Mă mai ţii minte?

Day 3,325, 08:13 • Published in Romania Republic of Moldova • by Nick Meis

Hey! Tu, cel ce citeşti aceste rânduri acum! Mă mai ţii minte? Sunt eu, poate nu îţi mai aminteşti de mine, erai mai tânăr, au trecut câţiva ani buni, acum vorbim mai rar, uneori ne scrim doar de sărbători. Uneori îmi priveşti pozele pe odnoklassniki sau facebook, ne mai schimbăm un like/klass şi poate a-şi dori sa îţi scriu multe dar o să ne rezumăm doar la cum la tine? Înveţi? Lucrezi? Mai eşti prin Moldova? Salutându-ne cu speranţa că ne mai auzim uneori. Cândva bârfeam şi glumeam cu orele privindu-ne în ochi... (ţi-ai adus aminte?)
Mai ţii minte cândva te certai cu ai tăi că nu te lăsase să vii cu noi? Erai aşa supărat, ziceai că mai repede să ai banii tăi şi să fii pe cont propriu să poţi face ce doreşti... păi uite am crescut ambii muncim, putem face totul dar totuşi ceva nu mai e cum era cândva.
Poate pentru că "Cândva" eram alţii sau poate alţii ne impun să fim alţii. Alţii ne aşteaptă la muncă, alţii ne cheamă să ieşim, alţii ne sună serile la telefon şi vorbim cu orele, cu alţii stăm serile afară şi vorbim.
Nu mă simt prost, sunt bine doar ca alţii sunt alţii dar totuşi aşi da câteva petrecută cu alţii pentru a recupera ceva clipe cu Tine.
A fost bine,
E bine şi acum


Păşeşte încet, vezi podul ce se înălţă între două prăpăstii? E un pod din frânghii cu scândurele de lemn, au trecut mulţi peste el. Vezi? Unele sau rupt cu timpul, unii au căzut, tu nu ştii...
Tu ce faci? Stai pe loc?
Trage o respiraţie adâncă priveşte înainte fără să clipeşti, eşti puternic, îndreaptă spatele, simţi oboseala în firele de păr dar îţi pui mâinile în păr şi fugind cu ele printre firele de par trece.

Păşeşti, mergi, priveşti în jos şi vezi un gol imens, nu te poţi opri aici!


De sărbători suntem mai melanconici ne mai amintim de cei dragi...


P.s . Straniu cum zborul, ceva atât de frumos, ceva spre ce tind mulţi deseori este pasul între o realitate şi ceva necunoscut.
Nick Meis.