episodul III MEDALIA

Day 1,415, 06:41 Published in Romania Romania by soaresol

...si asa am mai dobandit o noua perspectiva in ceea ce priveste incomprehensibilele dimenisiuni ale acestui joc !

ca orice prichindel prea tanar si neputincios inaintea incomensurabilei puteri a veteranilor , am pornit in incercarea dobandirii unei medalii de battle hero, lucru ce putini cetateni de magnifica mea marime il reusesc . nefiind la prima asemenea tentativa , am inceput prin a studia ore multe ale noptii, urnind inspre plamani tigara dupa tigara , impingand inspre ficat cana dupa cana . . .

calculele mele au fost atent revizuite, sudoarea de pe frunte picura intru dovada sisificei mele porniri iar pulsul galopa periculos de repede .

at last ... my evil plan will come to fruitition. i have fooled you all into thinking i was weak , into believing that i am powerless in front of your might. but i will prevale, i will destroy all hope for those who did not prepare, who did not see me coming , and while you sit upon your thrones of selfcontempt , i will win !

or so i thought !

pornind cu tremuranda mana inspre ceea ce credeam ca este al meu de luat, am insiruit click dupa click , fight dupa fight, am privit tacut cum numele-mi urca spre inaltimile listei , pentru ca la finalul repetitiilor repetate sa ma gasesc in fruntea clasamentului. liniste. nu mai loveste nimeni. observ cum , putin cate putin , sunt cu fiecare minut mai aproape de atat truditul si visatul scop. pulsul inca goneste de-a lungul trupului.

ah, cum am putut fi atat de neatent ?

intradevar , pierdusem lupta pentru medalie . omisesem a verifica daca jucatorul a carui medalie o furam mai este sau nu online. era acolo , pandind, asteptand. prezenta lui era o amenintare pe care nu o mai puteam evita. puterea lui ii asigura cu usurinta victoria. experienta lui era , mai mult ca sigur , imens mai vasta ca a mea. victoria ii era la indemana.

iata ca esuasem. iar. victoria de fapt nici nu-mi fusese vreodata la indemana. privesc acum tacut in minte iminentul final. il stiu deja. astept lovitura adversarului cu capul plecat intru propria-mi rusine. privesc minut cu minut cum trece , tot mai aproape de infrangere.

s-a terminat !

cum e posibil ? am castigat. pixeli galbeni peste pixeli. prima mea medalie de battle hero.

cum e posibil ?

raspunsul vine de la insusi tortionarul acelor lungi minute :

"Botyar to soaresol | 4 minutes ago My heart was captured. Congratulations to the first bh medal !"

multumesc