Join the new world

Planeta mama si stramosii: Inceputul povestii noastre are norocul, ca dintre nenumaratele habitate locuite de fiinte inteligente, sa se desfasoare exact pe legendara planeta-mama: Pamantul. Legenda spunea ca de aici ar fi plecat spiridusii, stramosii tuturor fiintelor inzestrate cu ratiune din intreg Universul. Despre spiridusi se stie – sau se spune – ca ar fi fost niste fiinte mici (cat de mici nu stie nimeni), verzi si inaripate. Neavand maini, au fost nevoiti sa isi dezvolte abilitatea de a interactiona cu mediul inconjurator cu ajutorul mintii. Lipsa degetelor opozabile ar fi putut sa ii incatuseze intr-un stadiu de inferior de evolutie, dar vointa i-a ajutat sa realizeze cu mintea ceea ce alte specii au facut cu mainile. Un efect controversat al acestei abilitati a fost inlocuirea treptata a capacitatii de a vorbi cu comunicarea telepatica. Avantajele erau clare: nemaifiind mijlocita prin vorbe, comunicarea telepatica se realiza la un nivel mult mai profund. Problema era insa respectarea intimitatii: cine avea si cine nu avea acces la sentimentele si la gandurile tale cele mai intime?! Din acest motiv, spiridusii si-au creat bariere personale si au inceput sa acorde diferite niveluri de acces celor din jurul lor. Cand te apropiai de cineva cu care voiai sa interactionezi, bariera lui personala iti cerea codul de acces. Pentru necunoscuti, acesta era format dintr-un singur simbol, care permitea un acces foarte limitat la persoana pe care incercau sa o contacteze. Cu cat te apropiai mai mult de o persoana, simbolul initial primea diferite caracteristici adiacente, iar cei mai apropiati si intimi prieteni sau membrii familiei primeau pe post de parola de acces intreaga combinatie de simboluri a unui spiridus: numele lui. De acolo si vechea credinta a poporului de spiridusi ca cel care iti stie adevaratul nume ii poate porunci sufletului tau.


Celelalte lumi: Legenda mai spune ca intr-o zi, fiind dornici de cunoastere si de explorare si satui de viata pe o singura planeta, spiridusii s-au transformat in lumina si s-au imprastiat, dincolo de nori, in toate zarile pentru a coloniza Universul. Singurii ramasi pe planeta-mama, au fost cativa spiridusi adepti ai unui curent filosofic minimalist. Astazi, prin minimalism intelegem dorinta fiintelor umane sau non-umane de a trai cu cat mai putine posesii, pentru a fi intr-o mai buna comuniune cu Lumea, cu Divinitatea sau cu Sinele. In viziunea spiridusilor ramasi in urma, minimalismul se referea la capacitatea intelectuala. Ei considereau ca, renuntand la intelectul urias puteau simti mai bine. Asa ca s-au decis sa revina la forma de bacterii, pentru a putea alege un alt curs al evolutiei, unul in care telepatia si telekinezia nu vor fi fiind necesare.
Astfel, dupa sute de mii de ani s-au nascut oamenii, care intre noi fie vorba nu au putut niciodata fi convinsi sa renunte la aroganta de a fi mostenitorii planetei-mame. Pe alte planete s-au nascut civilizatii mai mult sau mai putin asemanatoare, deasemenea inzestrate cu ratiune. Ajunsi in lumi cu conditii care mai de care mai diferite, spiridusii plecati au fost nevoiti sa se adapteze, dand astfel nastere tuturor civilizatilor extraterestre pe care le cunoastem in ziua de astazi. Dar pentru inceput vom ramane la planeta-mama


Evolutia oamenilor (scurt exercitiu de statistica spatiala): Oamenii de pe Planeta mama au avut o evolutie interesanta. Daca in Epoca Globalizarii ar fi existat istorici spatiali in apropiere, pentru a le da un diagnostic, toti ar fi pariat negresit pe extinctia prin autodistrugere. Si ce-i drept ca nici nu au fost departe de asta pentru ca aroganta lor nemarginita i-a facut intotdeauna pe oameni sa se gandeasca prea tarziu la consecinte. La fel cum setea de putere i-a facut sa uite cat de periculoase sunt depasirea anumitor limite si jocul cu focul. Dar, pe langa aroganta si dorinta de putere, oamenii mai au din fericire inca o caracteristica definitorie: norocul. Celelalte specii ii caricaturizeaza in mod constant ca pe niste animalute micute, lipsite de par, care trec prin mijlocul unui camp de batalie, printre gloante, sageti si tot felul de proiectile mai vechi sau mai noi, fara frica ca ar putea muri, doar pentru a ajunge la o arma mai mare. Bineinteles, astazi toate creaturile Universului rad cand vad o astfel de caricatura. Rad si rasufla usurate ca s-a maturizat in sfarsit si specia care avea cel mai mare potential de a se auto-distruge si eventual de a lua si o bucatica din Univers cu ea.

Introducerea in Istoria Pamantului, materie de studiu obligatorie in absolut toate centre educationale elementare din lungul si latul Universului (intre noi fie vorba - aleasa ca disciplina obligatorie mai putin pentru importanta acestei planete, ci mai mult pentru ca insumeaza intr-o scurta perioada de timp realmente toate prostiile si greselile pe care le-ar putea face o specie inteligenta) ne spune dupa cum urmeaza:

„Cert este ca Oamenii au mostenit Planeta Mama. Apoi totul iese din orice tipar pe care il cunoastem. Vom vorbi un pic despre tipare, pentru a intelege de ce nu ii putem incadra pe oameni nicaieri. Stim ca spiridusii s-au transformat in lumina, au calatorit astfel in grupuri mici in toate cotloanele Universului si au colonizat lumi. Ajunse fiecare in parte pe lumea care le-a fost menita, toate grupurile de spiridusi s-au transformat din nou, de data asta in organisme unicelulare gata sa inceapa o evolutie noua. Toate aceste organisme aveau in amprenta genetica capacitatea de a ajunge specii inteligente, dar au existat factori care le-au facut sa evolueze in mod diferit, dand nastere cumulului de specii diferite pe care le cunoastem astazi. Astfel facem distinctia intre Specii naturale si Specii experiment. Primele au fost influentate doar de mediul inconjurator pentru a prelua anumite caracteristici fizice si cognitive. In cazul Speciilor experiment, stramosii au fost aceia care au incercat sa determine infatisarea fizica sau mentala a urmasilor lor, inducand anumite preferinte genelor pe care le-au lasat in organismele unicelulare (a se nota ca la momentul actual, declansarea unei specii experiment cade sub incidenta Legii Spatiale si se pedepseste aspru – pt detalii v. Manual de Drept Spatial).

Odate ajunse la maturitate, majoritatea speciilor de ambele tipuri respecta un anumit tipar evolutiv. Iar aici este momentul in care vom face o mica incursiune in statistica spatiala. Reamintim elevilor nostri cat de important este sa intelegem toti factorii care au contribuit la formarea speciei umane asa cum o stim.
Statistic vorbind, in 25% din cazuri, evolutia speciilor experiment a dus la preluarea caracteristicilor care le fusesera induse de stramosi in cadrul experimentului. Putem vorbi astfel de o reusita a acestuia. Manualele vechi considera ca celelalte 75 de procente se comporta dupa modelul speciilor naturale, dar noi vom fi exacti si vom spune ca este vorba de doar 74,(9) dintre acestea, marja de eroare de 0,(0)1 fiind adjudecata de oameni.
Dupa perioada normala de dezvoltare, ajunsi la maturitatea lor ca specie, oamenii au evoluat complet diferit decat era preconizat. Aveau - sa spunem - patru optiuni (neincluzand si suboptiunile aferente), iar ei au ales-o pe a cincea. De fapt nu stim pe a cata, pentru ca a fost unica. Unica si cea mai improbabila optiune evolutiva fusese cea aleasa de aceasta specie incapatanata. Dar vom trece intai in revista variantele statistice care nu au placut suficient de mult oamenilor.

Optiunea cea mai plauzibila era ca, odata cu revolutia industriala, odata cu preluarea problemelor vietii de zi cu zi de catre masini, oamenii sa isi foloseasca timpul pentru a se dezvolta mental si pentru a ajunge la iluminarea spirituala absoluta, despre care nimeni nu stie ce este de fapt, dar spre care majoritatea speciilor tind. Spunem ca era cea mai plauzibila pentru ca, privind modelele evolutiilor speciilor naturale derivate din stramosii nostri comuni spiridusii (incluzand aici si cele ¾ din speciile experiment – cele nereusite), in 72% din cazuri intalnim acesta varianta. Este oarecum logic avand in vedere ca stramosii spiridusi ajunsesera sa se transforme in lumina – dovada clara a unei constiinte superioare spre care tind si urmasii lor. A doua optiune era ca oamenii, asemenea a 24% dintre speciile naturale, sa opteze sa isi atinga apogeul nu prin iluminare absoluta ci printr-o intelegere rationala a Universului inconjurator. Speciile care se incadreaza in aceste procente privesc ca puerila ideea ca stramosii comuni s-ar fi transformat in lumina, sustinand (trebuie sa recunoastem ca fara a putea fi contrazisi) ca daca aceasta poveste ar fi fost cu adevarat reala, noi nu am fi avut cum sa stim despre ea. Adevarul este ca spiridusii nu au lasat nici un fel de urma materiala sau de izvor scris in urma lor si ca nimeni nu stie exact de unde s-a nascut legenda lor. La fel de adevarat este ca o alta explicatie pentru care specii din parti complet opuse din Univers au gene comune si aproximativ aceeasi varsta evolutiva intarzie inca sa apara. Aceste doua dileme imposibil de rezolvat ajuta la pastrarea unui climat pasnic de acceptare si toleranta in Univers. A se nota ce benefic este ca nimeni sa nu creada ca detine adevarul absolut.

Statistic vorbind, istoricii spatiali considera ca a treia posibilitate pe care o aveau oamenii din punct de vedere evolutiv ar fi fost ca, odata cu Revolutia Industriala, fiind speriati de puterea masinariilor, pamantenii sa renunte la tot ce le puteau oferi acestea si sa ia calea minimalismului mental, deci prin extensie, a triumfului sentimentalului asupra rationalului si chiar a spiritualului. (Vom trata asupra diferentei intre spiritual si sentimental intr-un capitol urmator.) In cazul oamenilor, vedem aceasta ca o posibilitate demna de luat in considerare - desi statistic vorbind este aproape imposibil ca o specie rationala sa aleaga o astfel de cale – deoarece asa fusesera ei programati sa evolueze. Fiind considerati (disputabil) o specie experiment, oamenii aveau, asemenea celorlalte specii experiment, 25% sanse ca la maturitate sa preia caracteristicile care le fusesera induse de stramosi in cadrul experimentului. Dar nici aceasta nu s-a intamplat.
Desi cu probabilitati de concretizare infime (4% din speciile naturale se incadreaza aici), conform tiparelor, a patra varianta era „altele”. Alte variante evolutive inafara de spiritual, rational si experimental, includ (selectiv) prim-contactul cu o specie mai precoce si preluarea modelului ei evolutiv (din pacate, aproape 2,5😵, incapacitatea de adaptare la mediul inconjurator, incununata cu extinctia (0,7😵, transformarea intr-o forma de viata non-umana (0,4😵 sau extinctia din cauza unei molimi (0,2😵. In loc de concluzie vom despica in continuare firul in patru pentru a arata, dupa cum am spus mai sus, ca evolutia umana iese din norme.

Istoricii spatiali incapatanati vor afirma ca mai existau 0,2% in care s-ar fi putut incadra si mostenitorii Planetei Mama, dar in cele ce urmeaza vom demonstra ca nu este adevarat. Din punct de vedere statistic, este un procentaj neglijabil – ca sa nu spunem invizibil. Dar privind pe fereastra Universului, aceste 0,2 procente insumeaza totusi o multime de specii cu tipare evolutive exotice. Cu toate acestea, din multimea de specii exotice nu exista nici una care sa fie unica. Pana si cele mai infime posibilitati evolutive sunt intalnite la cel putin cateva dintre ele. Minim 6. Atat de putin incat nici nu poate fi exprimat statistic. Si totusi suficient de mult ca sa arate ca alegerea respectivelor specii nu era intamplatoare, ci bine determinata de mediul inconjurator. Este de prisos sa mentionam ca se gaseau fie in imediata vecinatate, fie in medii asemanatoare.
Excluzand astfel incadrarea oamenilor printre speciile naturale – vom vedea pe parcursul manualului ce alte argumente inafara celui statistic mai exista pentru aceasta – ne vedem nevoiti sa ii incadram printre cele experiment. Incheiam introducerea manualului de Istorie a Pamantului cu promisiunea ca in cele ce urmeaza vom analizam in detaliu evolutia omenirii incepand cu momentul in care a ajuns la maturitatea ei ca specie (moment marcat de Revolutia Industriala) si pana in prezent. Ne vom opri din aceasta prezentare cronologica numai pentru a scoate in evidenta momentele cheie ale evolutiei umane si a explica concret motivul pentru care acestea sunt unice in Universul care ne inconjoara.