Inerţie la un ţap de bere

Day 1,038, 00:01 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Danaos

Am intrat la Iunion din inerţie. M-am dus mânat de instinct, dar şi pentru că am vrut să uit de mine însumi o vreme, şi să nu mai aud glasurile celor ce strigă mereu şi mereu, ca lupul flămând, că vor sânge. Ca şi cum nimeni şi nimic nu-i mai poate sătura pe deplin, ori ca şi cum sălbăticia primelor ore de vieţuire pământeană s-ar fi întors printre noi (sau poate că nici n-a dispărut vreodată?).

Şi dacă am rămas mai mult ca de obicei a fost pentru că e singurul loc în care nu simt că mă paşte vreo primejdie. Aici nu mă ajung nici vorbele de ocară, pe care unii şi le aruncă de la obraz fără pic de decenţă, nici acuzele de necinste pe care alţii şi le împart cu nemiluita (mai mult sau mai puţin acoperit), şi nici îndemnurile la război interetnic, de parcă nu ar fi fost nimeni martor al recentelor evenimente similare din realitatea noastră.

La un ţap, aici, am uitat şi de ameninţarea rusească (tot mai vie pe zi ce se apropie alegerile), şi de pregătirile din tabăra naţionalistă pentru a o anihila. Am pierdut şi noţiunea de clone, cu care Luca continuă să sperie şi să ţeasă dihonie, şi pe cea de trădător, pe care toţi şi-o aruncă unii altora, de parcă ar fi vorba de o bucată de glod cu care se joacă copiii, şi nu o anumită lipsă de demnitate umană.

Adâncit în gânduri, şi în ţapul dinainte-mi, am rămas o veme mai lungă. A trecut o noapte şi s-a făcut din nou ziuă, dar lumea nu s-a schimbat cu nimic.Oamenii sunt aceiaşi. Vieţile lor continuă în aceleaşi tipare. Unii trebuie să ţipe dintr-o parte, alţii din cealaltă. Unii trebuie să ameninţe, alţii trebuie să se apere, şi vice-versa. Şi asta când deja se cunosc cu toţii, şi fiecare ştie despre celălalt că nu poate mai mult.

La Iunion e pace şi împăcare cu sine. Aici se bea şi se discută. Uneori cu cineva, alteori doar cu sinele. Depinde de dispoziţia de moment şi de adâncimea de spirit a celor care îi trec pragul. Dar asta nu înseamnă că aici lumea ajunge din neputinţă, ci mai degrabă din plăcere. Sau pentru a se delecta şi a gusta din ceea ce alte spaţii oferă mai puţin.