat în chiept!Făr' de folos,erau numa' etichete!

Prin vălătucii de fum parfumat de la beţigaşele aromate,cheful începea să se-ncingă!Pe pereţii templului jucau haotic umbrele slugilor ce nu conteneau a umple pocalele "triştilor" participanţi la ceremonia pomenirii defunctului încă în viaţă!
Spre răsărit ,cînd cerul deveni purpuriu ,samuraiul îşi luă rămas bun de la meseni!Puţini au fost cei care l-au băgat în seamă!Cheful,odată plătit,putea continua şi fără el!La urma urmei,nu mai era printre cei vii!Ieşind în poiana din spatele templului,samuraiul îşi desfăcu legătura ,dîndu-şi la o parte linţoliul,dezvelindu-şi pîntecele!Îşi scoase din teacă wakizashi-ul cu vîrf oblic,îi încearcă tăişul:ar fi tăiat un fir de păr în două,fără nicio problemă!

Din alaiul celor care-l asistau,se auzea cîte-un sughiţ,unii mai încercau o gura de rachiu!
Brusc,samuraiul,se-nfurie:"Mai dă-vă dracu',voi chefuiţi şi eu trebuie să crăp!"Hopaaa,se duce pe apa sîmbetei toată onoarea!Zeiţa Amaterasu nu vrea să-şi arate chipul,aşa că,pe nesimţite,samuraiu' nost dă drumul sabiei ce cade cu un zgomot sec în ţărîna!Fostul samurai ,cu sufletul pustiit,lepădîndu-se de lume şi de sine însuşi,porni spre colinele din preajmă!Fără viitor!Oricum era mort,iar acum,cel care păşea prin praful drumului era doar umbra viteazului samurai,un oarecare Docktor!Mortul care trăia!


'Ai să ne-auzim onoratori!