Mic manual de dragoste de ţară

Day 993, 01:48 • Published in Romania Romania • by irizorr
Spiritul naţional ne-a propulsat cândva şi ne-a menţinut mult timp ţara pe culmile gloriei în eRep. În prezent acest spirit a decăzut. Pentru mulţi este, din păcate, o nebuloasă sau chiar o necunoscută. În acelaşi timp, România tinde să devină o ţară mediocră. Legătura e clară.
Dragostea de ţară, care ne-a unit pe toţi cândva şi ne-a făcut să vibrăm, să cântăm, să chiuim cucerind lumea, e praf şi pulbere. Interesele personale i-au luat locul. Românii se luptă cu români, de parcă n-ar mai avea cu cine. Ăştia suntem noi, oare? Nu cred. Nu voi crede niciodată.

Uneori cuvintele mă depăşesc, pentru că totul e stare de spirit. Greu, foarte greu de tradus în cuvinte. Voi încerca totuşi să vă dau aici câteva sugestii, pentru ca la sfârşit să vă pun o întrebare.

• Căutaţi prezenţa oamenilor nesofisticaţi, cu suflet bun şi deschis. Îi puteţi găsi pretutindeni, dacă nu vă ascundeţi de ei în dosul unor măşti sau nu vă puneţi cu ei pe poziţii de forţă.
• Sărutaţi din când în când mâna mamei şi-a tatei. Îmbrăţişaţi-i.
• Întâlniţi-vă cu rudele. Cu cât mai multe cu atât mai bine.
• Priviţi oamenii în ochi, direct şi simplu, mai ales când vorbiţi cu ei.
• Veseliţi-vă, deschideţi-vă faţă de prieteni, râdeţi cât mai mult, dar nu de alţii.
• Jucaţi-vă. Orice jocuri, de gândire dar mai ales de mişcare.
• Mergeţi din când în când undeva, la ţară. Scoateţi apă dintr-o fântână. Puteţi pune mâna şi pe o sapă, o cazma, un topor sau o greblă. Nu muşcă.
• Dacă aveţi bunici, rugaţi-i să vă spună o poveste înainte de culcare. Nu contează ce vârstă aveţi.
• Întrebaţi un bătrân despre horă, despre clacă, despre hainele de pe vremuri, fus, vârteniţă, scoarţe, colinde... Întrebaţi-l şi despre vremurile de război.
• Dacă sunteţi în străinătate, prindeţi pe un perete spre răsărit un obiect de acasă: icoană, tablou, fotografie, carpetă... E bun când vi se face dor.
• La televizor uitaţi-vă şi pe canale cu ştiri pozitive (dacă găsiţi) şi filme documentare.
• Opriţi din când în când televizorul, calculatorul, telefonul mobil. Au şi ele nevoie să se mai răcească. Întrebaţi o persoană de peste 40 de ani cum se putea trăi cândva fără ele.
• Ieşiţi în natură, singur sau în grup, fără maşină, motocicletă, grătare. E neaşteptat de aproape de oraş. Ascultaţi-i sunetele. Priviţi de aproape iarba, copacii, floricelele, gâzele. O primă constatare: vă veţi întoarce acasă la pas de 2 ori mai domol decât cel cu care aţi plecat.
• Aşezaţi-vă sau întindeţi-vă pe o piatră, pe o stâncă şi staţi aşa fără să socotiţi timpul, îndepărtându-vă gândurile. Acelaşi lucru, stând pe malul unui râu. Sau pe ţărmul mării, preferabil dimineaţa să prindeţi răsăritul (mulţumesc, Alter Dio).
• Cutreieraţi drumuri şi cărări de munte. În grup sau chiar de unul singur. Nu vă fie teamă.
• Atingeţi cu mâna scoarţa unui copac. Îmbrăţişaţi-l. Nu vă fie jenă. Lipiţi urechea de el. Ascultaţi-l.
• Mirosiţi o floare sălbatică sau dintr-o grădină – nu de la florărie. Nu uitaţi să şi expiraţi.
• Dacă aveţi un aparat foto şi-i faceţi unei flori sălbatice o poză de-aproape, acasă pe calculator veţi vedea ce n-aţi mai văzut. Nu căutaţi astfel de imagini pe internet. Căutaţi-le mai aproape de voi.
• Când mergeţi pe stradă, ridicaţi ochii din pământ, oricâte gânduri şi necazuri v-ar frământa. Trupul drept, fruntea sus, pieptul puţin în afară. Calm, fără orgoliu.
• Priviţi din când în când cerul. Doar cât să ştiţi că există. Cât de des ridicaţi privirea spre cer, când sunteţi pe stradă? Dacă deasupra oraşului ar fi un acoperiş, aţi sesiza diferenţa?
• Priviţi cerul noaptea, la ţară, întinşi pe iarbă. Sunt miliarde de stele. Căutaţi-le pe cele mai luminoase. Urmăriţi-le pe cele mişcătoare. Întrebaţi-vă despre ele. Întindeţi mâna. Nu par foarte aproape? Sau ţineţi-vă bine de iarbă, să nu cădeţi în nemărginit.
• Ascultaţi muzică. Faceţi diferenţa între muzica la modă şi cea melodioasă, cea mişto şi cea de calitate.
• Citiţi din când în când o carte. Aproape nu contează care. Veţi înţelege mai bine ce se întâmplă în lume şi în voi înşivă.
• Deschideţi o carte de istorie. Răsfoiţi-o, priviţi-i pozele. Citiţi. Data viitoare schimbaţi cartea. Istoria diferă de la o carte la alta.
• Mergeţi la un muzeu, la oricare. Aţi vizitat toate muzeele din oraşul vostru?
• Când vă culcaţi, amintiţi-vă de ceva frumos din cursul zilei şi visaţi un pic la ziua de mâine. Nu contează cât e de realizabil.
• Puneţi-vă din când în când întrebarea: ce sunt eu? cine sunt eu?

E cineva care a trăit măcar câteva din aceste lucruri, şi totuşi consideră că avem o ţară de rahat şi un popor de rataţi?