Join the new world

Inainte de toate, recunosc, sunt traseist politic si cu toate asta imi arog dreptul de a mazgali un articol conceput inca de dinainte sa inceapa piesele grele sa se balacareasca in presa cu ocazia prezidentialelor.

Evolutia vietii in eRL te impinge ca de la mersul in patru labe sa sari la munca bruta zilnica iar in final sa te ascunzi in cancelaria unui partid. Protapit in spatele unui birou urias, rezemat de spatarul scaunului directorial ai un avantaj enorm, burta nu te mai incomodeaza asa cum obisnuia sa o faca in campul muncii iar minciunile pot sa curga odata cu sampania, fara sa fi tras la raspundere. Cu ce se mananca de fapt acest hobby, jocul de-a politica. In principiu se mananca cu rabdare, garnisit cu promisiuni colorate iar pentru gust cu ceva sare de 5 gold. In realitate insa,...

Studiu de imaginatie. Intr-un sat uitat de lume, intr-o tara uitata de timp, doi reprezentanti de soi ai localnicilor, se lupta pentru a obtine capital politic in vederea sprijinului pentru functia de primar. Satul este multi-lateral dezvoltat, adica nu are de nici unele lasand loc de pomana electorala si loc de manevra pentru actiunea program a fiecaruia.

Primul dintre cei doi candidati, membru al partidului UeD inca de dinainte de a fi infasurat in scutece, isi suge burta masiva si scuipa pe nerasuflate cele cateva puncte din lista de promisiuni. De la prima fraza rostita simte ca a captat privirea satenilor, le citeste emotia la fireasca sugestie a construirii unui spital Q5. "De cand cu dispensarul Q1 ruinat din cauza unui teribil accident", si aici priveste acuzator la Ion care se face mic cand rememoreaza derapajul necontrolat al carutei sale stopat de batrana cladire cu pretul colapsului. "Nu mai avem unde sa ne ingrijim oamenii, ne pleaca tinerii pe capete in cautarea de spitale Q5 prin satele vecine si ne raman ogoarele nesemanate". Multimea ofteaza aprobator spre satisfactia lui. Inainte de a arunca ultima promisiune in joc, inchide pleoapele si vede cu ochii mintii cum taranii ii ridica statuie. Tuseste si da peste cap un pahar de apa rece pentru a isi racori laringele obosit. "Dragii mei, ne razboim de cateva decenii cu vecinii nostri pentru limba de pamant aflata la borna kilomterului 12 dar acum vom fi victoriosi caci eu am o strategie". Un suspin de nerabdare ii ajunge la ureche dar nu se lasa. "Nu, nu am sa v-o spun acum, dupa alegeri o sa o aflati asa ca votati-ma". Chiuitul fanilor acopera cainii si latratul lor a paguba, nu exista nici o indoiala, au fost cuceriti de baloanele de sapun ale candidatului supraponderal.

Ultimul candidat ramas in cursa, omul libralilor, vine si pune pe pupitru figurina de ceara a inaintasului sau. Cu figura crispata apuca indarjit foile cu discursul dar se razgandeste. Mai pipaie odata pentru noroc figurina si se decide. Nu are nevoie de discursuri si cu vocea de bariton versat urla, "EU... PRESEDINTE!". Tacere. Liniste monumentala. In spate se aude anemic un clampanit de palme, Ion isi face incalzirea pentru coasa. "Cata insolenta!" isi spune in gand "dar nu-i nimic" si incepe sa numere electorii... "24 barbati, 20 muieri, 5 purcei, un zoli... asta inseamna 10 autobuze electorale. Hmm, ca sa fiu sigur mai cer unul de la centru".

In pas grabit ajungem la ziua Z si aflam ca alegerile au fost castigate de primul candidat si asta doar datorita vremii nefavorabile ce a blocat un autobuz pe camp. Cat ghinion pe librar, diferenta sa fie facuta doar de un purcel! Asta da ghinion.

Un ultim pas spre prezent. Au trecut 30 de zile de la instaurarea noului primar si s-au lasat multe schimbari peste acea zona. Satul a ramas tot uitat de lume, spitalul Q5 a fost reamplasat de catre stat in alt catun iar limba de pamant pentru care s-au razboit satenii a fost cucerita de vecini. Primarul si-a schimbat partidul, si-a schimbat platforma si prietenii iar acum se pregateste asiduu pentru noile alegeri pe care conform sondajelor le va castiga. Avantajul sau? Un balon de sapun, viu colorat.