Moartea e noul trend.

Day 810, 01:33 • Published in Romania Romania • by Luhter


De milenii oamenii au considerat moartea ca fiind ceva supranatural. Pentru noi toti este momentul cand viata, miracolul vietii se evapora in neant, incetam a mai fi si luam cu noi tot ce am stiu, tot ce am trait, o groaza de amintiri si de sentimente. Pentru a fi pregatita sa indure "gandul sfarsitului" , umanitatea a creea tot felul de credinte despre el: viata de apoi, reincarnare, reintegrare in "gaia",etc , dar fie ea un sfarsit definitiv sau un nou inceput, cert este ca pentru noi ,cei vii reprezinta un sfarsit si un mare mister.
Viata unui om nu insumeaza doar sumedenia de trairi, ci si reteaua vasta de legaturi ce le facem cu alte vieti. De aceea atunci cand un apropiat moare simtim ca am pierdut ireparabil aceea legatura, de care suntem sau nu suntem dependenti ,ce de asemenea determina si gradul de tristete pe care il simtim. Pentru noi, cei ramasi , lumea se schimba, simtim schimbare si fata de cei ce se duc ii simtim consecintele.

Mai nou in erepublik a luat nastere un "val ucigator" ce face ca unii jucatori cunoscuti, altii mai putin , cu sau fara multe conexiuni , sa dispara ,in stil melodramatic sau nu. Este perfect normal pentru cei ramasi ce aveau conexiuni cu cei ce se duc sa simta o fustrare adunata cu vesnica fustrare fata de faptul ca acest joc nu devine mai interesant ,ci din contra isi pierde sharmul pe zic ce trece sa creeze acest sentiment de morbiditate.
Dar orice ati zice , emoartea nu e la fel de tragica ca si ceea din viata reala, personajele se duc de aici, dar raman pentru uni ca si prieteni sau messenger buddies, cu care daca nu te poti detasa, poti oricand vorbi sau daca stati in acelasi oras, sa ii chemi la o bere.Totul se schimba , umanitatea in sine e bazata pe aceasta fundamentala schimbare, nou -vechi.

Terminati cu pesimismul iesit din comun, cu letargia artificiala pe care o creati. Au plecat, asta e, vor veni altii , iar daca nu te poti conforma schimbarii atunci poate e timpul ca si tu sa pleci, dar va rog nu o faceti melodramatic, cu povesti despre zile demult apuse ce par acum "incredibile",rupte din basm, in incercarea de a prinde un sentiment de maretie de la comentarile de genul :" NUU TE-AM IUBIT MEREU!CASATORESTE CU MINE IN BISERICA LUI OCHI RECI!" , si tu sa stai cu ochii in monitor , aproband din cap : " Ce tare am fost..."


Daca ai facut ceva , eIstoria te va tine minte peste generatii fata de aceste comentari de la oameni ce poate nici nu-i cunosti, ce oricum maine voi uita. E grozav sa "pleci in stil" cu fast si tamtam, dar ai reusit ceva numai atunci cand peste luni, cineva va tasta ceva in erepublik si se va gandit cu placere la ceea ce ai facut. Intradevar omul se simte vinovat, empatiea fiind ceva ce-l caracterizeaza, astfel el simte nevoie de a simti macar o parte din tristetea ipotetica pe care mortul ar simti-o. Ceea ce e "ciudat" e in erepublik ,este faptul ca poti sti cu adevarat ce ce "emortul" simte: fericire, fustrare, tristete,detasare sau chiar de usurare (ceea ce banuiesc ca toti o simt dupa 1 saptamana).

Totusi ce este foarte trist este faptul ca lideri de odinioara sunt marii coordonatori ai acestei miscari. Prin faptul ca a fost lider, este de la sine inteles ca e un om al momentului si al viitorului, ce stie sa-si aduca aminte si sa invete din trecut, dar care nu se lasa prins in el. Care stie sa lucreze cu oameni noi, si sa se adapteze usor celor ce au trecut.

Asa a fost si cand a picat WSR si am schimbat o generatie, asa a fost si de multe alte dati. Asa poate este si acum.
Sincer ceea ce mi se pare si mai stupid este sa ne legam de oameni care au fost, dar care nu au insemnat nimic pentru noi. Sa luam de exemplu Malika, pentru o mana de oameni a fost idol, dar nimeni nu i-a simtit lipsa cu adevarat, defapt pentru romani ea fost "dusa" si atunci cand a plecat in eSpania, si nimeni nu a plans sau i-a simtit lipsa!
La fel se intampla si in realitate, defapt ceea ce ma si determinat sa scriu acest articol. Am vazut un RIP Marian Cozma. Cine a fost Marian Cozma inainte sa moara? Un hambalist iubit de o mana mai mare de suporteri in ungaria. Va garantez ca in romania ,daca erau 1000 de oameni care au auzit de el. Apoi , avand si el o mare parte din vina , este injungiat intr-un club. In prezent, daca intrebi in romania cine e Marian Cozma, toti iti vor raspunde, ceva ce nu s-ar fi intamplat atunci cand conta cu adevarat. E trist, si ca si orice om imi pare rau de el, nimeni nu merita. Dar de ce atat tamtam?
E atat tamtam, pentru ca este la moda sa fi si tu acolo, sa-ti pese, daca era Marian Cozma, sau Jica de la nu stiu ce echipa cand mass media reuseste sa creeze acel val de compasiune, sentimentul de turma devine prezent. Si e puternic, dat fiind faptul ca poate acum cand citesti asta ma consideri un om insensibil. Daca da, tu esti cel insensibil, pentru ca nu e nobil si drept in nici un fel sa te minti pe tine si pe alti cu acest sentiment de profunda compasiune. Cei ce fac asta sunt oameni slabi, nu lideri sau ganditori. Sunt oameni la care sentimentele sunt induse. Tristetea morbiditatii e un sentiment rezervat celor la care ai tinut, pe care i-ai iubit intr-un fel sau altul. Probabil ca ai scris de Marian Cozma un comentariu, dar ai scris vreodata unul despre o persoana care ti-a fost apropiata si sa dus?
Un om care este prea ancorat in ceea ce a fost e un om ce nu poate trai cu adevarat in prezent, tot timpul va compara cele doua, tot timpul o parte din el va fi acolo, in acele vremuri , iar ce e nou si nu este atat de bun ca si ce a trait el, chiar daca este in realitate bun, va fi pentru el ceva prost.

Trebuie sa invatam sa traim cu trecutul, sa-l lasam sa fie trecut. Nu sa-l uitam, daca l-am uita si daca nu am simti nimic fata de el ar fi o gresala, ar fi sa abandonam o parte din noi, dar nici sa il luam cu noi constant in prezent. Trebuie sa stim ca oamenii care merita, trebuie elogiati cand inca poat simtii si gandii, nu dupa ce nu mai sunt. Dupa trebuie doar respectati . Trebuie sa invatam sa lasam un sfarsit tuturor lucrurilor.