I can finally see the BIG PICTURE!

Day 493, 07:50 • Published in Romania Romania • by Augustus Maximus

In sfarsit am inteles si eu semnificatia celebrului aformis enuntat de dsalageanu. Pentru a putea sa fiti si voi capabili de acelasi lucru va rog sa aveti rabdarea de a imi urmari rationamentul.

Din lipsa de ocupatie stateam si ma gandeam la promisiunile de la inceputul mandatului de presedinte a ilustrului om de stat: glorie si suprematie mondiala obtinuta prin “parghii specifice”. Imi aduceam aminte de temerile care m-au cuprins atunci: soarta Romaniei dupa acest mandat putea deveni foarte asemanatoare cu cel al partidului RU. (Pentru cei mai noi in eRepublik trebuie mentionat ca RU a trecut printr-o profunda criza dupa mandatul sau de presedinte de partid si “dezertarea” la inamici). Ma gandeam ca cele mai cumplite temeri s-au adeverit, ca numai datorita mobilizarii de exceptie a intregii populatii (mai putin a patronilor de arme dupa spusele unora) am reusit sa evitam dezastrul.

Dar dintr-o data ceva s-a rupt in acest sir al amintirilor si atunci intr-o clipa am fost “iluminat”. Fata mi s-a transformat intr-un ranjet ingrozitor, intelesesem in sfarsit; iar cuvintele: “Dsalagene you f**king genius!“, imi invadau ritmic fiecare neuron. Doua sentimente contradictorii m-au cuprins deodata: tristetea de a fi constient ca eu nu voi fi niciodata capabil sa nascocesc un asemenea plan genial imi era atenuata numai de bucuria ca macar am fost capabil sa il inteleg macar in al 13-lea ceas. Fiecare vorba fiecare actiune a presedintelui erau bine planificate pentru a obtine “Sfantul Graal din Rasarit”:

Impotriva tuturor contestatarilor, (pe atunci si eu), presedintele a decis ca nu este intelept sa rezolvam problema ungureasca inainte de a-i atacam pe puternicii si versatii indonezieni. Pentru toata lumea era la mintea cocosului ca nu poti pleca la razboi cu cei mai puternici inamici daca ai fundul descoperit. Pentru a face pilula amara mai usor de inghitit presedintele a anuntat un armistitiu de 7 zile cu ungurii. Era doar praf in ochii necunoscatorilor care ar fi putut sa ii strice maretul plan, el fiind pe deplin constient ca ungurii ne vor ataca cand ne va fi mai greu. Atentie! El chiar conta pe asta. A urmat “morisca”, de asemenea anticipata. Era insa randul nostrum sa mutam, nu puteam pierde atata timp cu jocul asta prostesc Iran-Pakistan-Indonezia. Dsalageanu a mutat anihiland Pakistanul prin Han Solo. A urmat razboiul pe multe fronturi, infrangerea ingrozitoare din WSR, cedarea de regiuni unguresti … Din nou insa, toate miscari anticipate si regizate chiar de presedintele nostru! Deja probabil va inchipuiti ca am luat-o pe ulei, dar va rog mai aveti putina rabdare si veti intelege.

Pierderea WSR era cheia de bolta a planului. Era absolut necesara. A urmat bininteles o razmelita a profanilor, a amaratilor de necunoscatori. A fost un moment foarte dificil pentru dsalageanu. Ar fi vrut sa explice planul sau tuturor, genialitatea si ingeniozitatea sa ar fi bucurat fiecare minte de intelectual din acest joc. Insa un cuvant spus ar fi zadarnicit tot efortul de pana acum. In momentul in care mi-am dat seama de situatia ingrozitoare prin care a trecut de unul singur, fara sa poata sa spuna nici macar celor mai apropiati un cuvant, am fost profund miscat si intr-o clipa de empatie profunda am suferit sincer pentru el.

Iata si de ce a fost nevoie de infrangerea din WSR: pentru a arata o fata umana a Romaniei, pentru a arata aliatilor nostrii si altceva, nu aceeasi fata aroganta de luptatori neinvinsi si strategi perfecti. Astfel pasii urmatori au venit natural: recucerirea WSR si cedarea “temporara” de catre nestiutorii norvegieni a ESR. Graal-ul era complet: WSR+ESR, cele mai bogate regiuni ale eLumii aduceau tarii care o detineau mult dorita suprematie mondiala. A urmat o miscare destul de previzibila: cedarea politica a “aliatilor” norvegieni catre fortele Peace facand imposibila returnarea promise a ESR. Planul era incheiat. Dsalageanu devenise cel mai important presedinte din istoria eRomaniei.

In urma dezvaluirilor pe care le-am facut sper ca vi s-a ridicat valul de pe ochi si ramane un singur lucru de spus: Dsalageanu presedinte onorific pe viata al Romaniei!


Acest articol este un pamflet si trebuie tratat ca atare. 🙂